Crăciun fericit!

Da, știu că s-a terminat 🙂 deja suntem cu toții cu gândul spre Revelion. Dar chiar a fost fericit – asta e concluzia mea, vizionând pozele făcute în ultimele zile. Fetițele minunate au petrecut din nou Crăciunul alături de toți cei patru bunici, la Orăștie, și se află încă acolo, în vacanță. Noi ne-am întors, pentru că ne era prea dor de Cluj 🙂

Am avut de toate: brazi împodobiți (trei – unul la noi acasă, apoi câte unul în fiecare casă de bunici), cadouri sub fiecare (și sub alții…), Moș Crăciun în persoană cu un sac plin, mese pline de bunătăți, colinde… Fetițele au învățat de la grădi să cânte colinde și au tot cântat, pe unde am fost: ”Domn, domn, să ‘nălțăm”, ”Fulgi de nea”, ”O, Tannenbaum” și așa mai departe, plus poeziile prezentate la serbare.

Au avut show complet în fața lui Moș Crăciun, care le-a răsplătit cu darurile mult-visate: păpușa Merida pentru Georgia, Lalaloopsie pentru Emma. Reacția lor când au despachetat cadourile a fost de neprețuit – Emma era în extaz, striga ”Lalaloopsie, exact ce mi-am dorit!”, iar Georgia cam la fel, dar cu Merida ei (Neînfricata). Sub alți brazi au mai găsit jocul Master Chef (pe care și-l dorise Georgia), o casă de marcat, un Lego nou, maaare (cabana din pădure), un set de ceai care trebuie pictat, un set pentru confecționat magneți de frigider (din ipsos, care trebuie turnați în forme, apoi vopsiți) și alte lucrușoare, hăinuțe, dulciuri.

Am fost și la colindat, pe la prieteni și rude… mai jos pot fi văzute cele două minunate în acțiune, la Vinerea – deși erau cam obosite, era seara de Crăciun și nu dormiseră în ziua respectivă.

Și, pe scurt, cam așa a arătat Crăciunul nostru:

Anunțuri

Emma… dilema

Știți cu toții ce plăcută e liniștea aceea care se așterne în casă după ce copiii merg la culcare. Câtă pace, câtă relaxare… numai părinții o știu aprecia cu adevărat. Și în această liniște, cât de stresant sună un strigăt dinspre camera piticilor dătători de emoții: ”Maaaaaaaaaami!”.

Tot numai părinții pot înțelege – cum inima ți se face ghem în stomac iar gândurile vin în avalanșă: ”oare e bine, trebuia să doarmă de vreo juma’ de oră, sper că nu are febră, sper că nu îl doare burtica, sper că nu îl doare nimic, oare s-a speriat de ceva, sau poate i-o fi doar sete, dar atunci de ce nu se dă jos din pat să bea apă?” etc. Și astea în doar 5 secunde, cât îți ia să ajungi la ușa lor.

Deschizi ușa cu emoții, dar încerci să pari natural când întrebi: ”Da, ce e?”.

Și răsare, din patul de sus, căpșorul Georgiei: ”Mami, Emma vrea să te întrebe ceva!”

Un pic mai scade tensiunea. ”Da, Emma, ce vrei să întrebi?”

Răsare și căpșorul blond, din patul de jos, iar o voce inocentă și cristalină sparge tăcerea nopții: ”Mami, la iarnă când o să fie zăpadă, o să mai mergi la birou?”

sau

”Mami, când vine zăpada, o să scoatem săniuța afară să ne jucăm cu ea?”

Și după momentul de perplexitate, răspunzi, diafan, mulțumit, totuși, că nu s-a întâmplat nimic grav. Și mergi să îți continui somnul.

***Notă: Poveste adevărată, care se cam repetă la noi.

??????????

Baschetbalistă? Arhitect? Dansatoare? Doctoriță?

