Continuare… iarăşi Tiţa veveriţa

Înainte de somnicul de după-amiază, i-am spus Georgiei povestea cu Tiţa veveriţa – adică am testat-o pe ea 🙂 Verdictul a fost mai mult decât favorabil. Nici nu îşi mişca guriţa, să bea din ceai, încremenise cu nişte ochi mari, parcă îmi sorbea cuvintele. La final, un zâmbet superb şi „veve, mami!”. Am întrebat-o „ce mai vrei?” şi mi-a răspuns „veveriţa! Ţita!”. Ne-a luat ceva vreme ca să zică Tiţa şi nu Ţita, dar important e că a îndrăgit-o aşa de tare.

[notă pentru mine: să creez personaje cu nume mai simple]

Aşa… presată fiind de fetiţa mea care mai voia poveste cu Tiţa veveriţa, m-am trezit că îi spun una nouă… care curgea firesc, îmi venea în minte ca şi cum aş fi ştiut-o dintotdeauna. Iar după ce s-a culcat minunata, am venit repede să o scriu, ca nu cumva să o uit. Pentru că şi asta i-a plăcut la fel de mult ca prima!

_______________________________________________________________

Veveriţa Tiţa face plăcintă cu dovleac

 

Veveriţa Tiţa era la plimbare prin pădure cu lupul şi cu cei trei puiuţi, Kuki, Luki şi Muki. Era foarte fericită pentru că prietenii ei o ajutaseră să îşi găsească rochiţa preferată, cea roşie cu buline albe. Sărea prin iarbă şi cânta… dar dintr-o dată s-a oprit.

–       Am o idee! exclamă ea, foarte entuziasmată. Lupule, am o idee grozavă!

–       Ce idee ţi-a venit, Tiţa? o întrebă, mirat, lupul.

–       Vreau să vă mulţumesc, ţie şi lupuşorilor, pentru că m-aţi ajutat să îmi găsesc rochiţa.

–       Dar ne-ai mulţumit deja, Tiţa!

–       Dar nu e de ajuns! Ce-ar fi să vin cu voi acasă şi să vă fac ceva bun?

 

Lupuşorii deja ţopăiau de bucurie.

–       Ce vrei să ne faci, Tiţa? Ce, ce, ce?

–       Păi… ia să vedem… ce plăcintă vă place vouă cel mai mult? îi întrebă veveriţa.

–       Plăcintă cu dovleaaaaaaaaac!!! ţipară lupuşorii, în culmea fericirii. Tiţa, vrei să ne faci plăcintă cu dovleac?

–       Sigur că da! zice Tiţa, foarte încântată. Dar, pentru asta, am nevoie de ajutor. Ce ziceţi, o invităm şi pe prietena mea, bufniţa Bubu, ca să ne ajute?

–       Cum să nu? Mergem chiar acum să o chemăm şi pe ea, spuse lupul. Şi plecară toţi spre copacul în care locuia Tiţa veveriţa – căci bufniţa Bubu era vecină cu ea!

 

Ajunşi acolo, au bătut uşor la uşă: „cioc, cioc, cioc!”. Bufniţa le răspunse:

–       Cine e?

–       Suntem noi, Tiţa veveriţa, Kuki, Luki, Muki şi lupul!

–       Poftiţi înăuntru! Ce mult mă bucur că vă văd! a zis Bubu, deschizându-le uşa oaspeţilor ei.

–       Bună, Bubu! o salutară lupuşorii, în cor. Ce mai faci?

–       Uite, citeam o carte cu poveşti, zise Bubu. Mă bucur că aţi venit pe la mine.

–       De fapt, zise lupul, noi am venit ca să te invităm la noi, în căsuţa noastră cea galbenă, de la marginea pădurii. Tiţa veveriţa vrea să facă plăcintă cu dovleac şi ne-ar plăcea să vii şi tu cu noi.

–       Cu mare plăcere, zise bufniţa, fericită. Hai să mergem!

 

Şi plecară toţi spre căsuţa cea galbenă şi curată din marginea pădurii: lupul, cei trei puiuţi, Kuki, Luki şi Muki, împreună cu cele două prietene, Tiţa veveriţa şi bufniţa Bubu. Imediat după ce au ajuns, Tiţa şi Bubu au intrat în bucătărie.

–       Lupule, te rugăm pe tine să pregăteşti dovleacul! spuse Tiţa.

–       Bine, Tiţa, chiar acum merg în grădină şi o să-l aduc pe cel mai frumos! a zis lupul.

–       O să mai avem nevoie de făină şi de zahăr! îl anunţă Bubu.

–       Şi de vreo două ouă! adăugă Tiţa. Şi… oare ai lapte? şi ulei?

–       Stai liniştită, draga mea prietenă! Am de toate! îi spuse lupul.

–       Ce bine! Abia aştept să facem plăcinta!

 

Lupul a adus un dovleac frumos din grădină, l-a tăiat şi l-a pregătit pentru plăcintă. Între timp, cele două prietene au început să facă aluatul… au pus făină, au pus lapte, ouă, de toate! Au amestecat bine-bine, iar după asta au început să frământe. Au întins foile de aluat, cu mare atenţie.

–       Lupule, te rog să ne aduci o tavă! l-a rugat Tiţa pe lup.

–       Imediat, Tiţa! Uite, asta e tava în care fac eu plăcinte de obicei.

–       E minunată! exclamă veveriţa, foarte veselă. Acum o să punem prima foaie de aluat, iar tu o să aduci umplutura de dovleac. Deasupra punem restul de aluat şi o băgăm în cuptor!

Şi aşa au făcut. După vreo jumătate de oră, bucătăria se umpluse de un miros foarte apetisant. Lupuşorii dădeau târcoale şi tot întrebau: „Când e gata plăcinta?!”. Au scos-o din cuptor şi au lăsat-o un pic la răcit.

 

Micii prieteni s-au aşezat în grădină, la măsuţa de sub cireş. Povesteau, cântau şi beau ceai. Abia aşteptau să se răcească plăcinta! În sfârşit, Tiţa veveriţa a adus câteva bucăţi, pe o farfurie.

–       Mmmmmm… e delicioasă! exclamară lupuşorii. E cea mai bună plăcintă pe care am mâncat-o!

–       Într-adevăr! A ieşit o plăcintă minunată! zise şi lupul.

–       Asta pentru că am muncit cu toţii să o facem! zise Bubu, foarte bucuroasă.

–       Eu mă duc să mai aduc nişte plăcintă! spuse Tiţa.

Până seara, deja mâncaseră toată plăcinta. Erau tot în grădină şi erau la fel de veseli. Lupuşorii cântau, apoi i-au chemat pe toţi să se prindă în horă… şi au dansat cu toţii, cântând „Alunelu, alunelu, hai la joc! Să ne fie, să ne fie cu noroc!”.

Ce zi frumoasă au petrecut micuţii prieteni, în pădure!

 

PAM-PAM!


Reclame

3 gânduri despre “Continuare… iarăşi Tiţa veveriţa

  1. @Cati: hehe, vorbeam despre cartea in care intentionez sa adun toate povestile astea, o carte speciala pentru fetitele mele 🙂
    [desi am mai scris intr-adevar o carte, dar asta a fost tare demult, pe cand eram in liceu, era cu poezii si eseuri]

    @Em: vino la Cluj si facem impreuna o placinta cu dovleac, toate patru fetele! atunci sa vezi pam-pam!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s