Tortul minune. Ca la mama (soacră) acasă

E „tortul minune” pentru că nu trebuie copt nimic, nu conţine făină, drojdie, absolut nimic. E fin şi uşor şi răcoros şi pufos 🙂 E „ca la mama (soacră) acasă” pentru că de la ea am reţeta – ea ni l-a făcut de câteva ori şi am tot vrut să încerc şi eu. Şi duminică am reuşit, în sfârşit. Nu aş fi reuşit fără ajutorul celorlalţi trei membri ai familiei: Emma, care se învârtea cu premergătorul prin bucătărie, lovindu-ne la picioare; Georgia, care s-a cocoţat pe un scaun şi a făcut un amestec super-ciudat într-un castronel (sare, piper, boia, tot felul de condimente pe care i le furniza tati şi pe care le amesteca ea plină de importanţă, echipată cu şorţ şi tot ce trebuie); şi tati, care încerca să le ţină în frâu pe cele două şi să mă ajute şi pe mine cu câte ceva. Aşa… iată reţeta:

Avem nevoie de următoarele chestii:

5 ouă

300 g zahăr

500 ml lapte

o cutie de frişcă de 500 ml

3-4 pliculeţe gelatină

un compot de ananas (sau d-ăla exotic)

o portocală

un kiwi

un pachet de pişcoturi

Gălbenuşurile cu zahărul şi laptele se combină la bain-marie şi se amestecă uşor până obţinem o cremă. După ce se dizolvă zahărul, se adaugă gelatina dizolvată în puţină apă rece. Albuşurile se bat spumă şi se încorporează (până e crema călduţă) – totul se adaugă la frişca bătută cu mixerul şi fructele din compot.

În siropul de la compot se înmoaie pişcoturile (doar un pic). Pe fundul tăvii se aşează fructele, apoi un rând de cremă, unul de pişcoturi, terminând cu un rând de pişcoturi. Eu am pus şi pe margini pişcoturi, în cazul acesta nu ajunge un pachet, mai e nevoie de suplimente. Se lasă la frigider două ore (sau până a doua zi, dacă rezistaţi), se scoate şi se răstoarnă – exact ca „torturile” de nisip pe care le făceam pe plajă, în copilărie :)…

Notă: Eu am turnat crema când încă era subţire, aşa că mi s-a infiltrat printre pişcoturi, iar cele două straturi mi-au ieşit prea apropiate… Cred că mai puteam s-o las un pic, înainte să „asamblez” totul (dar nu am primit reclamaţii…)

[P.S: Neapărat să puneţi în tavă sau în cratiţă o folie, ca altfel nu se dezlipeşte tortul, când îl răsturnaţi!]

Minunatele îl papă cu mare plăcere, iar Georgia a şi cântat „mulţi ani trăiască, tortul să trăiască!”. Şi evident că a trebuit să îi punem lumânare, ca să sufle…

Reclame

3 gânduri despre “Tortul minune. Ca la mama (soacră) acasă

  1. arata delicios! voi pasa reteta mai departe mamei… poate se indura si de mine sa faca unul… eu in bucatarie sunt un gen de necalificat. fac doar ce mi se cere, si in genereal doar treburile ce nu presupun prea multe cunostinte gastronomice sau manuirea cutitului cu precizie sau manipularea uleiului incins … aici am o fobie. 😛

    faza cu tortul sa traiasca e geniala!!! 🙂 … iar micuta Susu e tare dulce!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s