Din perlele Georgiei (doar una… medie!)

După ce mi s-au trezit fetiţele şi le-am îmbrăcat în haine de joacă, ne-am petrecut o bună bucată de vreme drăgălindu-ne şi alintându-ne… Iar când am ajuns la Emma, care râdea şmechereşte şi chicotea la gâdilat, îi tot spuneam „eşti o prăpădită mică!”, iar ea chiţăia şi se alinta şi striga „nuuuuu, nu, nu!!!”.  „Nu eşti o prăpădită mică? Eşti o prăpădită mare?”, continuam să ne jucăm şi să ne pupăm şi să ne alintăm. Emma, „nuuuu, nu, nu!!!”. „Nu eşti nici mică, nici mare?”.

La care Georgia, din spatele meu, la fel de alintat: „e o prăpădită medie, mami!!!” 😀 🙂

După ce m-am distrat bine, am întrebat-o ce înseamnă „medie” şi mi-a spus că înseamnă „mijlocie, adică nici mică, nici mare”. Şi de unde ştie ea?! „De la televizor, desigur!”, a venit, prompt, răspunsul.

Pam-pam!

Tati, hai să ne jucăm! :)

După cum spuneam, eu sunt la birou dimineaţa, aşa că în prima parte a zilei năzdrăvanele rămân cu tati, care încearcă să le stăpânească/hrănească/distreze/etc. Şi, după cum s-a obişnuit cu mine, Georgia a vrut să se joace cu păpuşile şi cu tati. L-a chemat şi l-a chemat, până când el i-a explicat, reţinut, că băieţii nu prea se joacă aşa, cu păpuşile, ştii, băieţii se joacă mai mult cu maşinuţele… Georgia n-a mai zis nimic.

A doua zi, la fel. „Tati, hai să ne jucăm cu păpuşile!”. El s-a uitat la ea, probabil a oftat discret, şi a zis „bine, hai!”, pregătit să ia în primire o prinţesă. La care Georgia se opreşte un pic, zice „stai!”. Se duce la coşul cu jucării şi îi aduce o locomotivă colorată, i-o întinde şi îi spune că el poate să se joace cu aia… Iar ea, netulburată, şi-a luat păpuşile şi a început să interacţioneze cu locomotiva lui, ca şi când ar fi fost o păpuşă ca oricare alta. Problemă rezolvată! 🙂

Trei salate delicioase

Sunt bune pentru petreceri, ca aperitiv, sunt bune şi pentru friptură/grătare ca garnitură, sunt bune şi numai ele, pe post de cină uşoară – sunt trei salate care ne plac şi pe care le recomandăm.

1. Salată mexicană 

Se taie roşii în cubuleţe mici, ceapă verde – noi am pus şi leurdă, că e sezon, dacă nu puneţi leurdă, se poate pune usturoi -, se adaugă boabe de fasole roşie din conservă. Se condimentează după gust, cu sare şi piper, noi punem apoi zeamă de lămâie şi ulei de măsline (de asemenea, după gust). Se poate servi pe felii de baghetă, prăjite – de fapt noi aşa am „compus” această salată, dorind să îmbunătăţim puţin clasicele bruschete 🙂

2. Salată de varză cu morcov

Varza se taie mărunt, morcovii se rad pe răzătoare, se amestecă într-un castron mare. Se face o maioneză obişnuită, care se poate amesteca apoi cu smântână sau iaurt, ca să fie mai uşoară. Se adaugă sosul acesta, o lingură de miere şi condimentele clasice – sare & piper. Delicioasă!

3. Salată de primăvară

Este cunoscută probabil ca „salată orientală”, dar noi punem mai multe legume de sezon şi am rebotezat-o 🙂 Cartofii se fierb în coajă, apoi se lasă în apă rece. Se curăţă şi se taie felii, într-un castron. Şi apoi se adaugă tot ce ne place: ceapă verde, ou fiert tare, ridichi, roşii tăiate cubuleţe, castraveţi tăiaţi feliuţe (proaspeţi sau muraţi, cum vă plac). Se adaugă sare şi piper, un picuţ de oţet şi ulei de măsline. Şi e foarte bună pentru luat la picnic, lângă grătare!

Mami, hai să ne jucăm!

E ca un refren, care se repetă obsesiv deja 🙂 Ne jucam şi până acum împreună, dar zilele astea parcă mă solicită mai mult. E vorba despre Georgia, desigur, ea are pretenţii tot mai mari şi jocuri tot mai elaborate, în care îşi doreşte să mă implic neapărat şi eu.

