Viaţa fără fetiţe

Aşa arăta livingul nostru acum patru zile… dezastru! întors cu susul în jos, dar plin de culoare şi de personalitate.

Azi e deja a doua zi în care stăm fără fetiţele noastre, în Cluj… ele au rămas la Orăştie, la bunici. Eu personal sunt total debusolată şi dezorientată, incapabilă să îmi fac un nou program, fără ele. Încă nu am gătit nimic şi nici nu am făcut ordine în camera lor, aşa cum îmi propusesem – ieri am fost şi singură toată ziua, pentru că Bogdan a avut un eveniment Choco King. Aşa că, după ce am pregătit fructele şi tot, el a plecat şi eu am rămas cu o grămadă de timp liber 🙂 Nu am mai fost, totuşi, atât de deprimată ca anul trecut, când am lăsat-o pe Georgia şi am revenit într-o casă pustie fără ea… am încercat să mă bucur de pauza asta, după cum m-a sfătuit tăticul care se înmoaie tot când îi aude vocea fetiţei la telefon şi apoi vorbeşte numai despre asta toată seara. Aşaaa…

Mi-am reamintit că mai demult îmi plăcea să dorm mai mult dimineaţa :D, că odată mă uitam pe TLC (respectiv că există multe alte canale, în afara Jim Jam, Disney şi Nickelodeon – deşi, de ce să nu recunosc, ieri dimineaţă m-am uitat un pic la Dora the Explorer), că se poate bea cafeaua şi stând jos, dar şi că nimeni nu ne mai zâmbeşte, la cumpărături, dacă suntem doar noi doi şi un coş gol… faţă de alte dăţi, când aveam fie două fetiţe în coş, fie două coşuri, cu câte o fetiţă.

Şi aşa arată livingul acum, sec şi ordonat:

Şi nu a trebuit să îl aranjez decât o dată, nu de n-şpe ori…

Pe de altă parte, veştile care vin de la Orăştie sunt bune (mă mai sună, totuşi, bunicii, chiar dacă nu atât de des ca înainte, nici pe mess nu mai stau, nici pe Facebook, nu mai au timp 🙂 ). Aveam un pic emoţii cu Emma, ea fiind mai mică, nici nu a stat niciodată fără mine. Dar… s-a adaptat foarte bine – doarme până la 10 dimineaţa (înainte de 10 se culcă seara), plus vreo trei ore ziua, papă tot ce prinde şi cu maximă poftă (dar asta nu e o noutate…) – bunicile se întrec în meniuri, căci seara papă la Carmen… am aflat că ieri au păpat supică şi tocăniţă de pui şi porumb fiert, numai bunătăţi! Se joacă toată ziua afară, au jucării, nisip, căsuţă, iarbă, tot ce le trebuie. Mai trebuie doar să îşi revină vremea asta năbădăioasă, să fie cald, ca să facă şi băiţă în piscină – dar vine ea canicula 😀

Mă topesc de dorul lor… şi aşa mă bucur că le am, că am fost destul de hotărâtă să fac două fetiţe 🙂 În weekend avem un eveniment Choco King la Alba Iulia, aşa că vineri seara sunt la ele! Abia aştept să le strâng în braţe…

Anunțuri

La party, sâmbătă seara

Aşa merg fetele, nu? Cel puţin noi aşa mergeam 🙂

Sâmbătă după-amiază mi-am luat fetiţele şi ne-am dus la petrecerea Marei… evenimentul monden al anului 🙂 Georgia deja e la a treia participare, dar Emma merge pentru prima dată. Invitaţii sunt cam aceiaşi, aşa că am ocazia să îi văd pe fiecare după încă un an, iar schimbările sunt majore. Măruţa a împlinit 6 ani (când or fi trecut atâţia?!), deci şi prietenii ei sunt tot cam de vârsta asta. Cert este că fetele mele sunt cele mai mici, iar Georgia cea mai neastâmpărată… Petrecerea s-a desfăşurat la un club special pentru copii, iar Albă ca Zăpada, amfitrioana evenimentului, a avut ceva stres cu ea 😀

Am crezut că Georgia va fi mai impresionată de Albă ca Zăpada, că va asculta de ea (părea foarte nerăbdătoare să o vadă, înainte de party), dar când s-a văzut între atâţia copii… nu a mai contat nimic. Biata prinţesă organiza jocuri, dansuri, iar năzdrăvana mea nu se „încadra” şi gata. Făcea şi ea ce făceau ceilalţi copii, măcar un minut sau două la început, apoi făcea ce voia ea, nici vorbă să aibă răbdare să stea jos, lângă ei, sau să tacă din gură… asta nu, în niciun caz. Aşa că, dacă pe celelalte fetiţe le mai încurca din când în când, numele Georgiei nu l-a uitat şi nu l-a confundat niciodată 😀

