Emma: un an şi-un breton

Începem să ne revenim, încet-încet, după „weekendul Emmei” – n-a fost doar ziua ei, a fost tot weekendul ei. Am sărbătorit ca pentru o adevărată prinţesă, trei zile… (nopţile ne-am odihnit, din fericire, ca să ne recăpătăm forţele). Cu bunicii şi cu prietenii noştri, cu trei torturi, cu baloane, cu „outfituri” fără număr… că doar…

La aniversare. La prima aniversare!

Şi uite că am ajuns şi în punctul ăsta. E un moment emoţionant pentru orice părinţi, prima aniversare a puiuţului. Probabil că e cea mai importantă aniversare. Dintr-o dată, îţi dai seama că ai copil mare, nu mai e un bebeluş, că se ţine pe picioruţele lui, că papă aproape orice, şi singur pe deasupra,…

Dialoguri cu Georgia (II)

Se cam aglomerează capitolul ăsta… şi pierd multe, adică le uit, înainte să apuc să le notez. Dar tot am apucat să scriu câteva săptămâna asta: _______________ Eu: Ai deschis geamul în camera Georgiei? Tati: Nu, bă! Georgia către tati: Nu e „bă”, e „tu”! Tu eşti „bă”!!! _________________ Georgia către tati, revoltată, când el…

Prinţi noi în peisaj

Am mai diversificat puţin „meniul”, că ne-am cam săturat de Albă ca Zăpada… şi acum preferata Georgiei pare să fie Belle, din „Frumoasa şi Bestia”. Îi place şi „Aurora cea adormită”, cum îi spune ea, dar parcă tot mai mult Belle. Interesant e că din povestea respectivă pare să îi placă mai mult Gaston, vânătorul…

Are tata o fetiţă… cât zece băieţi!

Sau cel puţin aşa crede el. M-a chemat, foarte mândru, să îmi arate cum îl ajuta Georgia la vopsit şi mi-a zis „ce băiat, băi… uită-te la asta, ce băiat îţi mai trebuie!”. Cu aluzie, desigur, la faptul că (aproape) toţi tăticii îşi doresc băieţi, fără să ştie că, de fapt, fetiţele sunt mult mai…

„Ciufulic” la tigaie :)

Asta e noua poreclă a Emmei, începând de azi-dimineaţă. Când s-a trezit Georgia, am luat-o pe cea mică şi ne-am dus la ea, să-i spunem „bună dimineaţa” şi să ne „trezim” împreună. Şi Georgia a întrebat-o „ce faci, Ciufulic?”. Nu „Ciufulici”, Ciufulic. Apoi toată ziua am auzit „unde e Ciufulicu?”, „uite-o pe Ciufulic” şi aşa…

Băieţii-s aceiaşi, fetiţa e alta!

Ei au rămas la fel de tineri 🙂 după cum se vede din poze. Prima e făcută în martie 1984, când eu împlineam 3 ani. Ei aveau 26 de ani (neîmpliniţi), erau însuraţi, la casele lor, cu copii şi tot – unde mai vezi acum aşa ceva, să te căsătoreşti la 20 de ani şi…