Am început cu plastilina, la masa din bucătărie – seturile primite de la „Iepuraş”, care ne ajută să facem tot felul de „bunătăţi”, inclusiv pulpiţă de pui, cartofi prăjiţi, hamburgeri, felii de pizza cu tot ce trebuie pe ele etc., toate din plastilină. Şi mai avem un set, cu ăla putem face torturi 🙂

Apoi, am început să ne jucăm cu păpuşile. Le-am dat nume şi celor care nu aveau, respectiv anonimelor, căci prinţesele ştiam deja cum se numesc! Şi am lăsat-o pe Georgi să le boteze (bine, i-am mai sugerat şi eu), aşa că avem acum păpuşi pe care le cheamă Cola, Fanta, Flora, Buburuza, Steluţa, Rozosina sau Căpşunica. Şi povestesc fetele astea între ele, grămadă! Şi merg la cumpărături, dau mânuţele, fac cunoştinţă, se isterizează şi fug de frica fantomelor, merg la picnic, pregătesc masa etc. etc. – tot ce ne trece prin minte! Şi Georgia are imaginaţie, nu glumă! Mai avem şi unele păpuşi/figurine micuţe, care sunt exact pe măsura căsuţei şi a mobilei, aşa că pot cânta la pian, pot să doarmă în pat, spală vasele, fac baie în cada lor, se plimbă cu maşina ori cu tractorul chiar, se uită la televizorul lor minuscul tolăniţi pe canapeaua lor miniaturală şi aşa mai departe. Ne putem juca aşa ore întregi 🙂

Şi mereu îmi amintesc de propria copilărie şi revăd foarte clar scenele când mă jucam eu cu Emilia, actuala Mimi 🙂 Ore întregi ne petreceam jucându-ne de-a vânzătoarea, sau înşirând păpuşile, la „grădiniţă”. Şi sper ca şi fetiţele mele să aibă aşa amintiri frumoase, să îşi amintească peste ani cum se jucau ele cu mami… Aşa că încerc, mă străduiesc să las alte chestii deoparte şi să răspund când aud „mami, hai să ne jucăm!”. Asta în condiţiile în care de trei săptămâni am început un job normal, cu program de birou, după 4 ani în care am lucrat numai de acasă şi mi-am făcut programul după bunul plac.

Evident că am luat foarte greu decizia de a mă despărţi de fetiţe pentru câteva ore… m-am gândit zile întregi, am pus în balanţă argumente pro şi contra… nu a fost uşor să mă hotărăsc! Mi-a fost greu mai ales în primele zile, de fapt, abia acum pot să spun că mi-am intrat cât de cât în ritm. Condiţia pe care am pus-o a fost să stau la birou doar până la ora 15, ca să pot fi lângă ele când ies de la grădi – ăsta e planul pe termen lung, căci Emma încă nici nu merge la grădiniţă. Dar mi-a fost mai uşor să mă hotărăsc dacă am ştiut că o să am, totuşi, timp pentru ele.

Acum, după cum spuneam, am intrat cu toţii în ritm, Georgia merge la grădiniţă, Emma stă cu tati (ei merg împreună şi să o ia de la grădi pe năzdrăvana cea mare), iar când vin eu dorm amândouă şi tati e terminat 😀 dar tot îmi povesteşte, entuziasmat, ce au făcut ei în lipsa mea. Eu am la dispoziţie cam o oră să îmi adun/reîmprospătez forţele, căci după ce se trezesc ele sunt amândouă pe mine. Vor să ne jucăm, să ne pupăm, să mergem la plimbare, cu bicicletele, ori în parc, ori la nisip… apoi refrenul cu „hai să ne jucăm!”, aşa între fete. Şi acum suntem doar noi trei, fetele, căci şi sezonul Choco King a luat avânt! Au fost zile când tati s-a dus la întâlniri cu clienţii, la bancă ori la contabilă cu Emma de mână, ba o dată chiar cu amândouă (a venit foarte mândru, că toată lumea îi admiră fetele). Se anunţă, aşadar, nişte săptămâni interesante, în care o să facem cu schimbul la fete, dar şi la afacerea noastră.

Şi, peste toate astea… „mami, hai să ne jucăm!”. Aşa că blogul, internetul, alte chestii frivole vor rămâne în planul doi. Mă aşteaptă Dodo şi Amma şi Steluţa şi Cola, bebe s-a ascuns într-o şosetă şi Daisy e sub pat, de frica fantomelor. „Mami, hai să ne jucăm!” 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

De pus pe desktop: Fotografia lunii aprilie

Pentru aprilie a fost foarte greu de ales o fotografie, pentru că am avut o mulţime de evenimente, petreceri, plimbări… au fost sărbătorile, au fost aniversările – a lui tati şi cele trei ale Georgiei 😀 Şi avem atâtea amintiri şi poze minunate!