Oricum, amândouă fetiţele mele s-au distrat grozav la petrecere, au dansat, au păpat pizza şi tort, au alergat prin curte (unde erau mai multe locuri de joacă, căsuţe, tobogan, ladă cu nisip) şi, în principiu, n-au stat locului o clipă. După ce am ajuns acasă, le-am băgat direct în baie şi apoi la nani. Şi sunt sigură că au visat cu Albă ca Zăpada, căci astăzi Georgia mi-a repetat de câteva ori că mai vrea să mergem la petrecere la Mara.

La mulţi ani, Măruţa, drăguţa noastră, să creşti mare şi să fii sănătoasă! (şi să ştii că cel puţin una dintre invitatele tale s-a simţit excelent la party şi abia aşteaptă petrecerea de anul viitor, sper că va fi mai cuminte).

Această prezentare necesită JavaScript.

Clujul meu drag (V) Duş în centrul oraşului!

Era o dimineaţă frumoasă şi caldă, de duminică. După petrecerea de aseară, fetiţele minunate s-au trezit fresh, la ora 8 🙂 Aşa că, la ora 10, erau deja hrănite, îşi băuseră suculeţul de portocale, se uitaseră suficient şi la desene… şi aveau chef de plimbare. Dar unde? Tati şi-a amintit că în centru se desfăşura Festivalul îngheţatei şi am decis să mergem şi noi – mai ales că Georgia e pur şi simplu înnebunită după îngheţată. Le-am îmbrăcat frumos, ca pe nişte domnişoare care ies în oraş, duminica, şi am pornit.

Totul a fost aşa cum plănuiserăm, am stat la masă toţi patru, frumos, am mâncat îngheţată şi prăjiturică, ele s-au plimbat un pic, au fugărit nişte porumbei… până ce i-a venit lui tati geniala idee să mergem la fântână! De mult visează el să le ducă pe fetiţe acolo… Dar nu cred că îşi imagina ce va ieşi!

La început au fost mai timide, mai reţinute, dar, după primul jet primit direct în freză, s-au dezlănţuit. Georgia îşi mai dădea seama când urmează să se ridice jeturile, se mai ferea, mai alerga pe acolo… dar Emma habar n-avea de nimic, ea nu ştia decât că îi place la nebunie apa şi vrea să fie cât mai aproape de ea. Prin urmare, la sfârşit era udă leoarcă, i s-a umplut şi pampersul de apă… Prima dată am renunţat la rochiţă, că i se lipise de ea, apoi s-a mai jucat un pic pe acolo doar în body – când am plecat, am dezbrăcat-o de tot şi am înfăşurat-o într-o pătură 🙂

La rândul ei, Georgia s-a distrat de minune şi s-a udat la fel de fericită. Ea nu stătea să ia jeturi în freză, dar, de exemplu, se punea cu fundul pe ele, ca să-i intre pe sub rochiţă 🙂 Inutil de adăugat, şi ea a ajuns acasă doar în chiloţei (asortaţi cu rochiţa cea nouă şi minunată, primită de la naşa ei…). În final se dezlănţuise în asemenea hal, încât lua apă cu pălăria… Dar era în culmea fericirii.

La câţiva metri de noi, o mireasă drăguţă nu reuşea să se concentreze la şedinţa foto, uitându-se (şi ea, şi mirele) după năzdrăvanele care îşi făceau de cap printre jeturile de apă 🙂

Evident că minunatelor mele li s-au alăturat şi alţi năzdrăvani, între care se evidenţia un băieţel tare frumuşel, ud şi el leoarcă, da’ leoarcă! Ud şi la fel de fericit… supravegheat atent, dar foarte relaxat, de un tătic îngăduitor care nu făcea decât să zâmbească. Îmi plac părinţii de genul ăsta şi mi-a părut rău pentru o fetiţă care trecea pe acolo şi o trăgea de mână pe maică-sa, spre apă… iar respectiva i-a tăiat-o, acru, cică „hai mamă, că aicea nu-i piscină!”. Mi-a părut rău un moment pentru ele, dar mi-a trecut repede, uitându-mă cât de fericite erau fetiţele mele, stropindu-se pe acolo cu alţi copii.

