A venit vacanţa…

E ora 18 şi îmi vine să mă duc în parc 🙂 Nu ştiu la ce să mă uit la televizor – ce programe sunt la ora asta, în afară de Cartoonito?! Nu am pentru cine să pregătesc cina – aşa că stau cu un bol de fructe în braţe şi mă uit în neştire pe internet. De presă m-am suprasaturat la birou, aşa că acum „mă dau” pe Facebook. Văd o poză cu „Iubeşte să fii mamă” şi îndemnuri de-alea, pentru părinţi, ştiţi voi, cum circulă pe Facebook… Îmi dau lacrimile deja!

Toate mi se întâmplă pentru că ieri am făcut o mică şi rapidă excursie la Orăştie, ca să ducem fetiţele în vacanţă la bunici. Ele au rămas fericite, prin grădină, în timp ce noi ne întorceam cumva debusolaţi. Am ajuns acasă în mijlocul unui dezastru – fuseseră singure cu tati de dimineaţă, iar el le-a lăsat să se dezlănţuie (adică să-şi facă şi ele propriile bagaje). Aproape că n-am avut loc unde să călcăm, în living, aseară. Şi când am dat drumul la tv, era pe Duck Tv 🙂

Şi acum stau singură într-o casă curată şi ordonată 🙂 Şi nu prea ştiu ce să fac, acum am timpul ăla liber pe care mi-l doream în anumite momente… Presupun că toţi părinţii trec prin faze de genul ăsta, când îţi vine să-ţi iei lumea în cap şi îţi doreşti cu disperare o pauză – aşa, acum o am, ce fac cu ea?! Nu mă gândesc decât la ele, nu le-am văzut de vreo 24 de ore şi deja mi-e un dor nebun de fetiţele mele 🙂

De mâine, însă, vom profita mai mult de timpul liber. Şi în curând ne vom recupera minunatele, ca să mergem împreună la mare!

Clujul meu drag (VII) Duminică în Parcul Central

Ştiţi melodia aia, „Perfect Day”… toată ziua am fredonat-o, în minte. „Oh, it’s such a perfect day, I’m glad I spent it with you…” şi aşa mai departe 🙂 N-am băut sangria, cum zice cântecul, ci vin roşu. Dar am fost în parc!

De când a fost inaugurat Parcul Central „renovat”, am tot citit păreri pro şi contra. Astăzi pot să spun că e grozav, îmi place la nebunie! Arată curat, îngrijit, viu, modern şi elegant. Clădirea Casino renovată e absolut superbă! Şi înăuntru am putut vedea şi o expoziţie de fotografii de călătorie.

Am explorat tot parcul împreună cu fetiţele, am băut apă de la ţâşnitori, am trecut peste podeţe, ne-am plimbat pe malul lacului şi am admirat hidrobicicletele (n-am avut curaj, încă, să ne urcăm cu năzdrăvanele…). Am văzut o nuntă în direct, în foişor, cel puţin trei mirese făcând poze prin parc, ne-am mânjit cu îngheţată – asta nu s-a putut evita 😀 Apoi ne-am mutat peste drum, în parcul special pentru copii, de lângă Cluj Arena. Şi acolo ne-am făcut de cap: cea mai tare a fost cursa cu maşinuţele, ca în copilărie! Eu eram în maşinuţă cu Emma, tati cu Georgia, care era în culmea fericirii şi ne tot urmărea. Şi, tot ca în copilărie, la sfârşitul distracţiei cu maşinuţele am mâncat vată pe băţ şi am ascultat „Lambada” 🙂

Am încheiat plimbarea cu floricele de porumb şi încă o „vizită” la fântâna arteziană superbă, din faţa cazinoului. Şi încă un popas la hinte şi tot aşa… căci s-au dat duse destul de greu fetiţele noastre din parc. Şi noi, de altfel, am fi stat acolo mult şi bine, căci era atât de relaxant… Aşa că ne vom reîntoarce în curând, cu siguranţă!

Această prezentare necesită JavaScript.

De pus pe desktop: Fotografia lunii mai

Am întârziat intenționat, de data asta, cu „Fotografia lunii”, pentru că ştiam de unde voi alege: de la evenimentul anului, nunta finuţilor noştri, Oana şi Zoli. Acum am primit pozele oficiale, de la Olga Vuscan, şi am de unde alege!

