Un desert minunat, cu frișcă și căpșuni

I-am dăruit soțului de ziua lui, printre altele, cartea Nigellei, ”Gătește cu pasiune”. Amândoi suntem fani Nigella Lawson, ne place stilul ei 🙂 iar el chiar gătește cu pasiune (știu, sunt o norocoasă…)! Oricum, weekendul trecut mi-au rămas ochii lipiți de o minunăție de ”construcție” cu frișcă și căpșuni, pe care am și executat-o, spre bucuria celor din jur.

DSC00263Avem nevoie de următoarele chestii pentru cremă: 2 gălbenușuri, două linguri de zahăr, 2 lingurițe de făină de porumb sau amidon de cartofi, 250 de ml de lapte integral, o linguriță de esență de vanilie. Toate aceste ingrediente, mai puțin esența de vanilie, se pun într-o cratiță, la foc mediu, și se amestecă încontinuu, până se îngroașă. Vanilia se adaugă la final, când mutăm crema într-un alt vas și o lăsăm să se răcească, punând pe ea și un pic de folie, ca să nu facă pojghiță.

Pentru blat: 3 ouă, 250 de grame de zahăr, 90 ml apă fiartă, o linguriță și jumătate de praf de copt, 150 de grame de făină. Ouăle se freacă bine cu zahărul, până se albesc și devin spumoase, apoi se adaugă apa fierbinte, continuând să frecăm. Într-un vas se amestecă făina cu praful de copt, după care se adaugă treptat peste ouă. Compoziția se toarnă în forma unsă cu unt și se coace la foc mediu, circa 30 de minute.

Se lasă la răcit atât blatul, cât și crema – eu le-am făcut de vineri seara și abia sâmbătă am asamblat minunăția.

A doua zi se prepară frișca și se pregătesc fructele – în cazul nostru, căpșuni! Eu am avut frișcă lichidă, 500 de ml, pe care am bătut-o cu zahăr (după gust…). Iar căpșunile… punem deoparte 250 de grame, iar vreo 500 de grame le tăiem bucăți și presărăm zahăr pe ele.

Încorporăm o treime din frișcă în crema de vanilie. Blatul se taie în trei, teoretic, dar eu am reușit doar în două. Se întinde crema pe fiecare strat, apoi căpșunile. Pe al treilea (deasupra) se pune frișca și căpșunile rămase întregi (am mai și tăiat din ele). Și e gata. Și e divină!

La mulți ani, minunata Georgia!

Cinci ani împlinește astăzi minunata Georgia, fetița noastră cea mare, cea din ce în ce mai mare. Cinci ani de când a readus mirarea și a reinventat bucuria în viața noastră 🙂 Nimeni nu o să mă creadă dacă spun că a fost ”floare la ureche”, dar toți mă vor crede că au fost cinci ani de poveste și că îi aștept pe următorii cu sentimente amestecate – nerăbdare să o văd evoluând, tristețe pentru că pare să crească prea repede – în sensul că trece prea repede timpul.

Toți cei care o cunosc știu că nu exagerez dacă o descriu ca fiind un copil deosebit, deștept, simpatic și năstrușnic. E sociabilă, lipicioasă, curioasă, perseverentă, foarte inteligentă, înțelegătoare, activă, intuitivă, empatică… veselă, plină de viață, vorbăreață, creativă, minunată! E sufletul nostru, alături de surioara ei, pe care o ocrotește și care o adoră, la rândul ei!

Și noi o adorăm și am adorat-o din prima clipă când am aflat că există 🙂 când a fost cât o gămălie, apoi cât un grapefruit… și apoi când a apărut intempestiv în viața noastră, acum exact cinci ani! Era un ghemotoc negruț cu ochii mari și ni se părea că nu am văzut nimic mai frumos, niciodată. Nu știam noi atunci cât de mult frumos urma să ne mai arate… suntem niște norocoși!

Acum e deja domnișoară, dar nu are fumuri și nici prea multe preocupări domnișorești. Este încă un copil și mă bucură asta… când văd în jur copii care cresc mult prea repede, forțat. Îi plac prințesele, păpușile cu rochii elegante, dar și animăluțele, căsuțele, de fapt cu orice obiect ea poate să pună în scenă o poveste. Are imaginație și îi plac grozav jocurile de rol, în care i se alătură deja și surioara mai mică.

