Chestii care mi se întâmplă pentru că sunt mămică de două năzdrăvane

– Am găsit locomotiva trenuleţului în găleata de spălat pe jos, aşezată frumos în coşuleţul unde se stoarce mopul.

– Când am vrut să mă încalţ ca să ieşim la plimbare, am constatat că nu-mi intra piciorul în papuc pentru că un pitic ocupa jumătate din locul disponibil.

– Intrând în baie, am observat că e capacul lăsat la toaletă, dar nu mă aşteptam deloc să găsesc un pitic (altul) plutind înăuntru, cu capul în jos. Şi totuşi, asta am găsit când am ridicat capacul.

– De trei zile caut perechea unei şosete roz cu fluturaş. Am găsit alte trei şosete fără pereche – una albă şi două roz, dar cu floricică, respectiv cu pisică. Nici urmă încă de fluturaş.

– Găsesc prin toată casa, te miri unde, câte un papuc (săndăluţă, adidas, şlap). Doar unul şi mereu din altă pereche.

– Mă strigă cineva „Albă ca Zăpada” 🙂 Şi se aşteaptă să răspund. De fapt, îmi spune „Albă ca Zăpada” în loc de „mami”.

– Alerg prin cameră după un piticot de juma’ de metru în funduleţul gol – e vorba de cea mică, pe care o lăsasem întinsă pe pat, cuminte, după ce am spălat-o, iar eu m-am întors două secunde cu spatele, ca să caut un body curat în dulap. Iar ea s-a dat jos şi a luat-o la fugă prin cameră, chicotind şi chiuind, încântată. Nu ştiam că poate să facă asta (să se dea jos din pat cu aşa o viteză şi să fugă în picioarele goale).

 ~va urma, cu siguranţă~


Anunțuri

Georgia cea drăgăstoasă şi haioasă

Suntem nemaipomenit de norocoşi să avem două fetiţe minunate, iar una dintre ele (deocamdată, până creşte şi micuţa) ne încântă auzul de dimineaţă până seara (fără pauze prea lungi) cu monologuri pe toate tonalităţile – de la ghiduşe până la drăgăstoase. Am două exemple chiar de astăzi:

„Ce faci, Albă ca Zăpada, eşti bine? Să ştii că tu eşti Albă ca Zăpada, mami! Şi eu sunt Morocănosul şi Emma e Mutulicu’! Şi tati e Doc! Maaaami, şi Adi e Hapciu! Şi Raluca e Happy! Şi oare aia mică, Bianca, cine e? Daaa, ştiu! Bianca e Ruşinosul!!!”

Georgia către Emma care s-a trezit plângând (după ce a năvălit peste ea în cameră, foarte îngrijorată că „de ce plânge aia mică”):

„Gaaaata, gata, Emma… linişteşte-te, iubită mică! Frumoasa mea, de ce plângi? De ce eşti supărată, iubita? Linişteşte-te… Te-ai speriat de ceva? Te doare burtica? De ce plângi, surioara mea dragă?”

(totul cu un ton blând, de super-mămică iubitoare)

Zile de vacanţă. Recapitulare

Ne-am întors de două zile de la Orăştie şi abia acum începem să ne reintrăm în ritm. Ne-am reluat programul, obiceiurile, lucrurile, locurile 🙂 Nu e nicăieri mai frumos decât la noi acasă… Emma umblă de-acum peste tot, i se aud picioruţele cu săndăluţele prin toată casa, parcă ar fi pe tocuri 🙂 Cotrobăie peste tot, iar împreună cu surioara mai mare devastează tot. Se joacă deja împreună, fac mâncare în noua bucătărie primită de Georgia de la „prietenii ei”, Dana şi Dede, ori împrăştie cuburile prin toată casa, ori hăinuţele – cam astea ar fi ocupaţiile lor favorite zilele astea.

