Ruladă cu mascarpone

Am promis că pun reţeta asta pe blog, căci a avut un succes remarcabil în ambele ocazii când am făcut-o – prima dată de Paşti, apoi de ziua Georgiei. E foarte bună pentru că e uşoară, deci potrivită pentru copii. De ziua Georgiei, am făcut trei şi le-am trimis la grădiniţă; iar educatoarele au cerut reţeta, de unde am dedus că a fost foarte bună. Iată, deci:

Ingrediente:

Pentru blat: 5 ouă, 2 linguri făină, 3 linguri de cacao (cernută), 5 linguri zahăr

Pt cremă: 250 g mascarpone, 300 ml frişcă bătută, 4-5 linguri de zahăr pudră, vanilie (opţional), 4-5 linguri de dulceaţă de vişine, cireşe etc. (sau fructe proaspete), un pliculeţ de gelatină

Pentru ornat (opţional): ciocolată

 

Se bat albuşurile spumă cu un praf de sare. Când sunt tari, adăugăm treptat câte o lingură de zahăr, mixând continuu până obţinem o spumă tare. Adăugăm apoi gălbenuşurile pe rând, amestecând cu o lingură.

Se adaugă făina câte o lingură, în ploaie, şi cacao (în funcţie de cât de închis la culoare vrem să fie blatul). Lingurile de făină nu trebuie să fie nici prea pline, nici rase, ci potrivite, pentru ca blatul să nu iasă foarte dens şi să nu se crape la rulare.

Turnăm compoziţia în tava tapetată cu hârtie de copt (eu am făcut în tava de la aragaz) şi nivelăm bine cu lingura.

Coacem la cuptorul încins cca 10-12 minute, în funcţie de cuptor. Trebuie verificată atent, încercată cu scobitoarea, ca să evitaţi să o coaceţi prea mult, să nu devină casantă.

Udăm un prosop curat şi îl stoarcem bine, îl punem pe masă şi când blatul este gata, îl răsturnăm cu faţa pe prosopul ud. Udăm cu mâinile hârtia de pe blat şi o desprindem uşor.

Apoi rulăm în prosop blatul şi îl lăsăm aşa până facem crema.

Crema:

Batem bine frişca, într-un alt vas mixăm brânza mascarpone până devine cremoasă, adăugând câte 2-3 linguri de frişcă treptat, în timp ce mixăm continuu.

Punem şi zahărul pudră, mixăm bine. Dacă vreţi să fie mai dulce, mai puteţi pune zahăr în plus.

Se înmoaie gelatina în 4-5 linguri de lapte, se pune la foc pentru câteva secunde, amestecăm până se dizolvă (e foarte important să nu fiarbă, pentru că se distrug proprietăţile gelatinei).

Lăsăm să se răcorească şi adăugăm gelatina peste compoziţia de mascarpone şi frişcă.

Întindem crema pe blat, punem din loc în loc bucăţele de fructe (proaspete sau din dulceaţă) şi rulăm.

Învelim rulada în folie de plastic şi dăm la rece pentru minim 3 ore (eu am lăsat-o peste noapte).

După ce s-a răcit bine se poate orna cu ciocolată topită (eu personal n-am mai apucat să o ornez, dar tot încerc o dată!).

Prima dată am făcut cu cireşe din dulceaţă, a doua oară am pus căpşuni proaspete – iar această variantă este extraordinară, combinaţia dintre mascarpone şi căpşuni e delicioasă, răcoroasă şi uşoară.

Observaţii 🙂

– Prima dată mi-a ieşit mai fluidă crema, mai… cremoasă 😀 Şi am pus cam multă pe blat, încât la final abia l-am rulat şi a ieşit o ruladă umflată.

– A doua oară, am făcut trei porţii, după cum ziceam, şi am pus două plicuri de gelatină, aşa că mi-a ieşit crema băţoasă tare, am întins-o mai greu (dar a ieşit… ca la carte, la final). Teoria mea e că se poate face foarte bine fără gelatină, căci e destul de groasă crema şi eu cred că ar sta, mai ales că stă atât de mult şi la frigider.

Spor la treabă şi poftă bună!

Această prezentare necesită JavaScript.

La mulţi ani, minunata Georgia!

