Am spus de mai multe ori că Emma e bebeluşul clasic, copilul care face toate prostiile, care bagă în gură chestii mici, face o dezordine de nedescris, rupe cărţi, strică jucării, umblă la priză/aragaz şi oriunde nu mai e voie sau e periculos şi aşa mai departe… copilul ăla despre care tot citim prin cărţi şi reviste. Copilul care nu a fost Georgia… şi ne tot miram că ea nu strica nimic, nu şi-a luat niciodată papucii invers, iar când creştea ea nu am avut nevoie de sisteme speciale de protecţie la priză, ori curele d-alea la wc ori maşina de spălat, ori la dulapuri, ca să le ţină închise.
Pentru toate astea se răzbună acum Emma. Ea ar fi în stare să cotrobăie peste tot, ei nu poţi să-i laşi o carte în mână cu inima împăcată – nici chiar dacă e cu file groase, cartonate, că pe alea le jupoaie – şi poţi să fii sigur că, atunci când îi miroase a parfum o mânuţă, şi-a băgat-o în floricica frumos mirositoare care de fapt e deodorant de wc şi e lipită acolo în interiorul vasului (evident că o găsesc întinsă) 😀 Nu îşi ia nici din greşeală papucii cum trebuie, dacă îi pun în faţa ei aşa cum ar trebui să îi ia, îi inversează şi tot alandala îi încalţă, stângu-n dreptu’ şi invers. Şi se murdăreşte ca un purceluş când mănâncă… pentru că cere cu insistenţă şi ea o lingură, ţine morţiş să mănânce singură.
Una dintre cele mai mari distracţii ale ei este să se încalţe şi să se descalţe. O las în papuci de casă, iar după o vreme o găsesc încălţată cu cizmele Georgiei, fie cele de cauciuc, fie cele de zăpadă. Sau cu adidaşii Georgiei sau cu papucii mei de casă în formă de căţei (pe care îi credeam ascunşi bine). Sau desculţă, lipăind fericită pe gresia rece sau pe parchet… De fapt, dacă dispare din living, nu ştii la ce să te aştepţi când se va întoarce: se încalţă cu ceva sau îşi pune ceva pe cap? Căci asta e o altă pasiune – să se „împodobească” în cele mai originale moduri. Apare ba cu o şapcă, ba cu o căciulă, ba cu… trei deodată. Se înfiinţează în faţa noastră şi face „hmmmm”, ca să ne atragă atenţia, iar noi să o lăudăm cât e de frumoasă. Şi pleacă mulţumită, ca să îşi schimbe ţinuta 🙂 Păcat că nu am reuşit să o pozez de fiecare dată, căci ar fi fost o galerie foto inedită. Oricum, la ochişorii ăia albaştri şi la cârlonţii ei blonzi se asortează orice, îi stă bine orice şi-ar pune pe ea 😀
Pe de altă parte, recunoaştem tot mai multe cuvinte ce ies din guriţa ei. Acum suntem în faza cu numirea părţilor corpului, iar Georgia e profesoara 🙂 Îi arată şi îi spune: „nasul!” – iar Emma repetă „atu!”. Apoi „ochii!”, iar Emma „ocu!”, „barba!” – „baba!” şi tot aşa. Dar cel mai tare e că ne-am trezit cu ea suspinând ca o divă, de câteva zile. Dacă, de exemplu, nu-i iasă bine ceva, o auzim cum spune, cu patos: „of!!!!!”. Sau chiar „of of!”. Iar dacă vede că râdem, repetă de mai multe ori, încântată. Dacă insistăm suficient, ne spune şi cum o cheamă: „Eeeee-ma!”. Emma Poema, cum frumos îi spunea Georgia când erau amândouă mici, mult mai mici…