Am sosit!

Astăzi am sosit acasă cu Emma! Le-am făcut o surpriză tuturor, venind mai repede cu o zi. De fapt, nici noi nu ne aşteptam să ne lase atât de repede, ştiam că în weekenduri nu se fac externări. Dar la Cluj a venit un val de nou-născuţi dintr-o dată, iar la „Stanca” e plin ochi – aşa că am primit aprobare să plecăm acasă. Spre bucuria tuturor…

Cea mai fericită dintre toţi a fost surioara Georgia, care vorbeşte încontinuu doar despre Emma. A pupat-o şi a îmbrăţişat-o imediat după ce a cunoscut-o. De fapt, o pupă şi o îmbrăţişează încă de când era în burtică 🙂 şi se uită la poze cu ea de vreo 3 zile. După cum spune şi filmuleţul, a fost dragoste la prima vedere. A fost aşa cum am visat, întâlnirea dintre cele două surioare minunate…

Imediat după ce s-a trezit a început să întrebe de Emma, vrea să o vadă încontinuu, să o atingă, să o legene, e tot peste coşuleţul ei. Ne arată că are ochi, păr, barbă 🙂 o prinde de mânuţe şi ne spune foarte fericită că Emma e surioara ei. Pare  chiar încântată de treaba asta. Stă lângă ea, o leagănă şi îi povesteşte pe limba ei. Sunt absolut adorabile, fetiţele noastre! O să fie mare distracţie pe la noi…

Anunțuri

Ea este minunata Emma!

Se pare că, până la urmă, nu noi am ales numele celei de-a doua prinţese Neacşu, ci şi l-a ales ea singură! Emma „Zori de zi” Ruxandra Neacşu s-a hotarât să scoată năsucul in lume dis-de-dimineaţă, pe 25 februarie 2010. Are 3,200 kg şi 51 de centimetri şi e frumuşică foc, exact ca surioara ei mai mare. Şi încă un amănunt: are şi ea „floarea de cireş” pe ceafă !

Un an şi zece luni!

Astăzi, Georgia împlineşte un an şi zece luni. Am început deja să sărbătorim, de dimineaţă, cu muzică populară, cum altfel. De fapt, ea n-are nevoie de vreo ocazie specială ca să danseze… Nici n-a avut răbdare să stea să o îmbrac, mi-a sărit din braţe şi a început să danseze în bulanele goale 🙂 Şi astăzi, ca de obicei, e foarte veselă şi bine dispusă. Acum e la soare, afară, ciripind şi ea printre păsărele.

La mulţi ani, Tzuki mic şi scump!

(ar fi tare să-ţi facă surioara o surpriză şi să vină azi? sau poate vrea să aibă şi ea ziua ei proprie, nu tot 24… mda, după cum vă cunosc, aşa e)

Minunata mea

O poză tocmai potrivită pentru titlul blogului: Georgia cea Minunată. Parcă e tot mai frumoasă, mai domnişoară, mai cochetă, mai mare… Ochişorii învaţă zâmbete noi în fiecare zi, iar făţuca e tot mai expresivă; totul, de la buze la sprâncene, parcă lucrează împreună ca să construiască astfel de figuri, ca asta pe care am avut norocul să o surprind cu aparatul foto…

Distracţie cu tati

Se înţeleg foarte bine, ei doi, în majoritatea timpului. Câteodată par de neoprit. Ea râde şi chiuie tot mai tare şi îl asaltează, pur şi simplu. Iar el, dacă tot a început… rezistă cu stoicism. Şi o ridică, o învârte, dansează împreună sau – mai nou – o dă peste cap.

Visează la figura asta, cu întorsul peste cap, încă de dinainte să o avem pe EA. Şi apoi, când o aşteptam, îşi imagina cum o să se joace cu ea. Şi cum o s-o prindă de mânuţe, să o răstoarne, să o ridice, iar ea să râdă tare, să chiuie şi să ţipe de bucurie. Uite, i s-a împlinit visul… Iar cât de curând va fi de-a dreptul copleşit, căci vine şi Emmeline.

Tati dragă, ştiai expresia aia cu „ai grijă ce îţi doreşti!”?… Căci uite, chiar se împlineşte, şi încă mai mult decât visai! 🙂 Îmi daţi atâta energie, când mă uit la voi cum vă distraţi împreună!