Acum exact patru ani trăiam cea mai pură fericire pe care o experimentasem până atunci. O fericire fizică, de-a dreptul 🙂 Motivul? Venise pe lume minunata Georgia! Şi de patru ani încoace ne bucură în fiecare zi, în alt fel, mereu surprinzător 😀 Dar ce repede au trecut anii…

Astăzi, însă, ea a fost răsfăţata zilei. Mai ales la grădiniţă, unde i-au cântat copiii şi a fost în centrul atenţiei. Rulada mea a făcut furori (ce bine că am făcut trei, şi nu două, cum plănuisem iniţial!).  Alături de ea a fost şi Emma, cum altfel – la fel de necooperantă ca de obicei, desigur. Începuseră aşa de frumos copiii să cânte, iar când doamna Ileana a vrut să o ia şi pe Emma şi să o aşeze lângă surioara cea mare şi sărbătorită, s-a pus blondina noastră pe răcnit… după cum se poate auzi şi în filmuleţ 🙂 După momentul ăsta, Georgia mai mult s-a uitat după ea, îngrijorată, chiar dacă îi cântau colegii „Mulţi ani trăiască” şi altele. Noroc cu Marc, prietenul şi colegul ei, care a apărut lângă ea şi i-a distras atenţia 😀

După amiaza ne-am petrecut-o la cumpărături, căci am implicat-o direct în achiziţionarea cadoului. Voiam să-i luăm o trotinetă, dar voiam şi să o încercăm, la faţa locului. Am vrut una mai mică, aşa, ca pentru începători… şi e un pic prea mică. Dar sigur o va folosi năzdrăvana mezină, deja e tot călare pe ea! Aşa că ne-am completat colecţia de vehicule – din punctul ăsta de vedere, e bine că e mai micuţă 🙂

Iar seara, după ce am dat o tură şi pe afară (cu trotineta, desigur), după cină, am pus lumânărica în forma cifrei 4 în ce-a mai rămas din ruladele mele şi i-am mai cântat o dată „la mulţi ani”… iar tati a aprins de nici nu ştiu câte ori lumânarea, căci o tot stingea Emma, iar sărbătorita nu apuca nicicum să sufle. Oricum, nu s-a supărat, au împărţit frăţeşte desertul şi au suflat împreună.

Duminică va fi adevărata petrecere, aşa cum îşi doreşte Georgia. Vor fi cu siguranţă prinţese, iar atmosfera va fi de basm 🙂 Avem invitaţii cu prinţese, tortul se încadrează în temă, iar invitata de onoare va fi… Surpriză!

La mulţi ani, iubita mamii, afectuoasa, frumoasa, drăguţa, talentata, deşteapta şi pupăcioasa mea!

Această prezentare necesită JavaScript.

Aici e filmuleţul de la grădiniţă 🙂

 

Să înceapă petrecerile…

Azi am avut trei sărbătoriţi în familie – de la mic la mare: Georgia, tati George şi bunicul Gheorghe. Şi dacă bunicul Geo şi-a sărbătorit onomastica la Orăştie, iar noi nu am fost cu el, ca în alţi ani, am făcut şi noi ce am putut pe aici, ca să marcăm importanta ocazie.

E doar prima zi dintr-o săptămână de sărbătoare, e „săptămâna Georgiei”. Azi a fost ziua numelui, mâine e ziua ei de naştere. Iar în weekendul prelungit o vom sărbători în cel puţin două zile, cu mare fast 😀 Astăzi, acasă a fost un mini-party de încălzire, doar cu Adi şi Raluca şi prietena Bianca – „Aca”, după cum o strigă Emma. La grădiniţă, în schimb, i-au cântat „la mulţi ani” şi copiii i-au făcut desene cu dedicaţie, ceea ce mi-a plăcut la nebunie. Chiar şi doamna Ileana i-a scris aşa de frumos… „cu dragoste de la grupa steluţelor şi de la prima ta profesoară”. Am fotografiat colecţia şi o să o aşez la loc de cinste, în „cutia Georgiei”, care conţine amintiri nepreţuite.

Mâine va fi din nou sărbătorită la grădiniţă. Le-am pregătit ruladă cu cremă mascarpone şi căpşuni, în loc de tort, ne-am gândit să fie ceva mai uşurel pentru burticile năzdrăvanilor. Nu va lipsi lumânărica în formă de 4 şi nici surioara Emma, desigur 🙂 Şi astăzi a mers tati cu Emma la grădi, după Georgia, iar ea le-a prezentat-o, foarte mândră, tuturor copiilor care îi ieşeau în cale: „ea e surioara mea, Emma!!!” – şi iar o îmbrăţişa şi o pupa 🙂

Aşadar: La mulţi ani, iubita mea! O să îţi spun asta toată săptămâna!