Criteriul pe care mi l-am stabilit singură – adică să apară ambele fetiţe în poză – îmi face „munca” mai uşoară, căci, separat, am sute de poze extraordinare cu fiecare fetiţă. Dar cele în care au fost surprinse amândouă deodată sunt mai rare 😀

Şi, în final, am ales-o pe aceea care chiar mi-a stat pe desktop cel puţin o lună:

De pus pe desktop: Fotografia lunii martie

De necrezut: e luna mai şi eu încă nu am pus „fotografia lunii martie” 🙂 Voiam să pun pentru aprilie acum, dar am observat că am sărit peste o lună! Aşa că îmi repar greşeala acum şi postez o fotografie care îmi este foarte dragă şi care nu a fost deloc regizată. Doar un moment de tandreţe şi relaxare cu drăguţele mele…

Cu divele la coafor :)

Am ajuns şi ziua asta 🙂 Ieri am fost cu fetele mele la coafor. Cu ambele. Nu e ceva salon de fiţe, dar e unul drăguţel şi are marele avantaj că se află la doi paşi de noi, în spatele blocului. Aşa că am ieşit la joacă în părculeţ şi am ajuns din groapa cu nisip direct pe scaunul unei domnişoare taaaaare drăguţe. De fapt, nu eu, ci Georgia, în prima fază. I-a reglat scaunul, i-a mai pus o pernă… iar diva mea era fascinată că tipa avea vreo trei piepteni şi două foarfeci, lucrând cu toate pe căpşorul minunat.

Ca orice stilist, tipa iniţiază o conversaţie uşurică, întrebând-o pe gureşa mea dacă a fost ieri (adică de 1 mai) la pădure. Atât i-a trebuit Georgiei, care s-a apucat să-i povestească nu aşa, ci cu lux de amănunte, cum a fost ea la picnic, nu „la pădure”, că aşa se zice, „la picnic”, iar tati a făcut mici şi grătare şi pulpiţe şi ea a păpat doi mici şi o pulpiţă dar apoi a durut-o un pic burtica şi s-a dus undeva mai încolo să n-o vadă nimeni şi a făcut cachi şi apoi n-a mai durut-o burtica şi ce s-a mai distrat, că a fost şi Emma şi Biencuţa şi Dede cu Dana şi Adi, Raluca şi Bianca şi încă un băiat care e de fapt vărul lui tati şi îl cheamă tot Bogdan, ca şi pe tati. Exact aşa i-a povestit femeii, încât biata de ea nu a mai reuşit să scoată niciun cuvânt, ci se străduia doar să asculte, să nu se scuture de râs şi să o aranjeze, în acelaşi timp, pe vorbăreaţa mea. I-a povestit apoi şi de surioara ei, Emma, cum e ea cam rea câteodată, dar ea tot o iubeşte, chiar dacă e rea şi îi fură codiţele sau îi dărâmă turnurile, că tot surioara ei rămâne, oricum.

Şi cam în momentul acela a apărut în salon şi surioara Emma, spre deliciul asistenţei (deja trăgea şi cosmeticiana cu urechea la conversaţiile cu clienta Georgia). Am întrebat-o pe coafeză dacă se bagă şi la cârlionţii Emmei, cu atenţionarea că trebuie să fie rapidă, căci ea nu mai fusese la coafor – Georgia, în schimb, e la a treia vizită la un salon 🙂 Fata, entuziasmată, cum să nu! Dar nu-i tundem prea tare, că-s prea frumoşi… ceea ce e adevărat, nici eu nu m-aş despărţi de „bucle aurii” fără regrete. Şi a stat aşa de cuminte îngeraşul meu cel mic, mai să n-o recunosc, a fost super cooperantă, apleca şi capul când îi spunea, îl ridica, a stat nemişcată… deh, învaţă fetele mele cum stă treaba cu înfrumuseţarea asta!

În final, aveam două domnişoare aranjate – Georgia are un „bob” cât de scurt s-a putut, iar Emma cică o freză „în trepte” sau ceva de genul ăsta 🙂 Sunt minunate amândouă şi chiar se vede că sunt aranjate, chiar dacă nu a „lucrat” nu ştiu ce la ele. Iar buclele par să se regenereze, orice le-am face!