Narcisista Georgia

Îi place la nebunie să se vadă pe EA însăşi, în poze sau (mai ales) în filmuleţe. Vine peste noi, dacă ne vede la calculator, se cere în braţe, ne ia mâna şi ne-o pune pe mouse. Apoi cere, imperativ, ce vrea să vadă. Poate fi „Coooo” sau „mamama” (filmuleţe de când a fost Co la noi, respectiv cele cu baloane), dar e sigur că apare şi ea în film. Şi nu se mulţumeşte să vadă o dată, de două ori, nuuuuuu!!! Sau să se uite cuminte? De unde… Vrea să vadă iar şi iar, ba chiar a învăţat să apese pe pauză şi să pornească din nou, aşa că iese un fel de mixaj dubios. Şi ea râde, râde, râde, molipsitor, în hohote. Câteodată tati îşi mai pierde răbdarea, dar tot e amuzant 😀

Mai jos, unul dintre filmuleţele pe care le tot cere, unul în care apare ea şi tati („mamama” fiind baloanele). Cu dedicaţie pentru tati, să aibă mai multă răbdare!

Vine, vine primăvara!

Astăzi, fetiţa mea mi-a adus ghiocei. A venit de afară cu un bucheţel în mânuţă – se plângea că o înţeapă, erau puşi între nişte crenguţe de brad :), dar mi i-a întins, plină de importanţă: „mama… hapu!”. Adică mi-a adus floricele… Cuprinsă de emoţia momentului, nu i-am făcut poză…

Şi aşa mi-am dat seama că vine primăvara! Ultimele două zile, cel puţin, au fost atât de calde şi de însorite, iar ea a putut să meargă la plimbare de două ori – şi după somnicul de după-amiază. Până acum, toată iarna am avut o singură plimbare pe zi, iar după-amiaza ieşeam doar cu maşina, la mall sau în vizită pe undeva. Acum, are noroc şi că a venit Emilia… deci ne-am întors la schimbul 1 de bunici. Emilia a fost şi la sfârşitul lui ianuarie, apoi schimbul 2 a fost Co şi schimbul 3 Carmen.

La prânz stau amândouă şi câte două ore afară, se plimbă şi merg la cumpărături, iar după-amiaza încă vreo oră. Nu mai trebuie să spun cât e de fericită! Cum râde la soare, vorba lui Creangă, cum aleargă, cum se ascunde… Trece în revistă copacii – unul „ma ma ma” (mare), altul „bic” 🙂 Iar seara, cum se lasă întunericul, se distrează cu umbra proprie, sau cu a Emiliei. Când vine de afară, îmi povesteşte că a văzut avionul şi luna, copacii şi copiii.

Şi un efect secundar al plimbărilor prelungite: mănâncă de nu ne vine să credem… Adică ea, care oricum are o poftă de mâncare grozavă, acum bagă de parcă nu se mai opreşte! De exemplu, acum seara a descoperit porumbul în conservă. A fost destul să guste o bobiţă. După asta, îmi lua mâna cu lingura şi o ducea singură la guriţă, dacă întârziam cumva! (sau dacă mă prefăceam că nu o mai bag în seamă) Eram sigură că nu va mai mânca ciorbiţa. Dar m-am înşelat 😀 A băgat două perişoare şi zarzavat, plus ciorba cu iaurt… Şi acum înfulecă pufuleţi!

Eu zic că-i foarte bine. Doar vine primăvara şi avem nevoie de energie.

Domnişoara Piţ

Cred că asta va fi noua poreclă a Georgiei. E un cuvânt pe care îl utilizează de numai câteva zile, cu o expresie şmecherească pe faţă. Ce înseamnă? Păi… „pîrţ” 🙂 Aşa zice ea când trage câte un „vânticel” şi noi râdem, ea râde, apoi ne anunţă că a făcut „piţ”. Este şi pe YouTube un filmuleţ (de fapt, două), cu nişte copilaşi care fac respectiva chestie şi ea ne cere să vadă clipurile: „bebe… piţ!”.

(Prefer să nu le postez aici pe blog, dar dacă sunteţi curioşi… aici se poate vedea unul, aici al doilea).

Verdict: Emma…

Am luat, în sfârşit, o hotărâre în ceea ce priveşte numele celei de-a doua prinţese Neacşu. Era cam timpul… mă gândeam că ajung azi-mâine la spital şi mă vor întreba oamenii ăia ce să scrie în fişa fetiţei şi eu n-o să ştiu ce să le spun! Aşa că l-am convocat pe tătic la nişte discuţii serioase, vreo trei seri la rând.

El o ţinea pe-a lui, Cassandra în sus şi Cassandra în jos. Mie îmi plăcea Carina, dar lui nu. Îmi plăcea şi Sofia, dar l-aş fi vrut scris Sophia, ca să nu-i spună lumea Sofia cu accent pe „o”, ci pe „i”. Pe de altă parte, îmi imaginam că va trebui să tot spună, când va fi nevoită să îşi dicteze numele, „Emma cu doi m, Sophia cu ph”. Eu ştiu, că mă cheamă Edith cu „th” şi am fost „Kadar” cu „K”, toată viaţa a trebuit să precizez treburile astea, câteodată pentru nişte funcţionari retardaţi. În fine…

Îmi plăcea şi Cezara. Dar lui iarăşi nu, şi nu mi-a explicat de ce. După cum spuneam, era fixat pe Cassandra. Cu doi „s” 🙂 Şi mie îmi place foarte mult numele ăsta, e deosebit, dar mi se pare puţin aspru şi încărcat negativ. Ştiţi legenda Cassandrei? Nici el n-o ştia, decât parţial. Adică, ştia ce ştie toată lumea: că era prezicătoare, că ştia despre ce vorbeşte, dar că nimeni n-o credea. După ce i-am completat puţin tabloul, n-a mai fost atât de sigur că vrea Cassandra.