Minunatele mele au fost domnişorici de onoare 🙂 cu rochiţe de prinţese parcă desprinse din basme, aduse de Oana din Irlanda, împreună cu accesoriile aferente. Au avut coşuleţe cu petale de trandafiri, pe care Georgia le-a împrăştiat cu maximă responsabilitate pe scările catedralei, în faţa miresei 🙂 N-au prea stat ele la poze (împreună), dar tot am găsit două poze între care nu m-am putut hotărî… care e mai minunată.

Una e din biserică:

Şi una alături de cea mai frumoasă mireasă:

Dezmăț de duminică!

Duminică am avut o zi foarte relaxantă și liberă… așa cum n-am mai avut de mult. Ne-am început dimineața cu pancakes… și cafea și răsfăț! Apoi ne-am hotărât să vedem mai îndeaproape acel Festival al înghețatei, despre care scrisesem o știre de câteva zile 🙂

Și a fost dezmăț! În primul rând cu înghețata. Fetițelor le-am luat câte un glob – Betty, desigur. Apoi au mai vrut câte unul… și așa am ajuns să degustăm, împreună, o grămadă de sortimente – de căpșuni, fructe de pădure, plăcintă cu măr, cheesecake (da,  încă vorbim despre înghețată), ciocolată, fistic, pepene galben.

Apoi, ne-am mutat la standul Milka, unde s-au strâns o grămadă de prichindei, și pe bună dreptate. Erau organizate acolo o mulțime de jocuri, aveau de făcut puzzle, aveau cuburi, mingi… și un tip care se plimba și îi tot chema pe copii la microfon să spună poezii sau să cânte. I-a băgat unei fetițe microfonul sub nas, ea a spus o poezie, apoi am scăpat-o o secundă pe Georgia din raza vizuală și am auzit-o la microfon 🙂 S-a prezentat, cum face ea de obicei, cu numele întreg, a zis că are 4 ani, apoi a cântat  „Înfloresc grădinile”, spre deliciul audienței. Și a fost răsplătită cu ciocolată 🙂 Ne-au făcut și o poză, la toți patru, și ne-au dat-o pe loc!

Și dezmățul a continuat… la fântânile arteziene, dacă tot eram în Piața Unirii. Zilele trecute, Georgia ne-a impresionat foarte tare, spunându-ne că își amintește când am fost la fântână și la înghețată și ele s-au udat și ce bine ne-am distrat! Asta a fost exact acum un an și nu ne așteptam să aibă amintiri atât de clare, la vârsta asta… de unde am dedus că pentru ea chiar fusese o zi deosebită, pe care ar fi cazul să o repetăm.

Și am repetat-o. Le-am lăsat să se dezlănțuie, să se joace, să se ude… la piele! Anul ăsta deja aveam experiență, așa că aveam la noi un prosop maaaare și rochițe de schimb 😀 Emma nu s-a dat dusă prea ușor de acolo, dar Georgia a plecat dansând, foarte veselă. Și acum, se entuziasmează și numai când văd pozele de duminică sau când povestim (chiar și Emma) despre aventura noastră.

Ne-am încheiat ziua la fel de frumos, înălțând lampioane colorate la cer 🙂 exact ca în povestea cu Rapunzel, după cum a constatat, fericită, Georgia.  Aveam ce sărbători, de altfel: fusese o duminică minunată, eram toți împreună, era Father’s Day (dar asta aflasem târziu)… și noi împlineam șase ani de căsnicie, chiar a doua zi 🙂

Ce-ți poți dori mai mult?!

Această prezentare necesită JavaScript.

Din perlele Georgiei (de unde ştie atâtea?!)

Georgia: Mami, când mergem la mare?

Eu: Când o să fie mai cald, că uite acum cum plouă…

Georgia: Mami, dar hauai nu există?

Eu: Ce să existe?!

Georgia (ezitând un pic): Hauai…

Eu: (neîncrezătoare, oare chiar asta voia să spună?): Hawaii?!

Georgia: DA!

Eu: Dar ce-i aia „Hawaii”?

Georgia: Păi, e un loc minunat, un fel de plajă mare, cu mulţi palmieri, cu ocean, unde merg oamenii… şi cu hoteluri înalte! Nu există?

Eu: Ba există, dar de unde ştii tu de Hawaii?

Georgia: Aşa ştiu eu tot, mami, că sunt deşteaptă!

