A venit vacanța!

Pe nesimțite, uite că suntem aproape la final de iunie… La noi, ritmul verii e atât de nebun, încât ne trezim că e toamnă și ne mirăm că trec așa repede zilele! Pe 14 iunie am avut serbarea Georgiei, la grădiniță. Au venit trei din cei patru bunici – Carmen, Geo și Emilia, în timp ce Co aștepta cu nerăbdare, la Orăștie, întoarcerea lor. Căci, după serbare, le-am ”împachetat” pe minunate și le-am trimis cu bunicii, în vacanță 🙂

Evident că serbarea a fost super, toți copilașii au fost drăguți, iar prințesa noastră… ce să mai spun! Și-a spus poeziile fără greșeală și fără ezitare, atât în română cât și în germană, a cântat și a dansat alături de colegi, ne-au făcut demonstrații de gimnastică și dans – cursuri pe care le-au avut anul acesta la grădi (la dans au avut un fragment din ”Lacul lebedelor”, au fost bestiali).

Singurul minus, la nivelul tuturor serbărilor, nu numai la aceasta, este ora desfășurării, care mie mi se pare nepotrivită: 16. O oră la care fetele mele, cel puțin, dorm. Și nici ceilalți copii nu cred că sunt la capacitate maximă. Astfel că au fost toți cam plictisiți, toropiți de căldură (sigur erau peste 30 de grade în sală), erau toți transpirați și parcă abia aveau putere să se miște 🙂 Dacă ar pune serbarea la un 11-12, să zicem, eu cred că ar fi mult mai plină de energie. Iar dacă argumentul lor e serviciul părinților, nu se susține, căci, așa cum am putut veni la 16, puteam și la 11.

Oricum, a trecut și a fost minunat, bunicii au fost foarte mândri, toată lumea a fost fericită. A doua zi, ele au plecat la bunici, iar noi la Sibiu pentru un weekend în care am îmbinat distracția cu munca – am avut un eveniment cu fântâna de ciocolată, iar acolo s-a nimerit să fie în plină desfășurare Festivalul Internațional de Teatru. A fost, până la urmă, un weekend foarte relaxant, chiar dacă sâmbătă am mai și muncit 🙂 Și de atunci tot muncim, căci avem foarte multe evenimente… o ținem dintr-o petrecere în alta!

Am reușit să fugim până la ele, la Orăștie, duminica trecută, să facem un grătar în curte și să ne jucăm puțin, ba chiar să înălțăm și un lampion. Cred că nici nu trebuie să precizez, sunt foarte fericite acolo, bunicii le răsfață și le fac toate poftele, au căței și pisici, pui și curcani, leagăne numai pentru ele… tot ce își pot dori. Și totuși… Emma ar fi vrut să vină cu noi la Cluj 🙂 Adică se pregătea și ea, ca și cum era clar că plecăm toți înapoi. Și când am întrebat-o, a zis îi place la bunici, dar vrea să vină totuși cu noi. I-am spus că acum e vacanță, e vara pe care a așteptat-o atât, că va mai sta câteva zile la bunici, apoi vom merge după ele, ca să plecăm împreună la mare. N-a comentat, a rămas bine, nu era tristă, dar noi, în schimb, am fost cam tăcuți pe drumul de întoarcere… cel puțin în prima parte, până ne-a sunat Emilia și ne-a zis că sunt bine-mersi ambele fetițe, că se joacă fericite și totul e bine 🙂

În concluzie, vara asta e dulce-amară pentru noi. Putem merge oriunde și la orice oră avem chef, terase, restaurante, noaptea la cinema, însă acasă e gol, e liniște și curățenie. Și poate de-aia căutăm să ne petrecem cât mai mult timp prin oraș și, din fericire, suntem suficient de ocupați încât să nu fim deprimați și să ne bucurăm că ele se distrează, iar bunicii de asemenea 🙂

Anunțuri

Iar ne pregătim de serbare!

Zboară timpul ăsta, așa că iarăși ne pregătim de serbare. De data aceasta, de serbarea de sfârșit de an. (Deja au făcut și albume de sfârșit de an 😀 Mi s-a părut foarte tare chestia asta).

Georgia va avea două poezii, una în germană și una în română. Plus cântecele pe care le tot fredonează pe acasă, spre încântarea mea 🙂

 

Meine Hande

Das sind meine Hande.

An jeder sind funf Finger.

Die Finger konnen kribbeln

Die Finger konnen krabbeln.

Meine Hand kann streicheln,

Ni kann auch hauen,

ni kann schaffen und spielen.

Ja, meine hand kann viel!

Wenn ich sie vor die Augen halte,

wupp, ist die ganze Welt weg.

 

și în limba română:

Să-nvățăm de la furnici

de când suntem foarte mici.

Cea mai sfântă să ne fie

lecția de hărnicie!

Le-ați privit, dar nu în joacă,

să aflați ce pot să facă?

Toată ziua, cât de mare,

cară hrană în spinare.

Greutate – cât un bloc,

dar nu zic nicicând: ”nu pot!”.

Așa-s ele, muncitoare,

harnice, nevoie mare!

Deci, cât suntem noi de mici,

să-nvățăm de la furnici!