Seara, când ne adunăm toţi la cină, le întreb pe fete ce au făcut la grădi în ziua respectivă. E singurul mod în care pot să rămân şi eu la curent cu activităţile lor de acolo, căci, în rest, tati se ocupă de acest aspect, le duce şi le aduce, menţine legătura cu educatoarele, plăteşte toate cursurile şi activează în comitetele de părinţi 🙂
Aşa am fost surprinsă într-o seară să aflu că Georgia face baschet, iar Emma dans. Adică amândouă au ore de dans, dar am fost surprinsă când am constatat că şi ştiu anumite mişcări (de Emma nici nu ştiam că are cursuri de dans). În altă seară, Emma s-a apucat să colinde într-o germană perfectă; iar Georgia are deja accentul specific şi rotunjeşte exact cum trebuie sunetele. Aştept cu interes ambele serbări, în aceste condiţii…
Aseară, Georgia m-a anunţat că a reuşit să înscrie două coşuri, unul după altul, la baschet, şi că a câştigat – sau cel puţin aşa i-a zis antrenorul, că a fost cea mai bună. E foarte încântată de baschet şi o să îl avem în vedere, dacă tot îi place. Noi ne făceam planuri cu înotul, dar, din păcate, a trebuit să renunţăm pe moment la idee, din cauza unei eczeme pe picior. Până scăpăm de ea, am amânat înotul. Şi probabil le vom da pe amândouă deodată, după ce face şi Emma patru ani (peste doar două luni!).
După ce mi-au înşirat tot ce fac ele pe la grădi, i-am spus Georgiei că se poate face baschetbalistă, dacă tot îi place aşa de mult. Dar ea mi-a replicat că se va face arhitect, să construiască tot ce îi trece prin cap. Şi ar putea, căci talent la desen sigur are, ni s-a confirmat din mai multe părţi 🙂 La rândul său, Emma ne-a anunţat, fără să o întrebăm, că ea se va face doctoriţă.
Viitorul sună bine 🙂

Reclamă gratuită pentru rochițe minunate

Exact despre asta va fi postul ăsta: despre rochițe minunate, atât de minunate încât vreau să le fac reclamă.

???????????????????????????????Am comandat o rochiță de Crăciuniță de la Hainute-Copii.ro și am primit-o prin poștă în 3 zile (se poate apela și la curier, dacă e urgent!). Am primit-o într-un fel de pernă roz  iar când am descusut perna, am găsit o minunăție de rochiță, atent lucrată, o calitate cum nu am mai văzut demult. Materialul e o catifea grea, blănița e pufoasă și plăcută, căptușeala ar fi putut fi la rândul ei material pentru rochiță, atât e de frumoasă.

Am făcut comanda seara târziu, iar a doua zi dimineața m-a și sunat o doamnă drăguță, nu numai ca să confirm comanda, ci să vedem dacă am comandat măsura potrivită! Mi-a explicat cum e cu măsurile, m-a întrebat cam ce conformație are fetița, să vedem cum s-ar potrivi mai bine. Asta a fost prima surpriză plăcută. A doua a fost coletul, după cum ziceam, căci nu a venit într-o cutie banală, ci într-o pânză, formând o pernă roz aprins.

Și a treia surpriză: în colet am găsit și o fundiță, din același material cu rochița, o fundiță care nu fusese menționată nicăieri.

Suntem, deci, pregătite pentru serbarea și pentru întâlnirea cu Moș Crăciun, de vineri!

Îmi place să găsesc și asemenea firme, să văd seriozitate și calitate, și de aceea am scris acest post. Pe site au și mai multe rochițe, iar eu sigur voi mai comanda pentru fetițele minunate!

Intrați aici dacă vreți să vedeți produsele (sunt și pentru băieți!)

 

Zile perfecte, weekend perfect

În timp ce scriu rândurile astea, parcă aud melodia ”Perfect Day” – ar putea fi cântecul acestui weekend, care a fost relaxant și minunat… Fetițele deja dorm, frânte de oboseală, după un duș care le-a pleoștit de tot și o poveste din cele 24 ”În așteptarea lui Moș Crăciun”.