Pam-pam!

Serbarea „Steluţelor”!

Astăzi am avut onoarea să participăm, ca spectatori privilegiaţi, la serbarea de final de an a grupei Steluţelor 🙂 A fost la Clubul CFR, pe o scenă adevărată! Aşa că şi spectacolul a fost pe măsură…

A trebuit să ne trezim divele la ora 3, să le gătim în viteză (eu venind val-vârtej de la birou…) – bine că le pregătisem ţinutele 🙂 dar am ajuns la timp! Emma s-a simţit şi s-a comportat foarte bine, în ciuda faptului că nu dormise ca de obicei, că nu mai fusese până acum la o serbare, că era atâta lume, că era o sală mare, o scenă… A dansat pe interval, şi-a admirat şi încurajat surioara de pe scenă, s-a îndopat cu pufuleţi, pe scurt, s-a distrat de minune, sub atenta supraveghere a bunicii Emilia.

Cât despre vedeta Georgia… ce să mai spun. I se auzea guriţa la toate cântecele, chiar şi atunci când nu erau ale ei 🙂 A dansat şi ea şi s-a fâţâit pe toate melodiile. Şi a spus perfect poeziile, atât pe cea în limba germană, cât şi pe cea în română. În germană a avut de fapt o ghicitoare, despre luna iunie:

„Wer lässt die Schwalben kreisen

und sperrt die Wolken rein?

Läßt Korn und Kirschen reifen

und laut den Kuckuck schrein?”

La partea a doua, în limba română, s-a descurcat la fel de bine. Doar a avut un catren mic, uşor de memorat, despre flori:

„Florile-n grădini şi glastre

Îşi deschid bobocii-n soare

Îmbrăcând casele noastre

În strai nou de sărbătoare”.

Au fost grupaţi, câte doi sau mai mulţi, astfel că au avut fiecare câte o „bucăţică” de spus. Au avut tot felul de momente frumoase, au şi cântat, au avut şi dansuri… A fost foarte frumos, fetele au avut o coregrafie cu panglici, iar băieţii, pe final, au dansat pe melodia din „Albă ca Zăpada” („The Silly Song”, au fost bestiali).

La sfârşitul serbării au primit şi diplome 🙂 nu ştiu dacă sunt toate la fel (bănuiesc!), dar pe a Georgiei scrie „cel mai prietenos coleg” şi i se potriveşte de minune. Ea pare să se înţeleagă bine cu toţi, se bucură când îi vede, acasă îmi spune că îi este dor de colegi… Nu ştiu cum va rezista la vară atâta vreme fără ei. (Evident că şi acum la serbare a stat lângă preferatul ei, colegul de bancă Marc, şi au făcut gălăgie împreună).

Şi, uite aşa, s-a terminat primul nostru an de grădiniţă…

Această prezentare necesită JavaScript.

Nor pufos!

Ştie toată lumea că fetiţele sunt mai guralive de felul lor… hai să nu ne ascundem după deget 😛 Eram atât de nerăbdători să înceapă Georgia să vorbească, iar acum nu-i mai tace guriţa nicio secundă! Acum, aşteptăm cu interes să-şi dea drumul şi Emma, numai că ea are o personalitate impresionantă… aşa că nu spune decât exact ce vrea şi numai când vrea ea.

Leagă cuvinte, bombăne şi ea, are „vocabularul” de bază, pentru ceea ce are nevoie cu adevărat – mama, tata, papa, apa, plimbare, baie, nume de persoane – numai câteva, privilegiate (Mimi, Co, Adi, Aca – Raluca, Bubu – Bibi – Bianca, Dodo – Georgia) etc. Dar dacă îi ceri să spună ceva numai aşa, că ai tu chef să o auzi vorbind, primeşti doar un „nu!” hotărât, însoţit de frunte încruntată şi, de cele mai multe ori, braţe încrucişate, în genul Morocănosului.