Zilele astea silabisește tot ce vede scris, oriunde. Citește și în română, și în engleză (am observat cu ocazia asta că ne înconjoară foarte multe cuvinte englezești), litere mari și mici, reușește să citească aproape orice cuvânt – nu exagerat de lung – iar dacă e în altă limbă, ne întreabă ce înseamnă. De asemenea, ne întreabă non-stop ”cât face x plus y”, unde x și y sunt tot felul de numere, deocamdată, din fericire, mai mult între 0 și 9. Și ne întreabă sensul cuvintelor, chiar dacă sunt cuvinte noi sau vechi, vrea ea să știe ce înseamnă ”de fapt”. Așadar, întrebările la ordinea zilei sunt ”ce scrie?”, ”cât face?” și ”ce înseamnă?”.

Asta este minunata Georgia la 5 ani, în puține, foarte puține cuvinte. Oricum nu există destule cuvinte încât să o pot descrie așa cum e ea… O ființă cu totul și cu totul specială, care, dintr-o întâmplare nemaipomenit de frumoasă, a ajuns în familia noastră.

Party la iarbă verde. Idei pentru meniu

Noi suntem mari amatori de ieșiri la iarbă verde, astfel că abia am așteptat căldura și soarele, să ne putem bucura din nou de ele… Iar pretextul a fost unul bun: am hotărât să sărbătorim ziua lui Bogdan cu un ”barbeque party”, el fiind un mare maestru al grătarelor (cunoscut și recunoscut de toată lumea!).

Am trecut peste prognoza nefavorabilă (peste tot se anunța ploaie) și peste teama de căpușe (a început din nou isteria) și am ieșit duminică, împreună cu mai mulți prieteni, la iarbă verde. Fetițele au fost în culmea fericirii, au alergat încontinuu, căci au avut și loc suficient 🙂 A venit și prietena lor Bianca, așa că au fost toate trei fericite… și s-au îndopat, la propriu, cu aripioare de pui, apoi cu brioșe cu cioco și căpșuni cu cioco – n-am putut duce un tort întreg, dar trebuia să ne tratăm prietenii cu ceva bun, iar asta a fost soluția găsită 😀

Iată, deci, o idee de meniu pentru Barbeque Party:

– la grătar: aripioare de pui și costițe, marinate bine cel puțin 24 de ore (Bogdan le-a pregătit de vineri seara, cu condimente – amestecul lui secret 🙂 -, ulei de măsline, zeamă de lămîie, zahăr brun și un strop de coniac la costițe).

– salate:

1. Salata de leurdă: leurdă tăiată fâșii, cu felii de ridichi, sare, piper și un dressing din iaurt și o linguriță de muștar;

2. Salată cu fasole roșie: 3-4 fire de ceapă verde, o conservă de fasole roșie, 2-3 roșii tocate cubulețe, sare, piper, oțet balsamic, ulei de măsline.

– Desert: Căpșuni trase în ciocolată și brioșe cu ciocolată, după rețeta testată de noi de nenumărate ori

(Rețete de salate sunt și aici)

Efectul este garantat, ca și satisfacția invitaților 🙂 Din păcate, poze cu mâncarea descrisă mai sus nu am reușit să fac… Eram mulți în jurul mesei, iar aparatul foto nu prea a avut loc. Iar cei doi fotografi/fotoreporteri profesioniști prezenți la picnic erau în afara serviciului :))

Noi dialoguri între surioare. Și ne pregătim de party!

Sunt multe dialoguri noi, zi de zi, căci de-acum interacţionează ca două prietene vechi 🙂 E aşa de frumos că sunt de vârste apropiate şi că se înţeleg aşa de bine, deja se joacă împreună, cu păpuşile, îşi imaginează scene, interpretează, fiecare cu personajul ei, adevărate piese. Iar dialogurile dintre ele sunt de-a dreptul savuroase… reuşesc uneori să le notez, repede, pe pagina lor de pe Facebook, dar dacă nu am laptopul sau telefonul la îndemână, se întâmplă să le şi pierd… şi e tare păcat de ele 🙂

Iată, însă, unele pe care am reuşit să le recuperez:

Georgia, zburând cu hinta, către Emma, care cânta în vârful toboganului: ”Heeei, frumoasa mea!”
Emma răspunde, de deasupra parcului, strigând cât o ținea gura: ”Bună, sora mea guduță!!!”
Georgia nu se lasă mai prejos: ”Te iubesc, surioara mea dragăăăăă!!!”
Emma, de sus: ”Și eu te iubeeeeeeec!!!”