E greu să le ţin acum în casă, după ce au stat la Orăştie tot pe afară, prin curte. De dimineaţă până seara, cu excepţia reprizelor de somn, au stat tot afară. După ce s-a încălzit vremea, inclusiv mesele le-am servit afară – Georgia la masa din curte, iar Emma în leagăn – de la micul dejun până la cină, gustare şi prânz. Au alergat prin iarbă, prin grădină, şi au chinuit animăluţele… au smotocit pisicile şi au terorizat puii. Emma era în culmea fericirii când îi aducea Emilia câte un pui, îl prindea de aripă, de picior sau de gât şi îl scutura, după care îl trântea de pământ. Co era puţin îngrijorat, dar Emilia l-a asigurat că aduce mai multe victime, prin rotaţie, ca să nu surmeneze una singură 😀 adică schimba inculpaţii la 5-10 minute – dar Co nu părea să se liniştească. hihi.

Georgia a „gătit” foarte mult mai ales înainte de Paşte, parcă ştia ea că aşa fac gospodinele. Făcea ciorbe şi tocăniţe cu nişte ingrediente cel puţin ciudate, furnizate de o bunică (Emilia) care nu îi putea refuza nimic. I-a dat condimente (busuioc, măghiran, tot ce avea), i-a dat sare până i s-a terminat, piper, „sare galbenă” (vegeta, pe care oricum n-o prea foloseşte), „ceapă mică” (arpagic), biscuiţi mici, chiar şi boabe de fasole. Şi ce mai mâncăruri ieşeau… Iar de ziua ei a primit şi noua bucătărie! La fix… numai că eu nu sunt dispusă să îmi împart condimentele cu ea şi e tare nedumerită pe chestia asta.

Bineînţeles că au primit amândouă (din nou) o grămadă de cadouri, de la toată lumea, în frunte cu Iepuraşul 🙂 Au găsit tot felul de bunătăţi şi lucruşoare în iarbă la ambele perechi de bunici. Au o colecţie întreagă de ouă şi iepuraşi de ciocolată, jucărioare, zeci de hăinuţe noi (nu exagerez deloc), fiecare câte două – trei perechi de papuci noi… plus o nouă prinţesă pentru Georgia: Belle, din „Frumoasa şi bestia”, care se alătură găştii de prinţese deja existente (ne mai lipseşte Aurora, a observat Georgia).

Nici la Orăştie n-am dus lipsă de petreceri. Am avut trei sărbătoriţi şi de sfântul Gheorghe (bunicul Geo, tati George şi, evident, vedeta Georgia), apoi am sărbătorit cu toţi bunicii, împreună, la masa de Paşte, şi ziua Georgiei, care de atunci îşi tot cântă singură „Mulţi ani trăiască, Georgia să trăiască”… iar sâmbătă vom sărbători şi aici acasă, cu prietenii. După asta, luăm şi noi o pauză, că de două luni (de la ziua Emmei, 25 februarie) suntem tot într-o petrecere 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

La multi ani, iubitica si scumpica!

Astazi se implinesc trei ani minunati de cand ai aparut pe lumea asta – caci in viata noastra ai intrat inca de la prima ecografie, de la primele picioare pe care mi le impingeai prin burta, de la primele sughituri din viata intrauterina. Ai fost o mogaldeata negruta, acum trei ani, acum esti o domnisoara in miniatura, un adevarat fashion icon, o desteapta si-o smechera care stie atatea lucruri… Esti o surioara nemaipomenita si o fetita asa cum putini parinti au – si te iubim cel mai mult pe lumea asta!

Sărbători liniştite!

Asta vă dorim, sărbători liniştite lângă puiuţii voştri sau lângă alte persoane dragi 🙂 Să vă relaxaţi şi să vă răsfăţaţi reciproc, să primiţi şi să dăruiţi multe cadouri… să vă bucuraţi de bucuria celor mici atunci când descoperă darurile Iepuraşului, să vă bucuraţi de masa de Paşte, servită în familie. Să ciocniţi ouă ca în copilărie – şi ce poate fi mai frumos decât să ciocneşti ouă cu odrasla proprie, care chicoteşte, surprinsă fiind că poate să spargă ceva fără să fie certată (iar şi iar şi iar). Şi să retrăieşti toate momentele astea de sărbătoare, prin ochii copilului tău…

Noi vă dorim, aşadar, sărbători liniştite şi fericite, plictisitor şi încântător de tradiţionaliste 🙂

