Emoţionant… pentru tăticii de fetiţe

Foarte rar găsesc pe Facebook ceva care mă impresionează – pentru că acolo se postează de multe ori lucruri impersonale, preluate de la un om la altul şi “partajate” în neştire doar ca să umple paginile. Revin, însă Am găsit pe Facebook ceva frumos, emoţionant, de dat mai departe. Dar acolo nu se vede textul [...]

Citeşte articolul complet »

Du-mă acasă, măi tramvai…

Cu melodia asta am crescut eu mare Mi-o cânta Lala, bunica mea – ea m-a crescut, de la început şi până la 22 de ani, cu melodia asta. De aproape 9 ani nu mi-o mai cântă nimeni… Azi, Lala ar fi împlinit 73 de ani şi, cel mai probabil, ar fi cântat şi ar fi [...]

Citeşte articolul complet »

Despre naşterea “la stat” – o experienţă personală

Aud mereu poveşti de groază cu spitalele de stat ca fundal şi gravidele în rolul principal. În dimineaţa asta, am citit şi articolul Cojocăriţei despre naşterea în sistemul privat şi m-am apucat să-i scriu un comentariu care se tot lungea… aşa că m-am mutat cu comentariile pe propriul blog, ca să nu ocup prea mult [...]

Citeşte articolul complet »

Mulţumesc, dragi cercetători britanici!

Vă mulţumesc pentru că îmi daţi dreptate, în mod oficial. Pentru că mă enervează la culme faptul că în toate reclamele apare familia ideală cu doi copii, musai un băiat şi o fată (mereu fetiţa e mai mică). Aţi observat? Eu da. Şi eu mi-am dorit mereu două fetiţe, convinsă fiind că e cea mai [...]

Citeşte articolul complet »

30 party

Eu am zis că ăsta e blogul fetelor şi că nu am de gând să pun nimic despre aniversarea mea… dar ele au fost o parte importantă din petrecere, aşa că m-am răzgândit (şi la presiunile soţului, care vede acest blog ca pe un jurnal de familie). Georgia a fost din nou în centrul atenţiei [...]

Citeşte articolul complet »

Viaţa la 30 de ani – impresii rapide

Vine şi ziua aia de care toţi spun că ar trebui să te temi, dar de fapt n-ai nicio treabă, că te-ai antrenat pentru ea de ceva vreme. Nu e de ici, de colo, să împlineşti 30 de ani. Mai sunt ele schimbări de prefix, dar parcă asta te azvârle brusc în lumea adulţilor responsabili… [...]

Citeşte articolul complet »

Cum am crescut eu cu trei taţi

Am fost un copil foarte norocos, din multe puncte de vedere. Am fost singură la părinţi şi nu numai – aveam în jurul meu bunicii, părinţii, plus o mătuşă nemăritată la dispoziţia mea (în primii mei ani de viaţă…). Ce mai, eram ca Goe, cu mamiţica, mam’mare şi tanti Miţa, gata toate să mă facă [...]

Citeşte articolul complet »

Surioarele – o legătură pe viaţă

M-a pus pe gânduri Cojocăriţa, cu temerile ei referitoare la Marea Întâlnire a lui Bebe1 cu Bebe2. De vreo două zile tot încerc să-mi amintesc dacă eu am pregătit-o în vreun fel pe Georgia pentru sosirea pe lume a surioarei… dar cred că nu m-am străduit prea mult, nu-mi amintesc să fi făcut ceva în [...]

Citeşte articolul complet »

Colinda minunată

A venit iarăşi vremea aceea din an în care mă tot gândesc ce frumos era odată, chiar dacă totul era diferit. Şi îmi amintesc de toţi care erau atunci lângă mine şi numai din cauza colindelor – mai precis, a unei colinde, despre care scriam şi anul trecut (i-am scris atunci întreaga poveste aici). O [...]

Citeşte articolul complet »

Pentru Lala (oriunde ai fi)

Nu îmi vine să cred că au trecut şapte ani în care am trăit fără tine. Minunatele mele dorm şi eu mă gândeam ce bine ar fi să le vezi de undeva, mi-ar plăcea să cred că le ocroteşti cumva, că le veghezi. Georgia doarme chiar acum cu păturica aia pe care ai împletit-o pentru [...]

Citeşte articolul complet »