Ne-am plimbat mult weekendul ăsta și ne-am bucurat de multe lucruri și momente grozave.

Sâmbătă am vizitat expoziția de Lego, la Muzeul Etnografic – despre care vorbeam în postul anterior. A fost foarte frumos acolo și impresionant – să vezi orășele întregi construite din Lego, cu tot ce trebuie, inclusiv trenulețe care chiar se mișcau! Erau tot felul de clădiri, parcuri, personaje… Iar pe altă masă erau castele și cavaleri, cai, săbii… nu cred că mai trebuie să spun cât de mult i-a plăcut și lui tati 🙂 Era și un colț amenajat pentru joacă – probabil ca să compenseze faptul că nu aveai voie să atingi nimic din expoziție (și pe bună dreptate, zic eu… Emma a reușit să deraieze de două ori trenulețul, cu un singur degețel… așa, discret, cum știe ea!). Am stat destul de mult și am construit, erau foarte multe cărămiduțe, însă nu erau deloc omuleți, aceștia sunt preferații fetițelor mele, devenind eroi în tot felul de povești și aventuri inventate de ele pe loc.

După expoziție ne-am bucurat de o plimbare prin Piața Muzeului, unde este încă un mini-târg de Crăciun, altul decât cel din Piața Unirii. Iar apoi am luat magazinele la rând, ca să ne îmbogățim colecția de Lego 😀 Avem destul de multe seturi, dar acum ne dorim ceva mare, o casă mare măcar, ca să facem și noi chestii mai spectaculoase! Nu am găsit ce voiam, nici nu am zăbovit prea mult, fiind deja cu toții obosiți… trecuse și ora de culcare, așa că am sărit peste somnul de amiază. Ne-am uitat la filme și am colorat 🙂

Chiar, vineri seara ne-am uitat cu fetițele la filmul ”Singur acasă”, iar tati le citea subtitrarea 🙂 Credeam că se vor plictisi repede, că pauzele de publicitate le va distrage atenția, că nu vor avea răbdare… Nici vorbă! Până la sfârșit au stat cu noi în dormitor și ne-am uitat la film – și nu aveam voie să sărim nicio replică, pentru că Georgia deja citește o parte din ce vede pe ecran și își dădea seama dacă nu ziceam tot!  Sâmbătă dimineața, primul lucru, Emma ne-a cerut să îi punem ”filmul cu Kevin” 🙂 A trebuit să îi explic cum stă treaba cu televiziunea versus dvd.

Duminică a fost ziua trenulețelor. Am reușit să ajungem la expoziția Trainfest, care e foarte tare și nu neapărat pentru copii. Pentru ele, a fost interesant că au fost în gară pentru prima dată, că au văzut locomotive și trenuri adevărate, astfel că expoziția nu a fost neapărat un punct de atracție. Noroc că a fost și prietena lor, Lucia, cu noi, și s-au întreținut reciproc până ce noi am admirat machetele superbe, peisajele miniaturale și trenulețele care se plimbau prin tunele, peste munți sau pe lângă câmpuri.

După trenulețe ne-am îndreptat spre Parcul Central cel înghețat… unde speram să găsim mult mai multă zăpadă. S-a găsit suficientă pentru câțiva bulgări și o tăvăleală 🙂

Și după toate astea, le-am întrebat pe fetițe care a fost momentul lor preferat din aceste zile. Și amândouă au ales ceva simplu, nu cel mai spectaculos moment: le-a plăcut cel mai mult când ne-am jucat în zăpadă și ne-am alergat unii pe alții și ne-am ascuns pe după garaje, exact ca în copilăria noastră 🙂 și ne-am atacat reciproc cu bulgări de zăpadă. Pentru că, citez din Georgia: ”Cel mai frumos e să te joci în zăpadă cu părinții și cu prietenii, ăsta e lucrul meu preferat”.