***

Emma: „Mami, ce înseamnă copil?”

Georgia: „Ce, tu, nu ştii ce înseamnă copil?! E tot un fel de om, dar mai mic!”

***

Ultimul este de fapt un monolog, care scoate în evidență cât de multă grijă are Georgia de surioara mai mică 🙂 Gândindu-se pe cine va invita la ziua ei, îmi zice: „Mami, pe Ianis nu o să îl invit. Nu se joacă deloc frumos. Într-o zi tot fugea după mine şi striga că e monstru… Nu pot să îl aduc aici la noi, să îi facă aşa ceva la Emma…”

[Dar până la această oră, am aflat că vin totuși niște băieți… Adică i-am făcut invitații pentru ziua ei și i le-am dat la grădi, cu mesajul ”invită pe cine vrei tu”. Zilele astea, așteptăm confirmări. Doi băieți au sunat deja – doi dintre preferații ei, Daniel și Aragon – cel din urmă fiind și feblețea Emmei, căci am aflat că se joacă împreună în curte la grădiniță și se înțeleg tare bine 🙂 Și tati e fericit că vin băieții, azi a cumpărat baterii noi ca să pregătească pistele pentru curse cu mașini. Oare pe animatoarea-prințesă o va băga cineva în seamă?!]

invitatie

A venit primăvara!

S-a lăsat cam mult aşteptată, dar a venit! Şi nu prea mai am timp de stat la calculator… căci săptămâna asta am fost tot pe afară. I-am comandat şi Emmei o tricicletă, pentru că cea veche, a Georgiei, e mai greu de întrebuinţat pentru cea mică, fiind de plastic şi cu pedalele mai îndepărtate de scaun – e genul ăla „Harley”, de fapt aşa se şi numeşte…

Aşa că i-am căutat o tricicletă ca lumea, să fie metalică (dorinţa lui tati) şi genul ăla clasic. Am găsit-o pe site-ul prietenilor de la 3pitici 🙂 e chiar asta, Italtrike, roşie. Am avut şi un discount, pentru că am primit de la ei un card premium pentru mămici 😀 Oricum, am fost foarte plăcut impresionată că, imediat după ce am plasat comanda, m-au şi sunat pentru confirmare, iar în mai puţin de 24 de ore am primit-o. Şi după ce am primit-o, m-au sunat din nou, ca să verifice dacă totul e în regulă!

Acum pot să precizez şi mai hotărât că totul e în regulă, pentru că a montat-o tati, iar fetiţa o tot încearcă de două zile. Ajunge foarte bine la pedale, o stăpâneşte bine, e tare încântată de ea… iar eu şi mai şi – deşi alerg între ele, Georgia merge prea repede cu bicicleta ei, iar Emma se mai pierde în peisaj şi o ia „pe arătură” dacă stă să admire împrejurimile, în timp ce pedalează, aşa că trebuie să stau cu ochii pe amândouă 🙂 Dar sunt fericite şi asta contează.

Ieri, când le-am întrebat dacă vor să mergem în mall sau afară, cu bicicletele, au zis într-un glas că vor afară! Răspunsul corect 🙂

Pe lângă plimbarea cu bicicletele, le place mult afară pentru că socializează. Am descoperit că şi Emma e foarte prietenoasă şi deschisă, pentru ea orice om înseamnă un posibil prieten… aşa că îi salută pe toţi, iar cei care se şi uită măcar la ea primesc întrebări suplimentare: „cum te cheamă?”, „ce faci?” etc. Am mai descoperit şi că oamenii sunt, în marea majoritate, prost educaţi sau incredibil de trişti, dacă pot să ignore o fetiţă blondă cu ochi albaştri care le strigă, zâmbind, „bună!”. De fapt, copiii care o ignoră sunt prost educaţi, iar adulţii mult prea închişi. Sper să nu ajungem niciodată aşa, nici eu, nici ele!