Cu drag, vă îmbrăţişăm cu toţii, de la mic la mare – Emma, Georgia, Mădă şi Bogdan


Cum loveşte cochetăria…

Încă nu a împlinit 3 ani, dar Georgia ştie exact la ce folosesc anumite chestii, gen ojă sau ruj. La noi acasă nu s-a prea întâlnit ea cu rujul, aşa că, la cinci minute după ce am ajuns la Orăştie, a găsit rujul cel mai roşu al Emiliei şi s-a dat cu el pe botic. Am reuşit să trec peste şoc şi i-am făcut poză, când a apărut aşa rujată în bucătărie… trebuia să ne dăm noi seama că face ea ceva dubios prin living, singură!

Şi cam la fel a reuşit să ne surprindă astăzi. Am culcat-o la prânz în dormitor, iar Emma a dormit în camera lor, pentru că nu şi-au prea sincronizat programele. Şi au dormit drăguţele, mult şi bine. În final, Georgia a apărut din dormitor, cuminte şi odihnită. Iar eu m-am dus cu ea să îi dau hăinuţele. În timp ce o îmbrăcam, m-a lovit aşa un miros, ca de acetonă, care plutea prin dormitor. Ce să fie?… căutam cu privirea ceva dubios, dar nu vedeam nimic – o sticluţă de ojă pe televizor, neatinsă, şi cam atât. Aşa că am luat-o la întrebări.

„Georgia, ce ai făcut tu după ce te-ai trezit?”. „Am aprins lampa”. Da, asta observasem deja. „Te-ai mai jucat cu ceva?”, o întreb. „Da, mami, cu oja!”, răspunde ea, nevinovată, ca şi cum tocmai şi-ar fi amintit. „Unde te-ai jucat cu oja?”, insist eu. „Acolo, în sertar, cu oja aia urâtă şi murdară!”, zice ea.

M-am dus la sertar, la noptieră, nu văd nimic dubios, din nou. Totul părea în regulă. Doar că… aaaaa, da! Receptorul telefonului şi fiecare tastă în parte era mozolită cu ojă. Pardon, pictată! Era ceva desenat şi direct pe noptieră, dar şi pe capacele unor creme din sertar. Se distrase bine minunata mea… Iar mai târziu, după ce au ieşit afară, Emilia a observat că mândreţea avea şi unghiile făcute cu ojă 🙂 Deci se descurcă fetiţa şi pare să aibă talent şi la pictură!

Pam-pam!

La mulţi ani, Co!

Ieri îmi făceam planuri cum o s-o filmez pe Georgia cântând „Mulţi ani trăiască” pentru Co şi să postez aici pe blog, de ziua lui – deja a devenit cântecul ei preferat, l-a tot cântat în ultima vreme… Iar aseară ne-am hotărât că venim să îi cântăm „live” 🙂 Oricum aveam de gând să venim de Paşte, şi mai sunt doar câteva zile – deci suntem la Orăştie, iar Georgia a cântat toată ziua pentru un bunic emoţionat şi bulversat 🙂 La mulţi ani, Co, în caz că nu ai auzit asta destul azi! Să fii sănătos şi să ne fii alături mulţi ani de acum înainte, la fel de activ şi de modern 🙂

Dialoguri cu Georgia (III)

Georgia: Nu-i aşa, mami, că sunt prăpădită?

Eu: Daaaa… eşti foarte prăpădită!

Georgia: Şi Emma e prăpădită, mami! Şi tati e prăpădit! Şi tu eşti cam prăpădită! Şi eu sunt prăpădită, exact ca voi!!!

_______________________________________

 

Georgia către mine, într-o dimineaţă în care m-am trezit cam ciufulită: „Vai, mami, ce freză ai, ar trebui să te facă tati un pic cu duşul!”.

_______________________________________

 

Georgia, în maşină cu tati, mergeau amândoi la cumpărături… se opresc la stop, se face verde, iar ăla din faţă nu se mişca. Şi Georgia exclamă: „hai mă boule o dată!!!”. Ups…

_______________________________________

 

Georgia, despre bubiţele provocate de un ţânţar apărut prea devreme:

„Mami, mă gâdilă bubiţele pentru că sunt drăguţă şi frumoasă”

„Mami, le-a plăcut şi la bubiţe să vină cu mine la plimbare!”