Şi iată şi desenele-felicitări de la colegi (cel mai nonconformist, cel nesemnat, este de la colegul de bancă, Marc):

Această prezentare necesită JavaScript.

Iatacul prinţeselor

Acum patru ani, pe vremea asta, era deja gata camera care urma să găzduiască două fetiţe. Acum patru ani aşteptam una, eram aşa de fericiţi şi îi pregătiserăm o cameră de poveste. Era plină de lucruşoare minunate, de jucării moi şi de rochiţe miniaturale. Avea un pătuţ „hand-made”, adică asamblat şi vopsit de tati însuşi – a comandat doar bucăţile, pentru că a vrut să îl facă el. Tot el a vopsit şi dulapul, cu galben şi portocaliu, ca să se asorteze cu pătuţul. Eu am găsit perdeluţa galbenă cu girafe, Emilia a ochit covorul moale şi vesel şi aşa mai departe. Încet, s-a conturat o cameră de poveste, pe care a luat-o în stăpânire un ghemotoc zgomotos care ne-a umplut vieţile şi ne face fericiţi de patru ani încoace.

În urmă cu un an, am mutat în camera minunată o a doua fetiţă. Ea ne stăpânise dormitorul în primul ei an de viaţă, înainte să hotărâm că e cazul să stea cu surioara ei, iar noi să nu mai dormim în living, ca musafirii 🙂 Iar am făcut ceva modificări, pentru ca cele două fetiţe să convieţuiască în armonie. Georgia s-a mutat pe canapea, iar Emma a preluat pătuţul.

Ei bine, săptămâna trecută, cu numai câteva zile înainte ca Georgia să împlinească patru ani, am decis că e cazul unei renovări serioase. Plănuim nişte petreceri săptămâna asta 🙂 dar ăsta nu e neapărat motivul pentru care am vrut o schimbare. Fetele cresc şi nevoile lor se schimbă, le trebuie mai mult loc să se desfăşoare. Şi tot visam eu un pătuţ suprapus… de muuuult timp. Nu eram siguri că e un moment potrivit, dacă sunt suficient de mari, dar ne-am aruncat totuşi cu capul înainte şi am demarat lucrările. Am demontat pătuţul de bebe, am strâns canapeaua, am adunat şi sortat n-şpe mii de pluşuri şi jucării, am scos aproape tot din cameră. Tati a vrut şi o schimbare de culoare şi a vrut un verde crud, primăvăratic… ne era un pic teamă să nu fie prea… crud, dar în final a ieşit perfect, un verde blând şi relaxant, care să completeze portocaliul şi galbenul care domină încăperea.

Pătuţul era pregătit, la Orăştie. De câteva săptămâni a lucrat la el, ne-am făcut drum la bunici în vreo două weekenduri, ca să îl poată vopsi acolo – aici nu ar fi avut loc să se desfăşoare. Da, acelaşi tătic a vopsit şi pătuţul dublu, tot cu galben şi portocaliu (şi un pic de verde, dacă tot am stabilit un trend) 🙂 Mi-am petrecut ore, cred, pe internet, căutând un ansamblu perfect pentru camera fetelor. Am găsit superbe, dar excesiv de scumpe. Şi, într-o zi, ne-am amintit că tati, licean şi apoi student fiind, a avut pat suprapus! Era din lemn, ca lumea, făcut pe comandă. L-a regăsit la Orăştie, a luat fiecare bucată, a dat-o cu şmirghel, apoi a vopsit-o (era din lemn lăcuit).

A ieşit ca desprins dintr-o poveste, mai ceva ca acelea pe care le văzusem eu pe internet… Unde mai pui că ăsta are şi personalitate, are o istorie! Pe laţurile care susţin saltelele încă stau scrise mesaje de la prieteni – când mergeam la Bogdan în vizită, în liceu, îi scriam pe pat cu markerul 😛 Şi am păstrat toate mesajele, nu a dat cu vopsea peste ele, ci doar le-am pus sub salteaua de jos. În timpul studenţiei, am mai dormit şi eu în patul ăsta, când veneam „în vizită” de la Bucureşti, la Cluj 🙂 Sus, dormeau Adi şi Raluca, pe atunci colegi de cameră cu Bogdan. Cum ziceam, e încărcat de istorie! Şi totuşi, acum pare nou-nouţ… Culorile vesele îi dau tot farmecul (şi pisicile pe care le-am lipit pe laterale). Am luat şi saltele noi, super-ortopedice, cică – şi într-adevăr cred că sunt „super”, pentru că nu ne aşteptam să fie atât de groase (deh, pentru prinţese…), astfel că a trebuit să aducem modificări de ultim moment la pătuţ, respectiv nişte laturi în plus, ca să nu cadă năzdrăvanele!

