Despre naşterea „la stat” – o experienţă personală

Aud mereu poveşti de groază cu spitalele de stat ca fundal şi gravidele în rolul principal. În dimineaţa asta, am citit şi articolul Cojocăriţei despre naşterea în sistemul privat şi m-am apucat să-i scriu un comentariu care se tot lungea… aşa că m-am mutat cu comentariile pe propriul blog, ca să nu ocup prea mult spaţiu pe al altora.

De multă vreme aş fi vrut să demontez miturile astea cu spitalele de stat, dar sunt conştientă şi că eu am fost o norocoasă pentru că am născut în Cluj – poate că în alte părţi din ţară lucrurile nu sunt aşa de „roz”. Citesc mereu păreri negative şi mă  tot mir, ajungând să trag concluzia că, poate, „Stanca” e o excepţie fericită. Dar vreau să vă povestesc mai pe larg despre experienţele mele, căci am născut de două ori într-un spital de stat, deşi aveam opţiunea să merg la „privat” – în final, însă, am considerat că nu merită banii, căci la „privat” nu naşte nimeni în locul tău, oricâţi bani ai da. Tot tu duci greul, iar singura diferenţă, după mine, constă în condiţiile de cazare de după. Şi să fim serioşi, nu rezistăm trei zile într-un salon de spital?

În primul rând, precizez că doctoriţa mea este Fulga Florescu, fondatoare a clinicii Gynia. În timpul sarcinii, am mers la controale la Gynia, dar apoi am ales să nasc la „Stanca”, deşi a doua oară ea m-a avertizat că nu va putea fi alături de mine, căci nu mai era angajată acolo. Când am născut prima dată, încă lucra în ambele părţi şi m-a asistat la naştere.

Să reţinem, deci, că la a doua naştere nici nu am avut medic în spital – m-am dus pur şi simplu, ca una de pe stradă, să nasc. Mi s-a deschis uşa foarte natural, la 5 dimineaţa, şi am fost invitată în salonul de travaliu – unde mai erau trei femei în momentul respectiv. Într-adevăr, condiţiile nu au fost grozave, a fost o zi foarte aglomerată, în care s-au născut vreo 40 de copilaşi, dacă mai ţin bine minte. Nici nu mai aveau locuri în saloanele de lăuze… aşa că am fost „cazată” într-un alt salon. Am avut-o pe Emma lângă mine la numai câteva ore după naştere (m-au lăsat un pic să mă odihnesc în prima fază) şi nu m-am mai despărţit de ea pe tot parcursul şederii în spital. La fel a fost şi prima dată, cu Georgia, eram trei în salon şi toate aveam bebeluşii lângă noi.

Într-adevăr, nu am avut televizor în salon (cum aş fi avut la privat) şi era cam cald în saloane. Baia trebuia să o împărţim, dar era curată şi dotată cu tot ce trebuie, inclusiv cabine de duş şi apă caldă (chiar fierbinte, cum îmi place mie).

Revenind la naştere (a doua), am născut, deci, cu medicul de gardă şi cu moaşa – amândoi au fost super profesionişti şi m-au ajutat foarte mult. Am avut şi kitul de prelevare a celulelor stem şi toată lumea era încântată de chestia asta, deşi eu îmi cam făcusem probleme înainte, nu ştiam exact cum se va proceda, cine va veni să preleveze… În timpul travaliului am avut şi noi minge medicinală şi chiar duş, în baia proprie a salonului de travaliu. La prima naştere am cerut epidurală, dar la a doua nu am mai făcut – am discutat despre asta cu moaşa, imediat după ce am fost internată, şi am ajuns împreună la concluzia că nu mai este necesară.

Încă un detaliu care m-a încântat, chiar dacă e unul minor, jurnalistul din mine l-a apreciat – limbajul folosit între cadrele medicale. S-a făcut schimb de ture la 7 dimineaţa, iar moaşa mă „preda” la următoarea moaşă de serviciu pe un ton foarte profesionist, deşi nu era nimeni în salon care să le audă. Eu eram în baie şi le auzeam vorbind, prima îi spunea celeilalte că aici are o „secundipară, 29 de ani, membrane rupte la ora…”, îi dădea detalii despre stadiul travaliului, contracţii etc. Nu eram, deci „una de 29 de ani care naşte a doua oară şi i s-a rupt apa la ora 4”. Repet, un detaliu minor, dar care m-a surprins plăcut.