De reţinut, însă, pentru data viitoare: să luăm cu noi prosop şi hăinuţe de schimb! Alţi părinţi aveau aşa ceva la ei, semn că mai fuseseră pe acolo şi ştiau la ce să se aştepte 🙂

Gospodinele

Am fost foarte ocupate, toate trei fetele, zilele astea – ţin să precizez, pentru că mă tot întreabă lumea de ce nu am mai postat nimic 🙂 Tati se împarte între noul job şi „biznisul” nostru dulce, care se află în plin sezon şi care ne solicită foarte mult (nunţi, banchete, petreceri… abia reuşim să ţinem la zi site-ul, cu atâtea evenimente). Aşa că noi, fetele, ne descurcăm cum putem şi încercăm să ne distrăm fără el 🙂

Norocul meu este că am două gospodine lângă mine, două fetiţe extrem de harnice… Mă împiedic la tot pasul de ele, căci vor să mă ajute în tot ce fac. Dacă stau în bucătărie şi pregătesc mâncare, vin şi ele să gătească în colţul lor, la bucătăria lor (am amenajat-o cu tot ce trebuie, oale, farfurii, linguri etc.). Fac fetele mele nişte ciorbiţe excelente, cu morcovi, şi nişte tocăniţe demenţiale – din castraveţi. Deocamdată, astea sunt ingredientele, pe care le curăţ eu şi le tai mărunt, iar ele se ocupă mai departe. De cele mai multe ori, îşi mănâncă singure mâncarea, după ce „fierbe”, evident. Şi aşa consumă şi o porţie bună de legume 😀 În seara asta, Georgia a pregătit chiar lasagna, în acelaşi timp cu mine (mi-a furat două foi ca să-i dea şi la vulpiţa ei Foxy).

Pe lângă asta, Emma pare să aibă o pasiune pentru maşina de spălat. Oriunde ar fi, se înfiinţează lângă mine dacă observă că mă pregătesc să pun haine la spălat. Mă ajută să pun detergent, ştie unde se pune balsamul şi pe ce buton trebuie să apăsăm ca să pornească. Iar dacă nu pun eu haine la spălat, găseşte ea ceva cârpe de bucătărie sau hăinuţe de-ale lor, pe care le cară şi le bagă în maşină, după care se chinuie să închidă uşa 🙂 Georgia, pe de altă parte, e pasionată de… nani. Pune la culcare tot ce prinde, păpuşi, ursuleţi, cuburi sau chiar vreo telecomandă. Şi nu oricum, ci le pune pernă sub cap şi le acoperă cu o grijă cum puţine mame au. Te miri pe unde găsesc pe cineva „dormind” în casa asta… Sau chiar pe Georgia, întinsă pe jos sau pe canapea şi acoperită bine cu pătura 🙂

Emma nu suportă ordinea şi curăţenia, cea mai mare plăcere a ei e să întoarcă şi să răstoarne coşurile cu jucării şi săculeţul cu cuburi (şi cele de plastic, dar şi cele de lemn). Rupe hârtii şi le întinde în toată camera, târâie păpuşi după ea peste tot (şi le abandonează te miri pe unde), îi răstoarnă oalele cu mâncare ale Georgiei (şi atunci să vezi scandal!), trage pături şi haine şi le înşiră pe jos… în 5 minute livingul nostru se transformă, sub mânuţele ei, într-un tablou dezolant care pe mine personal (mic maniac al ordinii, ca să mă exprim cu modestie) mă duce la disperare. Îi mai plimbă şi papucii Georgiei, căci are o mare pasiune şi pentru papuci, atât de mare, încât trebuie să îi ascund pe toţi (oricum găsesc săndăluţe desperecheate prin toată casa).

Într-un final, însă, îmi trece şi mie disperarea (cauzată de uriaşa dezordine), când le văd jucându-se frumos împreună, cocoţate pe grămada de jucării împrăştiate haotic… ori când „gătesc” amândouă la bucătăria lor (deşi adun apoi bucăţi de morcovi din toate colţurile casei)… ori când se îmbrăţişează şi se rostogolesc aşa, îmbrăţişate, râzând. Şi mă apuc din nou să adun cuburi, sau litere şi cifre din puzzle-urile – covoraş (de mărimi diferite), sau formele care ar trebui potrivite în melcul cântător, sau cărţi de toate dimensiunile şi culorile şi prinţese despletite. Mă gândesc uneori că aş putea să le ascund undeva pe toate şi atunci n-ar mai împrăştia nimic, dar… trebuie să facă şi fetiţele ceva, nu? 🙂 Altfel ne-am plictisi îngrozitor, toate trei…