Petrecere cu prinţese

Nu ştiu sigur cum şi-a imaginat ori cum şi-ar fi dorit Georgia să fie petrecerea ei pentru aniversarea a patru anişori minunaţi. Dar îmi place să cred că i-am îndeplinit şi i-am întrecut, chiar, toate aşteptările.

Petrecerea a fost duminică şi a avut ca temă prinţesele. I-am făcut şi invitaţii cu prinţese, ca să le dea prietenilor ei. Ea însăşi s-a îmbrăcat cu rochiţa Albei ca Zăpada, iar invitata de onoare la petrecere a fost… Cenuşăreasa! O Cenuşăreasa foarte foarte drăguţă, frumuşică şi plină de energie, care le-a ţinut în priză pe fetiţele-prinţese invitate la petrecere. Da, nu ştiu cum s-a făcut, dar au fost doar fetiţe… De fapt, câţiva dintre prietenii Georgiei au lipsit, fiind plecaţi din oraş în weekendul prelungit de 1 mai. Cei (cele) care au venit, însă, e sigur că nu s-au plictisit şi s-au distrat de minune.

Ce făceau, oare, copiii, înainte să existe animatoarele astea prinţese la petreceri?! Nici nu mai pot să-mi imaginez 🙂 Cenuşăreasa noastră şi-a adus recuzită, tot felul de jucării şi accesorii, a pus în scenă jocuri după jocuri, a pus muzică, a dansat, a vorbit şi a cântat. Încontinuu. Iar fetiţa noastră cea aniversată chiar s-a simţit în centrul atenţiei, i se citea fericirea în ochişori şi pe toată făţuca. I-a pus urechi de iepuraş pentru un joc, în altul a făcut-o pirat, apoi le-a dat măşti, a avut o pelerină fermecată, pălării de vrăjitoare, baghete fermecate şi „plăcinţele” care s-au transformat la momentul potrivit în ocheane. Ce să mai spun, a fost grozavă!

Nu cred că imaginile, de orice fel, au surprins în totalitate cât de fericită a fost Georgia. Se văd ochişorii ăia strălucitori, în multe poze (şi, apropo de poze, am avut şi fotograf profesionist, pe Amalia… aşa că avem şi un album de super-calitate). S-a împrietenit imediat cu Cenuşăreasa, a primit-o bucuroasă, i-a prezentat fetiţele (pe Emma cu numele complet, pe „Biencuţa” cu diminutiv), a ascultat-o şi s-au distrat împreună. Nici măcar cadourile nu i-au distras prea mult atenţia de la petrecere, la unele a trebuit să insist să se uite, ori să mai caute în plăsuţă să vadă dacă mai e ceva.

După atâta distracţie, fetiţele erau foarte flămânde… aşa că au devorat pulpiţe şi chifteluţe şi brânzică şi ce au mai vrut ele 🙂 Ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am ţinut să facem petrecerea acasă, să le dăm papa bun, căci la cluburile de copii se dă doar pizza, din câte am observat. Şi petrecerea s-a încheiat, evident, cu tortul. Unul pe care îl plănuiesc şi îl „construiesc” în gând de vreo două luni. Un tort în formă de castel, cu tot cu prinţese şi o caleaşcă + un căluţ, care să le ducă la bal… doar trebuia să fie în temă, nu?! 🙂 Pe deasupra, a fost şi delicios – cu blat de cacao, făcut de Emilia, şi cremă cu mascarpone şi căpşuni. Cred că toată lumea a mai cerut o porţie!

Sper că Georgia o să-şi amintească de petrecerea asta, eu sigur n-o s-o uit prea curând (cel puţin până la următoarea!). Îmi place să cred că le-a plăcut şi copiilor, şi adulţilor care i-au însoţit. Acum, încă mai povestim despre Cenuşăreasa, îi cântăm cântecele şi ne bucurăm de cadourile primite – pe lângă animăluţe drăguţe (văcuţă, iepuraş Webkinz, Hello Kitty) avem şi nişte puzzle-uri noi, dar şi joculeţe – inclusiv „Roata olarului”, care promite o după-amiază interesantă 😀

 Şi uite aşa am încheiat noi festivităţile familiei, căci aniversarea Georgiei e ultima din seria care a început în februarie, cu Emma 🙂 Acum ne mai odihnim şi noi, căci am avut atâtea petreceri, pentru fiecare aniversare… Atâtea torturi, atâtea cadouri… e cazul să ne mai liniştim 😀

Această prezentare necesită JavaScript.