Distracţie de iarnă (indoor)

Cu gerurile astea, e greu să menţii în formă şi să distrezi două fetiţe de (aproape) 2, respectiv (aproape) 4 ani. Posibilităţile sunt limitate, iar plictiseala naşte monştri Dacă se plictisesc, devin agitate, fac prostii şi muuuuuultă gălăgie… Aşa că trebuie entertainment continuu!

Azi am hotărât să le obosim… pardon, distrăm – la “Corabia piraţilor”, locul de joacă din Iulius Mall. Şi mamă, ce distracţie a fost! Imaginaţi-vă asta: orice jucărie ţi-ai dori, de la ursuleţi şi crocodili de pluş, cuburi de toate formele şi mărimile, maşinuţe, n-şpe mii de jucării cu n-şpe mii de butoane (rafturi pline!), cărţi… o piscină plină cu bile colorate – în care efectiv s-a “bălăcit” Emma, strălucind de încântare! O căsuţă în care intrau ele şi încă vreo 3-4 fetiţe, ca să bea ceai din cănuţe minuscule, în care îşi “turnau” din ceainicuri miniaturale, în timp ce stăteau ca nişte cucoane pe scaune şi conversau, făceau cunoştinţă, se admirau reciproc… iar eu le urmăream de pe geam (mă serveau şi pe mine cu ceai) Bucătării în miniatură, complet utilate, iar pentru băieţi bancuri de lucru şi mini-şantiere, cu mini-căşti de protecţie. Şine nesfârşite de cale ferată, perne moi, pătuţuri de/cu bebeluşi, păpuşi de toate mărimile, balansoare, cratiţe şi mâncare de jucărie. Iar în mijloc tronează un labirint de tuneluri şi tobogane colorate, care te aruncă direct într-un “bazin” plin-ochi, din nou, cu mingi. Am scăpat-o pe Emma acolo şi s-a cufundat până la umeri în ele Şi râdea aşa de fericită!

Experienţa a fost nemaipomenită pentru ele, mai ales pentru Emma, care nu s-a mai găsit deodată între atâţia copii. Alerga de colo-colo ca un roboţel neobosit, pur şi simplu înnebunită de fericire. Mă mai retrăgeam câteodată, fără să o scap din ochi, doar ca să văd dacă observă că lipsesc. Nu părea deranjată, nu mă căuta, nu se alarma Altă surpriză a fost felul în care se comporta cu ceilalţi copii. Acasă e destul de rea câteodată, când vrea o jucărie nu e chip să o convingi, să o păcăleşti, să nu-i dai ce vrea, că urlă şi ţipă şi plânge până faci ca ea. Acolo, însă, a fost cooperantă, chiar drăguţă, nu s-a agăţat de nicio jucărie, le-a dat celorlalţi puşti orice voiau, le-a spus şi cum o cheamă, a fost fermecătoare de-a dreptul.

Iar Georgia… a fost exact cum mă aşteptam, căci ea e obişnuită deja în societate, a mai fost şi acolo la joacă. Ea deja se joacă altfel, îi întreabă pe toţi cum îi cheamă, se prezintă singură, fără să-i spun eu, le zice şi câţi ani are, îi roagă frumos dacă vrea o jucărie, mulţumeşte dacă i se dă ceva, e o adevărată domnişoară Chiar dacă sunt obişnuită cu ea, tot îmi place să o urmăresc între alţi copii, cum se poartă şi cum interacţionează. A gătit cu vreo două fetiţe (supă cu morcovi, cu alte legume şi cu pui), au băut ceai împreună (imaginar, desigur) şi a “citit” toate cărţile din rafturi. Eram chiar mândră că fetiţele mele erau singurele interesate de cărţi din toată şleahta de copii…

Georgia s-a împrietenit cu o fetiţă pe nume Ginesa (chiar nu ştiu cum se scrie exact) şi s-au jucat împreună “de-a mama şi fetiţa”… Georgia era mama, desigur, deşi Ginesa are 10 ani Georgia îi aducea mâncare fetiţei şi cărţi, din care îi “citea” poveşti. Iar fetiţa stătea ghemuită în pătuţ – este şi aşa ceva, e format din multe perne, ca un cuibuşor! – şi o asculta, fascinată.

După aproape două ore de joacă, am încheiat seara la KFC Abia le-am potolit în prima fază setea (noroc că era pregătit tati, când a venit după noi), apoi foamea. Le-am luat piept de pui şi cartofi, şi a fost prima dată după mult timp când le-am văzut mâncând cu atâta poftă (pe Georgia, mai ales, că Emma aşa papă de obicei). Abia reuşeam să le desfac bucăţele de pui, aşa de repede le mâncau… Între două înghiţituri, Georgia îmi tot spunea cât de mult îi place la mall De altfel, a fost o seară perfectă în familie!

Singurul minus a fost că nu am avut aparatul foto la mine, iar telefonul mi-l lăsasem la garderobă… aşa că nu am avut cu ce să le fac poze. Mi-ar fi plăcut măcar câteva instantanee cu Emma îngropată în mingi colorate, îmbujorată de fericire, ori cu Georgia, luând ceaiul în căsuţă, tacticoasă, cu prietenele ei. Dar va fi o dată viitoare, cu siguranţă!