Am fost îngrijită foarte bine şi după naştere, vreau neapărat să spun că asistentele sunt foarte de treabă, cooperante şi profesioniste. În fiecare seară luau copiii la băiţă şi le invitau şi pe mame să vadă cum trebuie spălat bebeluşul, cum trebuie îngrijit buricul, cum se schimbă etc. – şi ăsta era chiar un efort, căci erau zeci de bebeluşi şi de mămici, deci se lungeau şi până la 12 noaptea! Ni se făceau vizite zilnice atât nouă, cât şi bebeluşilor, de către echipe de medici şi asistente. Tot timpul venea cineva să ne întrebe dacă avem nevoie de ceva, dacă avem dureri, ni se lua temperatura de două ori pe zi, eram mereu monitorizate. Prima dată am născut seara, iar după ce am fost dusă în salon, a venit o asistentă tot din jumătate în jumătate de oră ca să mă întrebe dacă nu vreau să merg la baie, căci nu voia să mă lase să mă ridic singură, să nu ameţesc cumva. Asistentele le-au fost de ajutor proaspetelor mămici şi în privinţa alăptării – chiar dacă unele au avut mici probleme la început, pot să spun că, în jurul meu şi în celelalte saloane, toate alăptau când au ieşit din spital.

Despre costuri, acum… Prima dată am împărţit şi noi mici „atenţii”, dar nici vorbă de zeci de milioane (era în 2008). A doua oară (2010), nu am mai împărţit nimic – doar la moaşă, chiar o „atenţie”. Ar fi meritat însă cu toţii, de la medic şi moaşă la asistente. Nu am dat nume intenţionat, căci nu vreau să credeţi că fac reclamă pe aici 😛 dar mai am prietene care au născut acolo şi au fost foarte mulţumite. Tonul acestui articol se vrea pur informativ şi sunt de părere că fiecare gravidă trebuie să meargă acolo unde se simte în siguranţă şi confortabil, căci naşterea în sine nu e o experienţă extrem de plăcută şi nici uşoară.

Aşa e naşterea, deci, „la stat” în Cluj, la clinica „Dominic Stanca”. Despre altele, nu îmi dau eu cu părerea, dacă nu am fost şi nu am trăit chiar eu experienţe pe acolo.

Anunțuri

24 comentarii la “Despre naşterea „la stat” – o experienţă personală

  1. Adevarat, depinde mult de felul in care esti tratat. . . Si eu am nascut-o pe cea mare la stat si nu mi s-a parut chiar asa de ingrozitor, dar am nascut cu sotul langa mine. Pe cea mica am nascut-o la privat pentru ca dr meu nu mai lucra la stat. Singura deosebire in afara de conditiile oferite a fost ca miercuri dimineata am nascut la ora 10 si joi dimineata la ora 10 am plecat acasa cu bebele, imi era dor de cea mare. 🙂

    • Asa repede te-au lasat acasa? Unde ai nascut? Si eu am stat ca pe ghimpi in spital, dupa a doua nastere, imi era tare dor de cea mare… dar m-au tinut trei zile.
      Eu am preferat sa-mi stiu sotul in sala de asteptare 😀

  2. Madalina, am nascut la clinica Eva in Brasov, de acolo am plecat a doua zi acasa. . . Nu as fi putut sta fara printesa mea atatea zile. . . mi-a fost greu si doua nopti, caci m-am internat marti sa imi provoace nasterea dar nu a fost nevoie ca aveam deja diltatie de 2 cm, asa ca miercuri dimineata am nascut. Numai bine!

  3. Madalina, ai o adresa de email pe care poti fi contactata? Scriu un articol pe tema sanatatii reproductive in Romania si daca ai putea sa stam un pic de vorba cred ca perspectiva si experientele tale ar putea fi relevante pentru cercetarea mea.
    Multumesc, Cristina Pop.

  4. Buna, util blogul asta in luarea deciziei ce ma macina de vreo luna :)). Eu sunt sb observatie la Regina Maria dar in cluj inca nu au maternitate, asa ca variantele sunt fie gynia, fie stat…mi se pare aberant sa dau banii ceruti de gynia insa totodata am o frica fata de sistemul de stat. insa la ce am citit aici, parca nu e chiar asa de negru dracul :). cand ziceai ca la a doua nastere, ai mers la stanca pur si simplu cand a inceput travaliul…chiar asa a fost? sau in ultimele luni ai mers cu consulatiile in paralel?

    merci!