De curând, însă, am descoperit un truc. Dacă îi cere Georgia să spună ceva, execută imediat. Dacă spune Georgia ceva, iar noi reacţionăm într-un fel, sare şi ea urgent să spună. Dacă face Georgia ceva, o copiază în detaliu…

Şi într-o zi, când eram la plimbare, Georgia îi arăta norii. Şi i-a cerut, imperativ: „spune, Emma, nor pufos!”. Şi Emma, repede: „nooor fufos!”. Şi a repetat de câte ori i-a cerut surioara mai mare, ba „nooo fof”, ba „nooo fos”, ba „noo fufos”… Am fost de-a dreptul şocaţi, căci ne resemnaserăm că asta mică va vorbi numai când va dori ea, pe la vreo patru ani, ca Lucian Blaga 🙂 Ştiam că poate, dar nu ne puteam abţine să nu o comparăm cu Georgia, care la doi ani spunea foarte multe cuvinte, ştia chiar şi culorile…

Acum ne-am liniştit şi folosim tactica asta ca să auzim tot mai multe cuvinte din guriţa cea mică. Şi funcţionează! Repetă aproape orice îi cere Georgia, apoi le spune şi spontan, din proprie iniţiativă. Şi ne distrăm când îi cere Georgia: „Emma, spune „Cartea junglei”! Spune Mowgli! Spune Ka! Spune Baloo! Spune, tu, ceva, vorbeşte o dată!!!!”.

Cât de curând, nu vom mai avea loc să vorbim în casă… deja se întâmplă asta, câteodată! 🙂

Dimineaţa perfectă de duminică

Dimineaţa perfectă de duminică nu are o reţetă clar stabilită, poate avea diverse „compoziţii”, dar a noastră a urmat trei paşi simpli:

1. Ne-am trezit cu fetiţele peste noi în pat. Adică s-au trezit amândouă deodată, pe la 8.30, şi l-au strigat pe tati, care le-a adus la noi în dormitor. Şi am lenevit apoi toţi patru încă cel puţin o jumătate de oră, ne-am alintat şi ne-am îmbrăţişat reciproc, apoi ne-am făcut şi poze, pe rând 🙂 E ceva ce visam încă de acum (aproape) şase ani, când ne-a sosit patul ăsta mare şi stăteam doar noi doi în el, ne minunam cât e de mare şi ne imaginam ce frumoasă ar fi o dimineaţă de duminică în care să stăm nu doar noi în el, ci patru. Iată ce repede şi cu folos a trecut timpul!

2. Cafea cu lapte şi brioşe cu ciocolată! Mic dejun delicios… Pentru fetiţe a fost compus din cereale cu lapte, cu brioşe la desert. Răsfăţ total!

3. Fetiţe cuminţi, care s-au jucat împreună (fără prea multe conflicte), până am savurat cafeaua…

Poţi să îţi doreşti mai mult de atât?

Brioşe cu ciocolată

Azi am făcut brioşe, după reţeta Nigellei. Au ieşit absolut delicioase (dar ştiam că aşa vor ieşi, nu e prima dată când le încerc). Doar că azi au ieşit muuult mai bune, pentru că m-au ajutat fetiţele 🙂 Le-am pus fiecăreia şorţ şi le-am repartizat câte un castron – Emma cu ingredientele uscate, Georgia cu celelalte. Şi s-au distrat grozav, chiar le-am lăsat să toarne ingredientele, apoi să amestece… Căci e aşa de simplă reţeta asta… pur şi simplu amesteci nişte chestii şi e gata! Uite aşa:

Într-un castron se amestecă 250 de grame de făină, un plic de praf de copt, 3 linguri de cacao, 150 de grame de zahăr şi 200 de grame de fulgi de ciocolată – data trecută am tăiat o tabletă de ciocolată amăruie, acum am folosit ciocolată belgiană de care punem în fântână 😉

În alt castron, se amestecă 250 ml de lapte, cu 90 ml de ulei vegetal şi două ouă. Parcă Nigella zicea ceva şi de esenţe (rom şi/sau vanilie), dar eu nu am pus nimic de genul ăsta.

În final, se amestecă cele două compoziţii şi e gata! Se pune aluatul în forme de brioşe – eu am ramekin-uri; data trecută am pus direct în ele, acum am folosit şi hârtie de-aia specială pentru muffins, dar se dezlipeşte destul de greu, presupun că trebuia să le fi uns un pic… Se dau la cuptor şi se lasă circa 30 de minute, în funcţie de cuptorul fiecăruia – se testează cu scobitoarea 🙂

Prima dată când am făcut, am presărat nişte fulgi de ciocolată şi deasupra, dar acum am zis să nu mai exagerăm chiar aşa cu dulcele 😀 Oricum, sunt delicioase!

Această prezentare necesită JavaScript.