________________________________________

 

„Mami, îmi dai pe bubiţe cu cremă de gălbenuşe?” (gălbenele, adică)

________________________________________

 

„Mami, mă duc să aduc măturaşul, să facem curăţenie” (făraşul)

________________________________________

 

Georgia, într-un acces de tandreţe maximă cu surioara mai mică: „Ce faci tu frumuşel, hai să-ţi dau un pupic pe mânuţa aia mică şi prăpădită! Te iubec, Emma!”

 

Primii paşi, primele vânătăi

De când a pornit în două lăbuţe, ca toţi bipezii din jurul ei, Emmelina noastră arată ca după război… sau ca Mike Tyson, cum o „alintă” tati. Merge ea ce merge, dar şi cade, sau chiar se aruncă pe jos. Şi se cam loveşte… nu plânge ea prea tare, se înveseleşte imediat la loc, dar urmele rămân. Şi face nişte cascadorii… de exemplu, îşi dă drumul din pat direct în freză (sau în frunte) – aşa că are o zgârietură destul de serioasă pe lângă tâmplă, plus una mai micuţă lângă ureche, căci a vrut să „plonjeze” din pat direct în coşul cu jucării. Tot de atunci are şi un cucui, pe care l-am potolit imediat cu nişte apă rece, căci tare vânăt se anunţa… În plus, ieri s-a lovit şi la ochişor, chiar în colţ, la arcadă – nu ştim în ce condiţii, deşi eram lângă ea… dar n-am observat când s-a lovit.

Oricum, important e că a pornit în picioare 🙂 deşi, când vrea viteză, se mai pune încă în patru lăbuţe. Dar suntem pe drumul cel bun!

________________________________________________

Weekend plin de distracţie

S-a încheiat un weekend lung şi plin de petreceri – asta în caz că vă întrebaţi de ce n-am mai dat niciun semn de viaţă pe blog. Ieri a fost ziua lui tati, dar am început să sărbătorim încă de vineri. În prima fază la circ, după cum am scris mai jos 🙂 După spectacol, am lăsat fetiţele în grija bunicii Carmen (dacă tot i-a fost aşa dor de ele) şi noi ne-am dus… în club. Nu ceva gen Obsession, ci în Zorki Off The Record, unde a cântat (excelent) Luna Amară, in memoriam Kurt Cobain – concertul acela unplugged celebru, pe care eram sigură (cu părere de rău) că nu am să-l ascult niciodată live. Uite că, până la urmă, tot l-am ascultat 🙂 Iar vocea lui Nick aduce foarte bine cu a lui Cobain, a fost chiar un concert reuşit.

Sâmbătă, am adunat gaşca indoors, ca să-l sărbătorim pe tati. Plănuiserăm un picnic aniversar, dar vremea nu a ţinut cu noi şi am preferat să stăm înăuntru. Cel mai bine s-au distrat, ca de obicei, fetiţele – toate trei: Bianca, Emma şi Georgia (deja sunt gaşcă!). Iar noi, ca să simţim că trăim, ne-am dus din nou în club 🙂 tot concert Luna Amară, dar de data asta piesele lor, acustic. Super şi ăsta.

Duminică am petrecut relaxat, cu gaşca de fetiţe (din nou), am tăiat tortul şi Georgia ne-a cântat „La mulţi ani”. Adică a cântat normal, „mulţi ani trăiască, tati să trăiască”, după care a continuat… „şi Adi să trăiască şi Bianca să trăiască, laaaaa muuulţi ani!” 🙂

Restul de tort l-am savurat luni, chiar de aniversare, cu altă parte din gaşcă… şi cu Georgia, care a mai cântat de vreo câteva ori „La mulţi ani”. Special pentru tati, ambele fetiţe s-au trezit la ora 7, de ziua lui, ca să fie primele care îl felicită 😀 Seara, după băiţă, am căzut toţi patru rupţi de oboseală, după aşa zile pline… de distracţie. Ca să fim odihniţi pentru zilele pline de distracţie care urmează 🙂

________________________________________________