Ieri au găsit o fetiţă în drumul nostru, iar Emma a şi atacat-o, secondată de soră-sa. „Bună! Ce faci?”. Respectiva nu a răspuns nimic, dar avea o privire nedumerită. Emma insistă: „Hei, nu ştii să vorbeşti?”, iar Georgia învârte cuţitul în rană: „Ha, ha, te-a întrebat dacă nu ştii să vorbeşti, pentru că nu i-ai răspuns la salut, ştii?”. Aia, încă nimic. Bunicul încearcă să o scoată: „Nu vă cunoaşte, de-aia n-a zis nimic”, dar Georgia are un sfat, oricum: „Totuşi, ar fi putut să răspundă la salut!”. Corect, din nou 🙂 Până la urmă s-au împrietenit şi s-au jucat împreună de-a v-aţi ascunselea.

Iar perla zilei a venit tot de la Emma, care s-a oprit sub un copac înflorit din care cădeau petale: „Mami, curg firimituri din copac!!!!”.

Copiii din ziua de azi…

Georgia, în față la magazinul Vodafone din Iulius Mall: ”Mami, ce scrie acolo?”

Eu: ”Păi, citește, că doar știi să citești!”

Georgia: ”R, E, D… red! adică roșu!”

Eu: ”Roșu?”

Georgia: ”Da, e roșu în limba engleză. În germană e ”rot”… Mami, dar în chineză cum se zice?”

Eu: ”Nu știu, draga mea, chineză…”

Georgia: ”Și meu știu numai engleza și germana…”

Câteva motive pentru care mi s-a părut o realizare:

1. Încă nu are nici 5 ani, dar știe literele și știe să le citească, împreună, formând cuvinte. Știu că tuturor ni se pare ceva foarte ușor, dar când veți încerca să vă învățați copiii să citească, o să descoperiți că nu e chiar așa, că nu suntem capabili din naștere să alăturăm literele, să citim cuvinte, chiar dacă le cunoaștem.

2. A reușit să recunoască un cuvânt într-o limbă străină. Ba mai mult, a reușit să recunoască un cuvânt într-o a doua limbă străină, căci ea învață, oficial, germana.

3. Și-a dat seama că e o altă limbă și știe că un cuvânt e altfel în limbi diferite. Până și conceptul de ”limbă străină” e greu de explicat unui copil.

De fapt, până și un cuvânt simplu, pe care îl folosim zi de zi, e uneori greu de explicat unui copil. Asta descoperim noi de o vreme încoace, de când Georgia a ajuns la faza ”asta ce înseamnă?” 🙂

A glimpse of the future

Adică o privire fugară în viitor, o imagine scurtă, cât o fracțiune de secundă, dar nu din trecut, cum se întâmplă de obicei, ci din viitor 🙂 Sună mult mai bine în engleză, e un singur cuvânt încărcat de semnificație, față de două rânduri în limba română. (Dar are ea și limba română cuvintele ei…)

Azi am avut niște activități foarte ”mature” împreună cu fetițele. Cresc tot mai mult și mai brusc 🙂 Sunt interesate tot mai mult de ceea ce fac eu, de rutina mea, lucruri care pentru ele este sunt de-a dreptul speciale. Azi le-am lăsat – în special pe Georgia – să mă asiste. Așa că și-a spălat singură o fustiță nouă – cu săpun, în lighean (fiind nouă, nu era foarte murdară), apoi am lăsat-o să-și încălzească singură ceaiul în cuptorul cu microunde. Aici a venit și Emma, doar că pe ea a trebuit să o ridic puțin și să reduc timpul pe care îl programase ea pentru ceai (10 minute, mi s-a părut cam mult) 😀

I-am dat apoi trei cănuțe din ale mele (de espresso), le-a pus pe tavă și a dus-o singură pe măsuța lor din living. Eu am pus ceaiul într-un mini-ceainic improvizat (respectiv cana folosită de obicei să pui laptele pentru cafea) și am luat împreună ceaiul ca niște doamne. Și de data asta n-am simulat, căci am avut ceai adevărat, ba chiar am împărțit și o brioșă. Pe care, desigur, am făcut-o tot împreună, ieri.

