Plecăm la mare!!!

Mâine e ziua cea mare! Plecăm în prima noastră aventură în patru… dacă până nu demult era doar un vis, un plan, un „ce fain ar fi să…”, mâine va fi realitate!

Astăzi avem încă un eveniment Choco King (acum e în plină desfăşurare), aşa că până acum ne-am concentrat pe el, să iasă totul bine. Acum am terminat pregătirile pentru eveniment şi ar trebui să încep să fac bagaje. Sau măcar să caut-adun-calc ceva haine… În loc de asta, m-am pomenit că stau şi visez cu ochii deschişi, mă învârt fără ţintă, verific şi iar verific lista, dar nu bifez nimic! 🙂 A, şi cânt „domnule soare, soare, domnule soare, îndreaptă-ţi razele spre mine!”, un cântecel din emisiunea cu dinozaurul Barney… nu m-am mai uitat de vreo lună pe Jim Jam, dar uite că mi s-a lipit de creier muzica 😀 Aşa de tare, că m-am apucat să cânt şi chiar am căutat-o pe YouTube, melodia! Nu am găsit-o decât în engleză… la noi e dublat în română şi de-asta am eu versiunea cu „Domnule soare…” 🙂 Pentru cine vrea să vadă/asculte, pun mai jos:

M-am gândit că poate fi un fel de incantaţie, să vină soarele, cum sunt acelea pentru ploaie. Acum, la Cluj plouă mărunt şi rece, e înnorat tare şi bate vântul 🙂 Nu e o vreme prea prietenoasă, dar eu totuşi îmi fac planuri de vacanţă cu maxim entuziasm, o să pun în bagaje şi treninguri, blugi şi bluze cu mânecă lungă şi o să ne bucurăm de „aventura în patru” indiferent de vreme! Am pregătit, pentru cel mai rău caz, şi ceva activităţi indoor – de genul vizită la delfinariu 🙂 dar sigur că am prefera să ne jucăm pe plajă, să facem baie în mare şi castele de nisip. Măcar marea o vom vedea cu siguranţă şi ne vom bucura de aerosoli, căci hotelul e chiar pe plajă şi am rezervat cameră cu vedere la mare 😀

Vom încerca să ne distrăm în orice condiţii, căci e singura noastră şansă de vacanţă, adică singura săptămână liberă din tot sezonul (respectiv aprilie-noiembrie) şi ne-am străduit destul de mult să ne coordonăm programele şi cu joburile…

Deci aşa… domnule soare, soare, domnuleeee soare, îndreaptă-ţi razele spre fetiţele minunate care merg pentru prima dată la mare!

Din perlele Georgiei (animalele preferate)

Cea mai recentă perlă de la Georgia mi-a venit via Yahoo Messenger, noaptea, după 12, căci atunci reuşesc să vorbesc mai pe larg cu Emilia despre ce au mai făcut fetiţele năzdrăvane – da, încă sunt la bunici… până duminică!

Georgia către Emilia & Co: „ador pisicile şi toate animăluţele… şi pe voi vă ador, că sunteţi animalele mele preferate!!!”

Bonus (tot de pe mess):

Înainte de culcare: „Mimi, esti bine? Emma e bine? Co e bine? si eu sunt bine, toti suntem bine, Mimi…”

După ce Co nu a vrut să-i pună „Petrecerea lui Minnie” (trebuia să meargă la culcare, aşa că i-a zis că nu merge calculatorul): „când vine tati Bodan de la Cuj îi zic eu să repare cacuiatoiu lu Co, că nimic nu merge, tati poate”

Chef de dans…. Georgia: „Co, vreau să dansez, pune nişte muzică mai bine, că pe ştiri nu pot să dansez!”

Tot la culcare: „Mi-o plăcut , Mimi, să fiu harnică cu tine azi… să culegem cataveţi, să întindem rufeeeeeeeee…”

Şi încă una de culcare: „Mimi, ne pupăcim, ne drăgălim şi ne cucăcim…”

Aşteptând gogoşi, striga de la poartă: „Mimi… e gata gogoşu?”

Minunate, alintate, fericite… în vacanţă

Aşa le-am găsit pe fetiţele noastre duminică… Am fugit pentru câteva ore la ele, la Orăştie, căci ne-a răzbit dorul, nu am mai rezistat 🙂 Am încercat să ajungem cât mai repede şi să plecăm cât mai târziu… plecarea, mai ales, a fost mai dificilă… dar măcar le-am văzut, le-am pupat şi le-am îmbrăţişat, ne-am jucat şi ne-am alintat. Le-am dus o piscinuţă nouă, mai potrivită, mai mică decât cea de anul trecut, în care ne bălăceam toţi patru, şi pot să spun că le place foarte mult. Pe Georgia, cel puţin, abia am scos-o din apă, toată ziua s-a bălăcit, nici n-a dormit măcar – a ieşit doar când au fost gata grătarele 🙂 La un moment dat, îl spăla pe cap pe noul ei prieten, şarpele ăla gonflabil de pe margine.

Tot la capitolul „cadouri”, Emmei i-a plăcut mai mult mingea uriaşă cu mâini, picioare şi nas, iar bunicilor le-au plăcut cel mai mult săndăluţele chiţăitoare 🙂 Le-am luat câte o pereche la amândouă şi piuie la unison, cu fiecare mişcare pe care o fac… nici nu pot să descriu gălăgia din curte, fericirea fetiţelor şi îngrijorarea de pe chipul bunicilor, când se gândeau că vor rămâne cu obiectele chiţăitoare pe cap 😀 Iar ele săreau iar şi iar, când pe-un picior, când pe altul, când pe amândouă!

Georgia a primit şi un costum de baie nou, de domnişoară care se pregăteşte să meargă la mare 🙂 Căci peste două săptămâni, plecăm în prima noastră vacanţă în patru! Doar noi şi plaja şi nisipul şi marea… Cum zice Georgia, „o să ne distrăm de minune”!

Până atunci, zilele noastre sunt la fel de pline – ca şi ale lor, de altfel. Doar pentru că sunt în vacanţă, nu înseamnă că au un program lejer 🙂 Îi ajută pe bunici la treburi – adică îi ajută să nu se plictisească – asta însemnând efort dublu, cu cele două perechi de bunici, două curţi, două ture de răsfăţ pe zi… ce viaţă grea… Cred că în timp ce noi vom fi la mare, bunicii o să aibă ceva energie de recuperat 😀

Emma a dormit cam jumătate din timpul petrecut de noi acolo, am aflat că e ceva obişnuit. Parcă s-a mai lungit, s-a mai şmecherit, are mai mulţi dinţi (i-au ieşit şi caninii, după măseluţe). Georgia e bronzată şi cântă încontinuu, o ştiu toţi vecinii deja, vibrează toate curţile şi grădinile din jur, la auzul glăsciorului ei 🙂 Cântă „Ceata lui Piţigoi” şi interminabilul „Un elefant se legăna…” şi cântă cât poate de tare. Au o poftă de mâncare grozavă amândouă, noroc că sunt două bunici şi fac cu schimbul, aşa că fac faţă cu brio la masă. Iar fetiţele sunt fericite, fericite şi alintate… Am observat şi că parcă sunt mai unite, aşa, cu surioare, cred că s-au văzut doar ele acolo şi s-a mai strâns legătura între ele, au mai şi crescut… Sunt nedespărţite, se caută una pe cealaltă, se pupă şi se îmbrăţişează tot mai des…

Deja sunt de trei săptămâni acolo şi le place tare mult. Cu toate că am observat o schimbare de data asta: dacă până acum o întrebam pe Georgia dacă vrea să vină cu noi acasă, ea zicea „nu, lasă, mami, că noi mai stăm la bunici, voi aveţi treabă!”, acum mi-a zis „păăăăi… ştii, mami, cred că vreau să vin şi cu voi la Cluj!”. I-am zis că mai stă acolo două săptămâni, apoi mergem la mare… şi a început să ţopăie de fericire: „daaa, vreau la mare, vreau să mergem la mare!!!!!”. Aşadar, abia aşteptăm, cu toţii, vacanţa noastră 🙂

De pus pe desktop: Fotografia lunii iunie

Am întârziat puţin cu „fotografia lunii”, din cauză că mi-am pierdut pozele după ce s-a ars hardul laptopului… Am reuşit să recuperăm câte ceva, dar acum nu mai ştiam ce poză să aleg 🙂 Mă uit zilnic la ele, când mă apucă dorul de fetiţe, şi mi se pare una mai frumoasă decât alta! Până la urmă, am ales-o pe cea care mi-a „împodobit” desktopul o bună bucată de vreme (chiar şi acum o am pe ecran), chiar dacă nu se văd bine amândouă fetiţele. E un instantaneu de-a dreptul răcoros, care merge perfect acum cu temperaturile incendiare de afară 🙂 Poza e făcută în centrul Clujului, în duminica aceea memorabilă când am plecat noi la plimbare prin oraş

Şi, până la urmă, am hotărât să postez şi „locul doi”, adică cealaltă candidată la titlul de „Fotografia lunii iunie”. Aici se pot vedea fetiţele mele după masa de prânz, de duminică, la Orăştie – a se citi „grătar în familie” 🙂 Şi da, am scris bine, sunt după masă, în timp ce luau desertul… respectiv o mini-pulpiţă de pui, fiecare. Au o poftă de mâncare grozavă acolo la bunici (de fapt, au tot timpul, dar acolo parcă e şi mai şi!).

Mi-e aşa de dor de ele… nu cred că mai rezistăm, iar duminică „fugim” până la Orăştie, chiar dacă va fi doar pentru câteva ore…

Linişte…

„Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună”.

Nu-s chiar de lună, ci de soare, şi sunt foarte timide, căci abia s-au strecurat printre nori. Şi, sincer, nu se mai aud, pentru că am dat îngrozitor de tare muzica… „Only happy when it rains”. Şi, bine, recunosc, înainte am ascultat de câteva ori valsul lui Ceaikovski din „Frumoasa din pădurea adormită”. Şi cu personajele din basmul Disney, şi cu orchestra. La fel de tare… Atât de tare, că nu îmi mai auzeam nici gândurile. Şi scriu aşa, cam cum vorbea personajul din „Discursul regelui”, fără să se audă 🙂 Daaa, acum mă uit şi la filme! Ba chiar am recitit câteva capitole din „Lumea Sofiei”, una dintre cărţile mele preferate… Dar să revenim.

Mi-e îngrozitor de dor de fetiţele mele şi nu mă gândesc decât la ele, mai ales în momentele astea de linişte nefirească. Le-am vizitat în weekend la Orăştie şi le-am găsit super fericite! Ştiu că a trecut doar o săptămână de când le-am lăsat acolo, dar deja Emma s-a îngrăşat, s-a rotunjit la faţă, are bulănaşe, fălcuţe şi gropiţe în mânuţe 🙂 A început să i se îmbogăţească şi vocabularul, îl strigă pe Co, îl strigă pe Dizzy (motanul), zice cuvinţele, face mutriţe… a început şi ea să-l imite pe Morocănosul, îşi încrucişează mâinile şi uneori se şi încruntă, am crezut că mor de râs…

Georgia are preocupări mai serioase, e tot cu puzzle-urile, i-am dus unele şi de aici, are şi unul nou… colorează, se mai joacă şi cu nişte cartonaşe – pe unele trebuie să le împerecheze, iar celelalte sunt cu forme şi culori, e de fapt un card game, cu Mickey, Minnie şi Donald. Toată ziua face mâncare în oalele ei de afară, iar Emma i le răstoarnă 🙂 Îşi petrec aproape tot timpul afară, chiar dacă vremea nu a prea ţinut cu ele, dar vine ea canicula… Georgia abia aşteaptă, să se bălăcească şi să se stropească în voie. Şi noi facem planuri să le ducem la mare, să le văd bălăcindu-se şi acolo, să se joace în nisip şi să ridice castele, aşa cum a văzut Georgia că făcea Kai-Lan (un alt personaj de desene animate, o fetiţă de la care a învăţat Georgia şi primele cuvinte în chineză)… a venit într-o zi şi mi-a spus că vrea şi ea să meargă la plajă şi să se joace în nisip, ca şi Kai-Lan 🙂

Mi-e dor de perlele ei şi de înţelepciunea ei, cum scoate ea câte una… de ne lasă fără replică. Şi de neastâmpărata aia mică mi-e dor, căci acum nici nu mai trebuie să blochez butoanele la maşina de spălat! Plictisitor de-a dreptul… Abia aştept să treacă perioada asta şi să le aducem înapoi. Nici nu ştiu cum o să reuşim să ajungem la ele, căci în timpul săptămânii suntem amândoi ocupaţi cu joburile, iar în weekend cu evenimentele Choco King… asta fiind toată luna iulie, cel puţin. Nu cred că vom rezista atât de mult, tot fugim noi, măcar pentru câteva ore, să le vedem…

Vineri, când am ajuns, nu se mai dezlipea niciuna de mine, Georgia mă pupa încontinuu, iar Emma întindea braţele să o iau iar, dacă o lăsam cumva jos. Am stat cu amândouă în braţe, una pe-un genunchi, una pe celălalt, până îmi amorţea genunchiul pe care stătea Georgia şi atunci schimbam. Ne-am jucat şi am râs, erau atât de fericite că nici nu mai ştiau cum să se exprime, Georgia m-a şi muşcat de două ori, luată de valul entuziasmului (m-a învineţit de-a dreptul!). Îmi spunea încontinuu „te iubesc, mami! te ador!” şi „ştiam eu că o să veniţi!!!”. Iar Emma… numai râdea şi gângurea, ca un porumbel. Şi aşa am ţinut-o până duminică seara, când ne-am spus iarăşi „pa”. Emma striga cu vocea ei subţire „paaaa!!! paaaa!!!” şi îşi agita mânuţele, iar Georgia ne-a condus şi la poartă. A fost destul de veselă şi de firească despărţirea, fără drame, fără lacrimi – nici măcar din partea mea 😛 Nu pot decât să mă bucur că se simt atât de bine acolo, cu toţi bunicii pe lângă ele. Iar bunicii,la rândul lor, par încântaţi de compania nepoţelelor 🙂

Şi, între timp, la Cluj e linişte…

[n-am nici măcar poze să pun, căci mi s-a ars hardul laptopului şi trebuie să apelez la specialişti să recuperez tot ce am „depus” acolo în ultimii cinci ani de când lucrez pe el…]