“Hai să vă spun o poveste ciudată, despre o vacă prăpădită, care tot ieşea afară din ferma ei şi făcea prea mult lapte” – e doar un exemplu de cum începe o poveste spusă de Georgia. Le inventează pe loc şi ni le “serveşte” calde 
De obicei, eroinele principale în poveste sunt Georgia şi Emma, dar de ceva vreme o introduce şi pe Giulia, prietena ei de la grădiniţă. Nu lipsesc nici tăticii fetiţelor… Câteodată, ne spune povestea în imagini, adică o desenează pe tăbliţa ei magnetică. Sau să-i spun tăbliţa magică? pentru că atâtea minunăţii face ea pe tăbliţa aia! Îmi place, la desenele ei, faptul că toate personajele râd, inclusiv soarele, florile sau baloanele… ba chiar şi căţeii! Da, acum avem şi căţei în povestea-desen, pentru că a descoperit ştampilele De exemplu, mai jos se vede un desen intitulat “Emma duce căţelul la plimbare” (dreapta sus, restul sunt cu tătici şi fetiţe).
Dar ştie să coloreze şi cu creioane şi chiar i-a făcut o felicitare minunată pentru ziua lui Adi. A scris cu mânuţa ei “La mulţi ani” şi, pe o altă foaie, i-a şi desenat pe Adi, Raluca şi Bianca – ea e cea micuţă, cu o căciuliţă roşie pe cap Ştie majoritatea literelor, dar pe unele mai “complicate”, gen “R” sau “B” i le-a scris eu pe altă foaie, ca să vadă cum arată… dar i-au ieşit foarte bine! E primul ei desen-felicitare, pe o “temă” dată, şi sunt foarte mândră de ea. (Desenul de jos se numeşte, citez: ”Eu cu Emma şi cu căţelul nostru, când ne-am dus să înălţăm un zmeu” – observaţi că şi “zmeul” zâmbeşte.)
Completări la capitolul “Imaginaţie excesiv de bogată”:
- Ne spune “eu sunt doamna Georgia, care vă oferă un cadou” şi zilnic ne împachetează diverse chestii în eşarfe ori cârpe de bucătărie, le leagă apoi cu un cordon şi ne oferă “cadouri”.
- Vorbeşte la telefon în fiecare zi (de mai multe ori) cu Tom şi Jerry… Într-o seară le promitea că le pregăteşte nişte ciocolată cu şoricei, acadele cu şoricei şi bomboane cu şoricei – pentru Tom, respectiv ciocolată cu caşcaval, acadele cu brânză şi bomboane cu brânză pentru Jerry
- Când ieşim la zăpadă, nu e suficient să facem un om de zăpadă. Ea vrea să facem şi un tigru de zăpadă sau o pisică de zăpadă, şi păpădii de zăpadă şi, de ce nu, un grătar de zăpadă! Doar în familia noastră sunt la mare cinste grătarele 
Şi când se joacă aici în casă cu Emma “de-a picnicul”, nu lipsesc niciodată grătarele!
Sub-capitol la capitolul “imaginaţie”, intitulat “măiestrie”
Face tot felul de chestii minunate cu cuburile de lemn. Construieşte căsuţe pentru prietenii ei miniaturali – pentru că, am uitat să precizez, îi plac personajele micuţe, pe care le poate mânui ea foarte bine cu mânuţele ei. Printre aceştia se numără “bebe”, Daisy, un şoricel pe care-l cheamă, cum altfel, “Chiţ”, şi nişte animăluţe super-mici, de lemn, care se găseau printre cuburi. Pentru acestea din urmă construieşte adăposturi din cuburi, cu acoperiş, ca să nu le plouă, şi cu porţi şi ziduri înalte, ca să nu poată intra hoţii.
Şi am întrebat-o: “Georgia, dar cine sunt hoţii? Adică, ce înseamnă hoţii?”. Şi a început să îmi explice, cu maximă seriozitate… “Ştii, mami, mi-a povestit Co, când era el mic şi cu Arthur şi cu Gabi (fratele, respectiv sora lui Co, n.r.), au mers noaptea la o bătrânică, au sărit gardul şi s-au dus să fure cireşe! Asta înseamnă hoţi!”. M-am prăpădit de râs… Cu poveştile lui din copilărie, Co m-a ţinut şi pe mine “în priză” seri întregi, când nu era curent şi, chiar dacă ar fi fost, nu aveam la ce să ne uităm la televizor… Şi tot apropo de subiectul ăsta, după ce a plecat Co (a fost în weekend la noi), Georgia m-a anunţat, înainte de somnul de după-amiază, că astăzi nu vrea poveste. M-am mirat şi am zis bine, atunci culcă-te fără poveste! “Nuuuu, mami, nu vreau să îmi spui tu poveste, vreau să îţi spun eu!”. Şi a început să îmi spună… cum Emma, Georgia, Co, Mimi (bunicii), Arthur şi Gabi (din nou, fraţii lui Co) s-au dus în pădure, să le ducă mâncare la animăluţe, pentru că, iarnă fiind, ele n-au ce să mănânce. Şi i-au dus alune veveriţei, fân pentru căprioară, peşte pentru vulpe… că îi spusese, anterior, şi povestea cu “Ursul păcălit de vulpe”, de unde ideea că vulpea mănâncă peşte!
Revenind la construcţiile din cuburi… ieri am făcut torturi din cuburi, pentru că a fost ziua lui bebe Desigur, ne pregătim pentru ziua Emmei, pe care o vom sărbători la sfârşitul săptămânii, de unde şi ideea cu torturile. Ea l-a făcut pe cel mai frumos, trebuie să recunosc, colorat, şi cu trei “lumânări”! Apoi l-a aşezat acolo şi pe bebe, ca să sufle…
Nu în ultimul rând, trebuie să adaug şi hărnicia la toate calităţile fetiţei noastre. Vine imediat ce aude că facem ceva prin bucătărie şi se oferă să ne ajute. Aşa a ajuns să facă şniţele, să pună dulceaţă pe clătite sau să îşi facă propria pizza în formă de inimioară. Totuşi, la “hărnicie” avem câteva minusuri… nu strânge jucăriile de pe jos, nici cu ameninţări, nici cu promisiuni
Bine, dacă e să vorbim despre minusuri, aş avea multe de zis, dar prefer să mă concentrez pe părţile pozitive… şi să nu-mi amintesc de momentele în care ne scoate din sărite, în care e super-pisăloagă (nu ţine cont de faptul că vorbim între noi sau la telefon, dacă vrea ea ceva, insistă) sau în care o strânge/ciupeşte/împinge pe soră-sa… Cum ziceam, hai să ne concentrăm pe aspectele pozitive şi să acceptăm că toate micile chestii care o formează pe Georgia sunt absolut MINUNATE!
This slideshow requires JavaScript.