Ce să mai zic… își aprinde singură lumina la baie (am fost șocați prima dată când am remarcat că nu ne mai cere ajutorul)… știe toate literele, mici și mari; citește cuvinte din maxim trei silabe și, mai nou, știe să le și scrie. Cunoaște literele mari și mici, le citește, dar scrie, deocamdată, numai cu litere mari. I-am scos niște fișe cu exerciții grafice (de la punte la linii, bastonașe, cercuri, spirale etc., până la litere). Și dacă nu am găsit ce voiam, i-am făcut eu, din puncte 🙂

Și acum, seara, am povestit despre ce înseamnă ”bârfă”… și ”dantură știrbă” – așa are Bucșă, din povestea ”Mașini”. I-am povestit despre dinți, dentist, chestii. Și are niște întrebări interesante… suntem la faza când vrea să știe semnificația cuvintelor. Sunt cuvinte pe care le folosești zilnic, dar e o provocare să le explici sensul.

Exemplu: ”Ce înseamnă accident?” Tati i-a zis că e o întâmplare neașteptată, de obicei ceva rău, în urma căreia de multe ori cineva este rănit. De exemplu, cazi și îți rupi mâna, este un accident. Contra-întrebarea Georgiei a fost: ”dar atunci când rupi o floare este tot accident?!”

Nici Emma nu se lasă mai prejos. Și ea se joacă tot mai mult cu vorbele. O imită mult pe Georgia și e de-a dreptul hilar să o auzi scoțând niște expresii pretențioase, copiate întocmai după sora mai mare.

Exemplu: Emma se trezește și are poftă de ”ceva bun”. Și întreabă: ”Tati, ce ne dai?”. Tati glumește: ”Bătaie!”. Emma sare cu replica, netulburată: ”Tati, bătaia nu este bună de mâncat… Vreau ceva mai dulce!”.

Sau cum mă alintă ea: ”bună, mămică guduță!”. ”Guduță” fiind ”drăguță” – exact așa zicea și Georgia, la vremea ei, mi se pare fascinant.

La sfârșitul lunii, voi avea o fetiță de 3 ani și una de 5 ani. Domnișoare, cu idei și opinii. Și cu multe întrebări…

E deja aprilie?!

Dar când s-a terminat martie?! Am fost așa de ocupați, că a trecut pe nesimțite… și probabil așa va trece și aprilie, căci este o lună plină de evenimente în familia noastră.

În ultima zi a lunii martie am sărbătorit Paștele catolic, pentru și împreună cu bunicul Co – respectiv tăticul meu. (Georgia se uita galeș la noi, când ne-am întâlnit și eu îl pupam și îl îmbrățișam, apoi a zâmbit înțelegător și a constatat: ”hmm, încă îl iubești pe tăticul tău!”). A fost cu tot ce trebuie, inclusiv ouă vopsite și împodobite cu autocolante 3D – de partea aceasta s-au ocupat, cum altfel, Fetițele Minunate.

A fost un weekend relaxant, noi am reușit să ieșim la plimbare în oraș sâmbătă dimineața, apoi la teatru sâmbătă seara. Iar fetițele s-au distrat cu bunicii, storcându-i de energie – mai ales pe Co, el era cu partea fizică, în timp ce Emilia s-a ocupat de jocuri educative 🙂

Am primit de la Iepuraș o mulțime de materiale educative noi – cărticele de colorat, cărticele cu autocolante (figuri geometrice care alcătuiesc imagini) și, pentru noua îndeletnicire a Georgiei, materiale de citit.

Sunt încântată mai ales de pachetele de cărți (sunt ca niște cărți de joc) – unele cu cifre, celelalte cu litere. La primele, trebuie să sorteze cartonașele cu obiecte, să le numere și să pună cartonașul la numărul corespunzător. La cele cu litere, sunt scrise cuvinte simple, pe care trebuie să le citească, eventual să le și potrivească (în etapa 2) cu imaginile.

În concluzie, chiar dacă e urât afară, avem cu ce să ne ocupăm timpul. Pe nesimțite, va veni și primăvara…