După ce am terminat camera, epuizaţi şi fericiţi (era cam 12 noaptea), ne uitam la ea şi nu ne venea să credem că e rezultatul muncii noastre. Abia aşteptam să le aducem pe fete, să le vedem reacţia. Totodată, aveam emoţii… dacă o să-i fie frică Georgiei să doarmă aşa sus? Cum se va urca pe scară? Deocamdată, avem doar scara originală, dar o să comandăm pe lateral nişte scări cu sertare în ele, late, pe care să se poată căţăra în voie. Până atunci, am hotărât noi, n-o s-o forţăm să doarmă sus. O să-i pregătim iar canapeaua, dacă va dori… Totuşi, le-am făcut pătuţurile, cu aşternuturi la fel, şi am zis: fie ce-o fi!

[aşa le aştepta camera, ordonată şi curată]

Ieri le-am adus acasă, de la Orăştie. Şi erau aşa de nerăbdătoare să îşi vadă camera, abia le-am putut ţine, după ce am intrat în casă, un minut, să pregătesc aparatul foto/video! Au năvălit în cameră şi nu auzeam decât exclamaţii. Le-am filmat un pic, apoi am vrut să le fac şi poze, şi o tot rugam pe Georgia să se uite la mine, să-i fac o poză în pătuţ. Replica ei a fost: „nu pot acum, mami, să mă uit la aparat, că sunt prea bucuroasă!”. S-a urcat singură pe scară, fără probleme (dar la coborât are nevoie de ajutor încă) şi abia am mai dat-o jos de acolo. Cu greu am putut şi să o convingem pe Emma că pătuţul ei e cel de jos 🙂 evident, şi ea vrea tot sus! Şi eu, care îmi făceam probleme că o să-i fie frică de înălţime!

[şi aşa arăta camera după primul „atac”… 😀 ]

Emma, în schimb, s-a culcat mai greu aseară – probabil din cauză că e patul nou, e altfel decât cele cu care s-a obişnuit. Dar au dormit bine amândouă, iar acum, la prânz, tot acolo au dormit. Îşi petrec tot mai mult timp în camera lor, se joacă acolo şi se caţără în patul Emmei – am rugat-o pe Georgia să nu se urce pe scară dacă nu suntem şi noi acolo şi, până acum, ascultă. Concluzia e că proiectul nostru e un succes. Şi că avem fetiţe mari… şi camera pe care am visat-o pentru ele.

[aşa s-au culcat ele aseară]

Această prezentare necesită JavaScript.

Sărbători fericite!

Sărbători fericite tuturor!

Fetiţele minunate sunt de câteva zile la bunici, profităm de vacanţă. Până acum câteva ore, am avut o vreme frumoasă… cu soare şi aer plăcut, cu iarbă verde în grădină, cu cireşul înflorit… toată curtea e acoperită de florile lui, iar sub el zburdă drăguţele mele toată ziua. Acum plouă şi aici, dar tot suntem fericiţi, pentru că toată lumea e bine şi aşteptăm împreună Paştele şi, desigur, Iepuraşul!

Am pregătit tot ce trebuie, inclusiv cozonaci, pască, ouă, drob şi prăjituri (unele în premieră, va trebui să îmi trec şi aici reţetele)… de altfel, trebuie să mărturisesc faptul că noi tot sărbătorim de câteva zile, căci în 11 aprilie a fost ziua lui tati, iar azi e ziua bunicului Co! Şi cu fiecare ocazie ne-am strâns toţi, cu toţi cei patru bunici, ca să ne bucurăm împreună 🙂 Iar mâine va fi apogeul, căci ambele bunici au pregătit câte un festin şi în ambele case este aşteptat Iepuraşul de către cele două fetiţe cuminţi… Azi au şi primit deja daruri, în avanpremieră, căci am fost la Vinerea, la „tuşa Veca” cea pricepută, care le-a tricotat două vestuţe absolut superbe, roşie pentru Georgia şi albastră pentru Emma 🙂 Au primit şi ouă, şi dulciuri… deci semnele sunt bune.