Zâna măseluţelor

Aşa o alint de câteva zile pe mezina familiei… De vreo două săptămâni, în timp ce ne jucam (eu o gâdilam, ea râdea în hohote), am observat că are deja două măseluţe… una jos şi una sus, ambele pe partea stângă. Acum vreo două zile, când ne jucam iar (o ţineam în braţe şi ea se tot lăsa cu capul pe spate, râzând), am remarcat că are două şi pe partea dreaptă, ieşite bine deja. Când şi cum au ieşit, nu pot să vă povestesc, pentru că nu a avut nicio schimbare în comportament, aceeaşi poftă de mâncare, somn de câte 11-12 ore pe noapte (nu s-a mai trezit noaptea deloc, de când doarme în aceeaşi cameră cu surioara), fără plâns, fără nimic!

I-am inspectat mai temeinic guriţa şi parcă se văd şi caninii, gingiile sunt umflate şi în jurul proaspăt-ieşitelor măseluţe dar… Emmelina mea nu pare să aibă nicio problemă, nu există semne că ar deranja-o ceva. Aşteptam cu îngrijorare ieşirea măseluţelor pentru că Georgia, la vremea ei, a făcut ceva febră – şi mă gândeam că o să facă şi micuţa, tocmai când o s-o trimitem în vacanţă la bunici… Dar se pare că bunicii au scăpat de grija asta 🙂 Când era micuţă, Georgiei îi ieşea câte un dinte sau o măsea tot când mergeam la Orăştie şi nu o dată a trebuit să chemăm acolo medicul pediatru pe motiv de febră şi alte neplăceri de-astea, cauzate de erupţiile dentare. Chiar glumea Co, zicea că o fi de la schimbarea aerului, cum ajungem la ei, cum mai iese un dinţişor…

Ei, acum vă trimit o fetiţă cu (aproape) toţi dinţişorii ieşiţi! Şi cu periuţa de dinţi în bagaj, lângă cea a surioarei mai mari!

Cum „desenăm” muzica?

Nu degeaba ne sfătuiesc psihologii să mai lăsăm copiii în pace, să se mai şi plictisească. Cică e bine să le mai dăm câte o pauză şi să nu-i mai bombardăm cu atâtea jucării sofisticate… să-i lăsăm să viseze, ca să le stimulăm creativitatea.

Ce apare în fotografia de mai jos e un „desen” făcut de Georgia în timp ce mie mi se părea că se joacă fără niciun scop, plictisită, pe covor, cu un şiret. Am lăsat-o în pace şi mi-am văzut de treabă, iar la un moment dat m-a chemat să-mi arate că „desenase” o maşină cu şiretul respectiv. Ce să zic, aducea într-adevăr cu o maşină… După ceva vreme, m-a chemat şi mi-a zis că a desenat „o muzică minunată, o muzică de chitară”! Şi am imortalizat „desenul”, căci nu mi-e dat în fiecare zi să văd o imagine a muzicii…

Aşa arată, deci, în viziunea Georgiei, „o muzică minunată de chitară” – interpretarea îi aparţine, de asemenea (parcă seamănă puţin cu cheia sol, stilizată?).

Prânzul perfect de vară: grătărel cu salată

Pot să mă laud că am două pofticioase la masă, care nu fac mofturi niciodată şi papă orice le dau. Se întâmplă, totuşi, câteodată, să pape cu o şi mai mare poftă – poate fi un fel nou de mâncare sau ceva ce le place în mod deosebit… Ieri, la prânz, a fost grătărel cu salată (şi cartofi prăjiţi, aşa, mai mari, să fie moi, dar nu s-au omorât ele după cartofi…). Le-am pus, pur şi simplu, farfuriile în faţă, iar de acolo s-au descurcat domnişoarele mele (Emma băga cu amândouă mânuţele în guriţă, Georgia în final a folosit şi furculiţa).

Reţeta e simplă: grătărel din piept de pui (le fac în tigaie, cu un strop de ulei), cartofi prăjiţi (noi şi tăiaţi mari) şi salată de roşii + castraveţi. Efectul e şi mai spectaculos dacă se servesc pe trei şiruri, într-o farfurie în formă de inimioară, cu prinţese pe fundal (eventual şi un suport de farfurie, cu aceleaşi personaje) 🙂 Dar prinţesele nu sunt obligatorii la prânzul ăsta, am impresia că ar fi mâncat fetiţele şi dacă le puneam în farfurii ordinare, de unică folosinţă…