    • Buna! Chiar asa a fost, toate consultatiile le-am facut la Gynia, iar cand a inceput travaliul, la 4 dimineata, m-am prezentat cu bagajul in mana la Stanca 🙂 Nu fusesem niciodata la consultatii in spital, nici macar la prima nastere. S-au purtat foarte frumos, desi era o aglomeratie neobisnuita, a fost record de nasteri in ziua aia… M-au asistat moasa si medicul de garda, care nici macar nu a primit nimic, a fost super-profesionist. Trebuie sa precizez ca eu eram relaxata pentru ca eram la a doua nastere, stiam tot ce urmeaza sa se intample, eram familiarizata si cu spitalul. E important sa te duci acolo unde te simti bine si in siguranta, iti doresc mult noroc si nastere usoara!

  5. Salut! Referitor la Sp Stanca si a doua nastere a decurs destul de bine inafara faptului ca mi-au pornit nasterea (depaseam deja termenul ) , iar in legatura cu spitalul tot pot sa spun ca am fost si acum destul de multumita ….nu ii ca la 5 * dar 3 -4 zile nu se moare .Un An Nou Fericit sa aveti si multa sanatate 🙂

  6. Pingback: Ce am făcut în 2013 + planuri de viitor | Fetiţele minunate

  7. Mi-a placut foarte mult articolul tau. Ar trebui sa ne scriem toate experienta si poate s-ar mai schimba parerile celor care, din auzite, si-au format o parere proasta. Felicitari pentru postare. Imi plac persoanele care povestesc din experienta si nu din auzite. Am nascut la Stanca de doua ori, in 2012 si in 2014. Intaresc tot ce ai spus tu, de acelasi lucru am avut si eu parte si fetele din salon, exceptie doar ca nu le-a facut nimeni baie la copii. Nu am vazut pe nimeni sa astepte ceva ca sa isi faca treaba, chiar la ambele sarcini au vazut cum moasa si o infirmiera au adus ceai si mancare dupa nastere, femeilor care erau singure si nu a venit nimeni la ele cu mancare, „predarea” s-a facut foarte profesional si in cazul meu (ai explicat tu foarte bine). Am nascut de ambele dati cu dr. PORUMB CIPRIAN, il recomand tuturor, un doctor foarte calm, raspunde la orice intrebare cu rabdare si se asigura ca ai inteles, printre alte multe calitati. La prima nastere a venit in spital de la 4 dupa masa si a stat pana la 12 noaptea sa fie acolo cand o sa nasc, nu era de garda. Am pasit increzatoare ca nimic rau nu se poate intampla daca este el in sala de nasteri. Daca o sa mai nasc, tot la Stanca o sa merg si tot la acelasi doctor.

  8. Buna,

    nu stiu ce sa spun despre acest articol. Am citit atea povesti horror despre Stanca si Gine1 incat cred ca e o situatie generala in tara… ok, depinde de noroc in ceea ce priveste usurinta nasterii sau ce medic nimeresti la stat dar, eu vad o alta diferenta fata de privat nu doar legat de conditiile de cazare pe care le tot invoca cei care nasc la stat ca nu ne trebuie lux. Nu ne trebuie lux, insa igiena da, poate sunt persoane care au un psihic si o personalitate mai putin tari si au nevoie de mai multa intimitate. Pericolul mare care nu cred ca este de neglijat ca poti iesi cu cine stie ce din spital deoarece atunci esti foarte expusa iar la capitolul igiena cam precare conditiile la stat…. si apoi daca mai nimeresti si un tembel de doctor si ramai traumatizata si nenorocita toata viata nu cred ca e grozav. Cazurile extreme nu cred ca isi au locul pentru ca se pot intampla oricunde: daca ti-a venit ceasul iti canta popa.. poti sa ai 10 doctori langa tine.. Parerea mea.

    • Bună!
      Așa este, depinde și de personalitatea fiecăreia, cum percepe experiența din spital, care oricum nu este una plăcută. Asta a fost povestea mea, 100% reală, știu că am fost norocoasă, însă am văzut că în jurul meu la fel s-a întâmplat, cu mămicile, au fost tratate la fel. Îmi era și mie groază, dar, din fericire, a trecut totul cu bine. Sănătate multă vă doresc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s