Aşadar… sărbători fericite, tuturor! Să vă bucuraţi unii de alţii!

Această prezentare necesită JavaScript.

Vedetă la carnaval

Azi a fost carnaval la grădiniţă, fiind ultima zi înainte de vacanţă… şi ultima zi din săptămâna aşa-numită „altfel”. Ne pregătim de ceva vreme pentru carnavalul ăsta şi l-am aşteptat cu mare interes 🙂

În prima fază, Georgia trebuia să fie o zână roz, dar apoi a schimbat şi a devenit Albă ca Zăpada… iar după ce am văzut imaginile de azi, cred că mişcarea a fost inspirată, pentru că am văzut mai multe zâne pe acolo, dar nicio Albă ca Zăpada! De altfel, de când a intrat în grădiniţă a devenit o mică vedetă, pentru că toţi copiii se extaziau când o vedeau şi strigau după ea, încântaţi: „Albă ca Zăpadaaaaaaaaaaaaa!!!!!!”. Iar cei din grupa ei s-au adunat în jurul ei după ce a intrat în clasă, să o admire… Îmi imaginez că s-a simţit foarte bine prinţesa mea, în centrul atenţiei… doar şi eu îi tot spun, de câteva zile, că ea va fi cea mai frumoasă de la carnaval!

Şi spun că „îmi imaginez” pentru că, din păcate, nu am fost acolo… Emma se reface după o laringită urâtă şi nu am vrut să o bag direct între atâţia copii… ca să nu mai spun că serbarea-carnaval a început de dimineaţă, iar ea s-a trezit după 10.30 🙂 Oricum, tati s-a descurcat de minune, a filmat şi a făcut poze, nu ştiu cum a mânuit cele două camere, dar a reuşit! Şi oricum, serbarea a ţinut în jur de 30 de minute, după care copiii mai mult s-au jucat – şi-au dus de acasă ouă fierte şi linguri de lemn şi au făcut ceva concurs de alergat cu ele în mâini. Deci a fost un eveniment relaxat 🙂

În prima fază, fiecare copil şi-a prezentat costumul; spre exemplu, Georgia a trebuit să spună: „Ich bin Schneewittchen… Der Pirat hat mich entführt” – adică e Albă ca Zăpada şi a răpit-o piratul 🙂 piratul fiind colegul de bancă, prietenul ei cel mai bun, Marc (demenţial arăta şi el). Apoi, au mai zis şi poezioare, Georgi a avut ceva cu spălatul:

Beim Waschen

Wir machen ein Späßchen

und seifen das Näschen,

Stirn, Wangen und Mund.

Kalt Wasser ist gesund.

O poezie simpluţă, pe care o ştia perfect, dar pe care n-a zis-o la serbare, fără ajutorul doamnei Ileana 🙂 Şi de-asta spun că a fost un eveniment mai relaxat, nu aşa „oficial” ca serbarea de Crăciun. Oricum, a venit fericită şi îmbujorată, deci i-a plăcut la nebunie totul şi asta e tot ce contează!

Şi de azi e vacanţă!

Această prezentare necesită JavaScript.

Bivolul şi coţofana, în 2012

„Bivolul şi coţofana” (de George Topârceanu) era poezia mea preferată când eram mică – cel puţin aşa mi-o amintesc eu, cel mai clar, din tot „repertoriul” meu de copil. Aşa că era doar o chestiune de timp să o transmit mai departe 🙂

I-am zis-o acum vreo două zile Georgiei, i-a plăcut la nebunie, m-a pus să i-o mai spun o dată, apoi încă o dată. A doua zi, a zis că vrea să mi-o spună ea mie… şi a spus-o, aproape perfect! Doar la ultimele două strofe mai are ezitări… (o spune chiar mai bine decât mine, la vârsta ei, eu inversam şi ziceam „când pe tu, potaie proastă”, în loc de „pe când tu…”, fază de care ai mei încă pomenesc, după atâţia ani).

Iar câteodată ne oferă şi bonus: ne explică ce înseamnă „javră” (sinonim cu „potaie”!), „trifoi”, „zdreanţă”, cum arată un bivol sau o coţofană 🙂 Ieri, a trebuit să îi sunăm şi pe bunici, să le-o spună şi lor… şi tot ieri am şi înregistrat-o, ca să rămână în istorie!