 

pam-pam!

 

Și cântecul de care ziceam, că ne umple casa de câteva zile:

 

Dor de mare!

Nu ştiu ce le-a apucat zilele astea, dar numai despre asta vorbesc fetiţele mele… „când mergem la mare?!”. Ieri s-au trezit amândouă la ora 6 (dimineaţa) şi strigau după noi cât puteau de tare. Am sărit din pat debusolaţi, nu ştiam cât e ceasul, de ce strigă ele aşa după noi, ce se întâmplă?!

Am aflat că Emma, din nu ştiu ce motiv, era convinsă că în dimineaţa aceea urma să plecăm la mare 🙂 Erau fericite maxim şi parcă abia aşteptau să plecăm la drum. Evident, nu vorbiserăm nimic despre asta, de unde am dedus că mini-minunata visase ceva în sensul acesta, cel mai probabil. S-au culcat la loc, după ce tati le-a lămurit că mai sunt două luni până mergem la mare.

Oricum, întrebarea a rămas. Şi a început să ne sâcâie şi pe noi dorul de mare, mai ales că ultimele zile au fost aşa de răcoroase, de ploioase, de… ne-văratice. Visăm la mare şi nici nu ne-am hotărât unde anume să mergem, căutăm variante. Să mergem tot la Olimp, ca în ultimii doi ani, sau să încercăm altceva? În ţară sau în afară?

Până vine vacanţa, ne consolăm cu pozele de anul trecut…

Cititoarea cea Minunată

Mai bifăm o realizare în palmaresul Georgiei, minunata noastră de 5 ani: a învăţat să citească. Şi zic aşa, căci aşa e: a învăţat cumva singură, nu pot să spun „am învăţat-o să citească”.

Eu i-am arătat literele, mari şi mici, i-am organizat nişte lecţii după metoda Montessori, dar nu au fost chiar „ca la carte”… i-am pus la dispoziţie o grămadă de materiale prietenoase, din care să înveţe relaxat – cam asta a fost contribuţia mea. Şi după ce a învăţat literele, a început să le vadă peste tot – în cărţi, pe etichete, pe stradă, în magazine – şi să le citească. Aşa că, puţin forţat, am fost nevoită să îi spun şi cum se leagă literele unele de altele, că se citesc împreună… şi asta a fost tot. Zic „forţat” pentru că nici nu împlinise 5 ani şi n-am vrut s-o învăţ eu neapărat să citească, mă gândeam că are timp!

După ce a înţeles principiul, a început să lege literele şi era ca şi când i s-a dezvăluit un mare mister – de fapt, chiar aşa a fost, nu? Era aşa de încântată… iar încântarea s-a transformat, între timp, într-un fel de foame, unde vede litere, parcă se aruncă pe ele, vrea să ştie ce cuvinte ascund. Citeşte tot, silabiseşte, repetă dacă e un cuvânt mai lung şi mai complicat. Dacă îşi dă seama că e în altă limbă sau că nu-l poate „lega” ea, cere ajutor. Şi aşa, întrebarea predominantă în casa noastră este „ce scrie acolo?”, pentru că a preluat-o deja şi Emma, intrigată fiind şi ea de acest mister.

Acum deja citeşte din cărţi. I-am scos din nou cărţile de când era micuţă, căci acolo sunt cuvinte puţine, cu scris mai mare. I-am cumpărat şi o carte pentru începători în ale cititului – ştiaţi că există aşa ceva? 🙂 Iar cu lecţiile din „seria roz” Montessori deja ne jucăm – cuvintele formate din trei litere sunt mult prea simple pentru ea 😛

Știe și să scrie, majoritatea literelor, din memorie, este în stare chiar și să ne spună ea, pe litere, un cuvânt. Așa că, dacă îi spunem un cuvânt, poate să îl scrie, fără ajutor. Chiar astăzi am găsit scris, în spațiul de căutare de pe YouTube, ”cantecepentrucopi” 😀 mai trebuie să îi spun cum să folosească pauza și să scrie ”copii”, cu doi ”i”… Dar suntem pe drumul cel bun! Mai ales că nu am insistat niciodată să scrie… e, pur și simplu, ceva ce vrea ea să facă.

Precizare: tot ce ştiu despre metoda Montessori am citit pe blogul Mic atelier de creaţie şi îi mulţumesc mult mămicii respective pentru efortul ei, pentru organizare şi pentru că a împărtăşit şi cu alţii! Aici este prezentarea şi primii paşi din „seria roz”…

Repet, eu nu am făcut cu Georgia lecţiile chiar aşa, însă m-am inspirat de acolo, am făcut materiale după modelul de acolo, iar rezultatele se văd. Poate, cine ştie, cu Emma voi proceda altfel 🙂 Important este să fii atent la copil şi la nevoile lui, să pricepi ce metodă i se potriveşte mai bine şi la care răspunde mai eficient. Şi, sub nicio formă, să nu îl forţezi să înveţe ceva, înainte de vreme, adică înainte să fie pregătit.

În imaginile de mai jos se văd câteva dintre materialele folosite de noi pentru învățarea literelor și pentru deprinderea cititului / scrisului, unele cumpărate, alte făcute de noi: