Ne-am dus după Georgia, la 12.30, neştiind la ce să ne aşteptăm… Adică, nu ne gândeam că a plâns sau de-astea, doar am văzut-o cât era de fericită pentru că poate să rămână cu copiii. Încercam să îmi imaginez doar ce ghiduşii ar fi putut să facă… Am găsit-o în sala lor de clasă, care era transformată în dormitor – era o atmosferă atât de plăcută, trăseseră jaluzelele, era umbră şi răcoare . Se pare că acele aparente dulăpioare sunt de fapt pătuţuri, care la ora de somn se lasă în jos… sunt nişte pătuţuri absolut adorabile, mici cât sunt ei, copilaşii, exact aşa cum mi-am imaginat că arată pătuţurile piticilor, de Albă ca Zăpada a fost nevoită să se întindă de-a latul, pe trei dintre ele 🙂
Toţi copiii erau în proces de dezbrăcare şi echipare în pijama, iar Georgia nu făcea excepţie, chiar dacă ea nu avea pijama – se dezbrăcase singură şi părea tare încântată. Atunci am avut ceva emoţii, că mă gândeam că nu va vrea să vină cu noi acasă 😛 Dar a părut bucuroasă că ne vede, mai ales că o luaserăm şi pe Emma cu noi, de data asta. Am plecat toţi patru, iar ea nu mai contenea să ne povestească despre aventurile de la grădiniţă… Şi a continuat să ne povestească, pe rând, câte o fază, pe tot parcursul zilei… stătea, îşi mai amintea câte ceva, mai stătea, iar îşi amintea… şi aşa am aflat, până la urmă, cam tot ce se întâmplase azi la grădiniţă, în „Grupa steluţelor”. Să le luăm pe rând:
– S-au jucat frumos, cu toţi copiii, şi cu o fetiţă pe care o cheamă Iulia şi care a stat lângă ea. Şi doamna educatoare le tot zicea să se ridice, apoi să se lase jos şi iar să se ridice şi iar să se lase jos… apoi le-a spus să se aşeze pe jos, pe covorul verde „şi să tuşească frumos, cu mâna la guriţă”.
– A colorat pe o foaie pe doamna educatoare şi pe copii… iar doamna educatoare i-a spus că a colorat frumos. Şi ce ţi-a mai spus doamna educatoare, Georgia? „Mi-a spus să tac!” 😀
– I-a zis la doamna educatoare că ea e frumoasă – ea, adică Georgia… „Şi doamna educatoare ce-a zis?” – „păi… mi-a zis iar să tac!” 🙂 Nu a tăcut, cu siguranţă… mi-a povestit apoi că un băiat tot spunea că el e cel mai mare, iar ea (Georgia) a ţinut să precizeze că şi ea e mare, iar doamna educatoare i-a dat dreptate (era foarte mândră de asta).
– I s-au rupt creioanele colorate şi doamna educatoare i-a spus să ia altul, că nu-i nimic, şi ea a luat altul şi a colorat mai departe. Evident că a vrut apoi să coloreze şi acasă, şi a stat cuminte şi plină de importanţă la măsuţă, colorând liniştită, exact ca o şcolăriţă… La fel de evident, Emma a vrut şi ea să coloreze, aşa că a trebuit să-i aranjez şi ei o măsuţă, cu creioane colorate şi cărticele – dar în cazul ei, guriţa i-a ajuns mai colorată decât desenele, iar Georgia o tot certa, că nu-i frumos să bage în gură şi să se murdărească.
– Băieţii cu tricouri roşii au luat puncte negre… şi unii copii au luat puncte albastre. Ce înseamnă punctele albastre? – „că n-au fost prea cuminţi”. Dar cele negre? – „că n-au fost deloc cuminţi”. Şi tu ce puncte ai luat, Georgia? „Puncte albe, pentru că am fost cuminte!”
– Înainte să meargă să pape, au mers la baie şi s-au spălat pe mâini. Şi a păpat „pâine cu Almette şi cu şuncă” (dimineaţă), apoi a păpat ciorbiţă cu cărniţă şi cu pătrunjel, „cu verdeaţă de-aia de care nu-mi place mie” 🙂 Asta fiind la prânz… tot atunci au mai avut şi paste cu brânză, care se pare că i-au plăcut mult, că mi-a cerut să-i fac şi eu. A zis că a mâncat singură, dar a mai şi ajutat-o doamna.
– Mi-a mărturisit şi că a ţipat la masă… iar doamna educatoare a certat-o şi i-a zis că nu-i frumos să ţipe. „Dar de ce ai ţipat, totuşi?”. „Pentru că eram fericită, mami…”
Fericită a fost, cu siguranţă, căci toată ziua m-a întrebat când mai mergem la grădiţă, că ea vrea să meargă iar la grădiniţă şi că abia aşteaptă să vină dimineaţa, ca să se joace iar şi să stea iar pe covorul cel verde şi să coloreze 🙂