Tocăniţă de pui cu mămăligă

De fapt, ar fi trebuit să o numesc „tocăniţa copilăriei mele”, pentru că se încadrează la capitolul „amintiri” şi la capitolul „istoria se repetă”. Mai nou, îi gătesc fetiţei mele acea tocăniţă pe care mi-o făcea mie Lala, bunica mea, în copilărie. Şi care îmi plăcea la nebunie, aş fi mâncat în fiecare zi…

M-am bucurat foarte mult când am observat că şi Georgiei îi place, a ras de vreo două ori tot ce era în farfurie, inclusiv mămăliguţa. Deci o trec la reţete de „papa bun” şi aştept să îi dau piciorul de pui în mână, dacă tot se repetă istoria 🙂 Când eram eu mică, bineînţeles că existau doar două picioare 🙂 şi toată lumea era dispusă să îmi dea mie măcar unul, chiar şi când mergeam la „buna Tină” – aşa îi spuneam străbunicii mele, mama Lalei, pe care o chema Florentina. (Cel mai probabil, de la ea ştim toate să facem acum tocăniţa de pui, şi eu, şi Emilia, şi Lala). Ei erau destul de mulţi la masă şi tot îmi ofereau mie piciorul, tot timpul!

Acum, eu pot să cumpăr numai picioare de pui din care să fac tocăniţa minune. Şi exact asta am făcut… Aşa:

Se căleşte ceapa cu puiul, se pune sare, piper, boia, apoi eu pun repede apă, ca să fiarbă mai mult, decât să se prăjească în ulei. Se mai pune ardei şi chiar un pic de suc de roşii, apoi se lasă să fiarbă. Când e aproape gata, se face separat un sos, frecând vreo trei linguri de făină cu smântână şi suc de roşii. Compoziţia respectivă se adaugă peste carne, se mai pune şi apă dacă mai trebuie, ca să fie suficient sos. Separat, se face mămăliguţa (asta cred că oricine ştie cum se face).

Se servesc împreună şi, dacă a ieşit bună tocăniţa, copiii şi nepoţii o vor ţine minte toată viaţa 🙂

Anunțuri

10 comentarii la “Tocăniţă de pui cu mămăligă

  1. yum-yumiiiiii abia astept augustul sa merg in Ardeal sa halesc eu o asemenea tocanita facuta din cocosul decapitat atunci de soacra-mea.Oau ce pofta mi-ai facut!

  2. Pingback: Pentru Lala (oriunde ai fi) « Fetiţele minunate

  3. Pingback: Ce am făcut în 2013 + planuri de viitor | Fetiţele minunate

  4. Pingback: Aniversare într-un univers paralel | Fetiţele minunate

  5. Eu sincer nu va inteleg, la ce bun postati retete daca nu postati si cantitatile exacte de ingrediente. „Putin”, ” Un pic”, „niste”…astea nu ajuta deloc, mai ales in cazul agiamiilor in ale gatitului ca subsemnatul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s