Ne părea rău, totuşi, după numele ăsta… şi dintr-o dată am avut iluminarea. A venit numele potrivit, ca şi o bucăţică dintr-un puzzle, una pe care o cauţi mult şi care, o dată găsită, se potriveşte la fix. Numele este inspirat dintr-un cuvânt persan, care înseamnă „zori de zi”. Mi s-a părut foarte frumos. Nu vă mai ţin în suspans: pe fetiţa noastră cea nouă o s-o cheme Emma Ruxandra Neacşu. Mai ales că are şi un anumit parfum de vechi, numele ăsta, deci echilibrăm un nume modern cu unul mai clasic – aşa cum şi pe Georgia o mai cheamă Ileana.

Vă mulţumim pentru că aţi votat numele propuse. Nu vă supăraţi că cel ales nu se află printre ele… Puteţi să păstraţi şi să folosiţi numele care v-a plăcut pentru propria voastră fetiţă, când va veni ea 🙂 Când va veni timpul, veţi înţelege că e foarte greu să găseşti numele potrivit, că e o responsabilitate foarte mare, să-i dăruieşti un nume copilului tău. Va trebui să trăiască toată viaţa cu el. Şi poate că, la un moment dat, va descoperi că are şi o semnificaţie, despre care speri că o să-l încânte, nu o să-l deprime. Dar când îl veţi găsi pe cel potrivit, o să ştiţi că ăla e…

Prima regulă e să vă placă vouă, părinţilor. Şi să aibă o conotaţie pozitivă, să vă gândiţi la el cu drag. Să sune ca un clinchet de clopoţei, aşa zicea Emilia (despre numele meu). Eu am căutat şi semnificaţiile din spatele numelui şi mi-am dorit să aibă multe vocale, dar să nu aibă diacritice. Am vrut să fie un nume deosebit, dar să nu fie prea ciudat, prea rar, de-alea inspirate din Kabbalah sau cine ştie de unde. Am citit că numele rare aduc ghinion… sau că, în orice caz, pot influenţa destinul unui om. Nu e deloc uşoară alegerea! Noroc că ai atâta vreme la dispoziţie, respectiv nouă luni (cel puţin)!

Aşadar, o aşteptăm pe Emma Ruxandra, bebelina noastră călătoare…

Rezultatele sondajului:

1. Carina (17 voturi)

2. Sofia (16 voturi)

3. Bianca (14 voturi)

4. Cassandra (10 voturi)

5. Cezara (5 voturi)

6. Iasmina (5 voturi)

7. Catrina (un vot)

Lipicioasa şi drăgăstoasa

Ieri am auzit, dintr-o dată, cele mai frumoase şi mai melodioase sunete pe care le-am auzit vreodată… Fetiţa mea cea alintată s-a uitat la mine cu ochişorii ei mari şi superbi, cu o privire jucăuşă, dar şi drăgăstoasă, şi mi-a zis aşa suav, de parcă ar fi cântat: „maaaaamiiii”. E prima dată când mă alintă ea pe mine, şi nu eu pe ea. Bineînţeles că m-a emoţionat :), îmi venea să o strâng în braţe şi să o pup şi să n-o mai las să plece.

Mai mult decât atât, a avut o zi foarte tandră, adică era ea într-o dispoziţie extrem de drăgăstoasă. A fost tot pe mine, mă încăleca şi se lipea de mine, m-a tot pupat, nu m-a slăbit deloc. Emilia a şi avansat o teorie: că simte „pericolul”, adică simte că vine surioara 🙂 I-am zis că nu este niciun pericol, că nu o poate neglija nimeni pe Georgia, oricâte surioare ar veni pe lume…

De când o am pe EA, am înţeles, în sfârşit, ce voia să spună Coşbuc în versul ăla din „Numai una”: „o pierd din ochi de dragă”. Parcă vreau să o respir, să o cuprind cu toată fiinţa, nu m-aş sătura niciodată să mă uit la ea, să-i admir ochii ăia mari, genele lungi şi întoarse, guriţa perfectă, obrăjorii rozosini, sprâncenele parcă desenate… Şi mi-e aşa de dragă, cum nu mai e nicio fiinţă pe lumea asta.