Săptămâna trecută, am fost cu prinţesele noastre la o petrecere pentru copii, organizată de Boom Party – din câte am înţeles, unul dintre cele mai vechi cluburi pentru copii din Cluj. Zic „am înţeles”, pentru că realitatea de acolo nu mi-a prea arătat acest lucru… Chiar dacă mini-divele noastre s-au distrat de minune, au fost câteva aspecte care m-au deranjat şi pe care voiam să le consemnez.
În primul rând, petrecerea a fost pentru doi fraţi de vârste diferite, dar apropiate – aşa că invitaţii au fost şi ei de vârste diferite… să zic, de la 2 la cine ştie câţi ani (10?). Astfel, mi s-a părut nepotrivită tema petrecerii, respectiv „suntem detectivi, să rezolvăm o crimă”. Erau două animatoare, mai degrabă două tanti, dintre care una avea un chipiu de poliţist pe cap, asta fiind toată costumaţia. Una dintre ele vorbea încontinuu, de obicei la microfon, ca să acopere zarva copiilor – mult prea mulţi, peste 40, pe care nu i-au ţinut absolut deloc în frâu… unii alergau de colo-colo, alţii povesteau, ţipau, pentru că se plictiseau, pur şi simplu!
Se plictiseau pentru că i-au pus pe toţi să se aşeze pe jos, în timp ce le prezentau „indiciile”. Au ascultat ei cât au putut, dar de la cei mai mici chiar nu puteau avea pretenţii, zic eu. Ştim cu toţii cât de mult ar putea rezista 40 de copii să stea pe jos, în linişte, fără să le povesteşti nimic interesant! Pentru că, efectiv, nu a fost nimic interesant.
În al doilea rând, muzica aleasă mi s-a părut puţin spus nepotrivită. Când s-au prins şi duduile, în sfârşit, că invitaţii mai aveau un pic şi explodau de plictiseală, le-au pus muzică şi i-au invitat la dans. Ce putea fi mai nimerit decât melodia lui Alex Velea, „Dragostea se face-n minim doi”?! Nu? Perfect pentru copii între 2 şi 12 ani, aşa zic şi eu… Şi se zbânţuiau toţi, iar unii mai şi cântau versurile… Absolut deplasat mi s-a părut.
În al treilea rând, produsele servite copiilor mi s-au părut din nou nepotrivite. M-am obişnuit cu ideea că la petrecerile astea se dă, invariabil, pizza. Chiar dacă nu-mi place, am înţeles că e mult mai comod să comanzi pizza decât să le faci un meniu mai pe măsura lor, micilor petrecăreţi. Însă din nou nu mi s-a părut normal să fie înfundaţi cu sucuri acidulate, respectiv Fanta şi Sprite. Fetele mele n-au gustat nici un suc acidulat până acum, aşa că le-a plăcut grozav Sprite-ul… Şi le turnau duduile detectiv în pahare, cu nemiluita, până m-am dus la ele şi le-am spus că aş prefera să le dea doar apă la năzdrăvanele mele.
Se făcuse deja 7 şi nu le dăduseră nimic de mâncare, aşa că toţi deveniseră un pic agitaţi, mulţi întrebau „unde e pizza”, ale mele dădeau semne de foame… Emma a băgat două banane (ascunse bine în camera părinţilor), şi o pară (în timp ce toţi mâncau pizza), Georgia un măr (tot de acolo, că doar nu era să le dea la copii). Când a venit pizza, surpriză, nu au avut unde să îi aşeze pe toţi la masă, iarăşi agitaţie, ba şi lacrimi pe alocuri.
La momentul ăsta mi-a plăcut, totuşi, că Georgia a făcut rost de un loc, pe o băncuţă, şi credeam că se va aşeza, dar, spre surpriza mea, a chemat-o pe surioara mai mică şi a aşezat-o pe ea acolo, s-a asigurat că stă bine, apoi a plecat să-şi caute şi ea un loc, deşi nu mai era niciun scaun gol… Mi s-a topit pur şi simplu inima… Până la urmă, un băiat mai mare şi mai bine crescut a lăsat-o şi pe Georgia să stea acolo pe băncuţă lângă Emma, iar el a ajuns să stea pe jos, pe nişte perne, în jurul unei măsuţe aranjate ad-hoc.
Pe tot parcursul petrecerii, de altfel, Georgia n-a scăpat-o din ochi pe cea mică, iar Emma, la rândul ei, nu s-a dezlipit de Georgia. Au dansat, s-au jucat, au interacţionat cu alţi copii, dar au şi avut grijă una de alta şi am fost foarte mândră de ele – le-am şi spus asta seara, după ce ne-am întors acasă. A fost prima dată când au participat împreună la un eveniment de genul ăsta, alături de alţi (mulţi) copii şi mi-a plăcut mult cum s-au comportat.
Cam asta a fost petrecerea… vorba unei mămici, „parcă e mai mult majorat!”. Cred că ar fi timpul ca părinţii să aibă mai multă grijă cui dau banii, pentru că nu e vorba de bani puţini pe care îi cer cluburile astea pentru un asemenea eveniment. Să aibă mai multe pretenţii, să aibă cerinţe clare… Să fie mai interesaţi de ceea ce li se oferă copiilor.
Şi nu în ultimul rând, pentru cluburi, dacă tot cereţi atâţia bani, fiţi naibii profesionişti! Nu se poate să îi pui pe copii să danseze şi să cânte „Dragostea se face-n minim doi”, nu se poate să organizezi un joc pentru copii mari, dacă ai invitaţi mici, nu se poate să le dai Fanta şi Sprite când tu, de banii primiţi, poţi să faci şi fresh de portocale şi tot rămâi cu profit!
Aş vrea mai multe pretenţii de la părinţi, dar şi mai multă responsabilitate din toate părţile!
Cer prea mult?!