De pus pe desktop: Fotografia lunii mai

Mi-e tot mai greu să le prind pe ambele năzdrăvane în (acelaşi) cadru 🙂 Doar printr-un noroc, dacă sunt cu aparatul în mână şi se întâmplă să declanşez în cele două secunde cât stau ele frumos una lângă alta şi mai şi zâmbesc, pot să prind câte o poză superbă cu cele două surioare. Dar sunt rare momentele… de obicei, le văd că se joacă frumos împreună sau chiar se ţin de mânuţă, fug repede, iau aparatul în mână, îl pornesc, îl setez (eventual) cum trebuie, apăs pe buton… dar momentul a trecut. Ori sunt deja în colţuri opuse ale camerei, ori chiar în altă cameră, ori s-au certat, ori una e supărată că cealaltă i-a făcut cine ştie ce… Cert e că s-a dus momentul, magia, secunda de linişte!

Pentru fotografia lunii mai, am reuşit să găsesc un instantaneu în care cele două minunate alergau una după alta şi ţipau una la alta, distrându-se de minune 🙂 Aparatul a fost de data asta pe fază…

Clujul meu drag (IV) 1 Iunie

Pentru că au fost, sunt şi promit că vor fi deosebit de cuminţi, cele trei minunate – Bianca, Emma şi Georgia (în ordine crescătoare) au petrecut de 1 iunie în Parcul Mare, printre alţi micuţi sărbătoriţi, în Orăşelul Copiilor. A fost distracţie maximă mai ales pentru Georgia, căci ea e mai măricică şi se poate bucura de toate surprizele – a colorat la un stand, la altul a studiat instrumente muzicale, s-a jucat cu baloane, s-a plimbat cu o mini-maşină de poliţie, a păpat îngheţată, a alergat de colo-colo pe alei (şi, împreună cu surioara, au şi smotocit nişte flori), a văzut clovni şi păpuşi şi chiar pe Scooby!

Pentru Emma, cea mai mare distracţie a fost spartul baloanelor – toată lumea îi dădea, când îi vedeau ochişorii ăia albaştri 😛 şi ea le spărgea inevitabil, căci îşi băga degeţelele în ele ori chiar dinţişorii. Am stat la un stand ceva vreme, erau nişte fete drăguţe care voiau neapărat să plece Emmelina de la ele cu un balon în mână – iar ea, cum punea mâna pe ele, cum le spărgea. Până la urmă, fetele cele drăguţe s-au lăsat păgubaşe, remarcând că nu pot ele să umfle atât de repede baloane pe cum le sparge micuţa 🙂 Cât despre cealaltă micuţă, Bianca, ea s-a remarcat prin cuminţenie. Cu o faţă gravă, serioasă şi înţelegătoare, ea le urmărea din cărucior pe cele două năzdrăvane (o idee) mai mari. Anul viitor va fi distracţia mai mare, căci vom alerga după trei fetiţe (şi nu va fi deloc uşor).

La finalul excursiei, ne-am ales şi cu două diplome de cetăţean de onoare, două brevete de pompieri juniori şi chiar un permis de conducere pentru Georgia 🙂 Dar şi cu trei fetiţe extenuate, care au dormit apoi mult şi bine. Noi am fi vrut să continuăm distracţia şi după somnic, dar, din păcate, a venit o furtună cam supărată peste Cluj, taman când voiam să ne îmbrăcăm. Baloanele nu au supravieţuit – mai aveam unul când am ajuns acasă, în formă de inimioară, dar acum zace şi ăla leşinat, dezumflat şi (probabil) muşcat.

La mulţi ani tuturor năzdrăvanilor! Şi LA MULŢI ANI, RALUCA!!!! (nu de ziua copiilor, ci de ziua ei, care e chiar de ziua copiilor)

Această prezentare necesită JavaScript.

Cadou de 1 iunie: o freză de copil mare!

Asta a primit Emma de la moaşa ei, Dana (stilistul personal al fetiţelor minunate) 🙂 Am scăpat, aşadar, de buclele de bebeluş, iar acum Emma se poate mândri cu o freză asemănătoare cu a surioarei – doar că un pic mai feminină, căci Dana e mai atentă la detaliile astea decât nenea ăla drăguţ care a tuns-o pe Georgia… (asta e, dacă ne schimbăm stilistul…).

Acum micuţa noastră parcă are părul şi mai blond cu o nuanţă, mai des şi mai aranjat 🙂 Iar buclele s-ar putea să crească la loc, după cum se vede… Căci nu-i stă chiar drept păruţul, ci tot întors pe alocuri 🙂

La mulţi ani tuturor copilaşilor minunaţi! (Noi mergem în parc să sărbătorim!)