Mie mi-ar fi mai greu să aleg un moment preferat – însă pot să spun că îmi place foarte mult o nouă ocupație la noi în casă, și anume să ne jucăm toți patru un board game 🙂 Am primit de la Moș Nicolae și un astfel de joc; piticii sunt pe post de pioni și trebuie să ajungă la căsuța unde Albă ca Zăpada dă o petrecere. Evident, pe drum sunt obstacole, ba vrăjitoarea, ba o ciupercă otrăvitoare… Mă distrează cum dau ele cu zarul și numără cu atâta atenție căsuțele… și nu le pasă dacă nu câștigă, nu se supără (încă!). Mai avem un joc de genul ăsta, Comoara lui Piticot, ăla ni l-a luat Mimi, dar e mai lung și mai întortocheat – și ăla ne-am jucat, oricum. Îmi place să stăm toți la masă în bucătărie și să ne jucăm. Da, cred că ăsta e momentul meu preferat. Sau dimineața, când am stat toate trei în patul mare, am băut cafea (eu) și ceai (ele) și ne-am jucat cu renii și spiridușii.

Și ne-am jucat și cu ornamentele de Crăciun! Am împodobit casa (iar fetițele s-au împodobit și pe ele, cu beteală și mărgele). Și am colorat brăduți… adică eu le-am desenat, cu globuri și tot, iar ele au colorat.

Și nu am povestit nimic despre Târgul de Crăciun… unde a fost așa de frumos! Dar el cred că merită un post separat.

Și am încheiat weekendul cu pizza și un tort Pădurea Neagră… fără să sărbătorim ceva în mod special. Am avut patru fetițe la masă, așa că am aprins patru lumânări, de câteva ori, ca să sufle toate. Și noi, patru adulți, am stat liniștiți de vorbă, în timp ce ele se jucau de-a vrăjitoarele și prințesele, apoi de-a doctorițele.

Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mi se pare că a fost un weekend perfect 🙂

Clujul meu drag (X) Program de weekend, şi nu numai

Clujul nostru drag ne oferă foarte multe variante pentru petrecerea timpului liber în afara casei. Şi trec aici în revistă câteva opţiuni, ca să le am mai bine în vedere pentru zilele următoare 🙂
S-a deschis în Piaţa Unirii, pe 1 decembrie, Târgul de Crăciun. Am fost şi noi pe acolo, dar era atât de multă lume, încât nu am reuşit să vedem prea bine ce se vinde la căsuţele alea mici şi drăguţe. Am văzut nişte cârnaţi, nişte kurtos şi cam atât… peste tot era plin de lume. Am reuşit cu greu atunci să cumpărăm nişte prăjiturele dintr-o cofetărie, dar fetele au rămas cu gândul la kurtos.
Am remarcat că există şi un carusel, care arată ca în poveşti, cu toate luminiţele lui, între celelalte luminiţe care împodobesc oraşul. Am plănuit să mergem mâine, în seara lui Moş Nicolae, la târg, dar acum am remarcat că va fi şi un concert Smiley (în fiecare seară sunt concerte şi colinde), deci e posibil să ne lovim de aceeaşi aglomeraţie… sper că nu la fel de mare, totuşi. Mâine va veni chiar Moș Nicolae, în persoană!
Se desfăşoară la Expo Transilvania, în perioada 4 – 14 decembrie. Poate trecem într-o seară, în plimbare, mai ales că e chiar lângă noi. Programul de vizitare este între orele 12 şi 20.
– duminică, 8 decembrie, de la orele 11 sau 12.30 (depinde cât de mult te lungeşti cu micul dejun… ce bine că sunt două reprezentaţii!)
Nu am mai fost de ceva vreme la teatrul de păpuşi, poate ar fi cazul să mergem! Săptămâna viitoare, în 15, va fi „Crăiasa zăpezii”, apoi în 22 – „Albă ca Zăpada”.
La acest spectacol mi-am propus să ajung cu ambele fetiţe, deci să mergem toţi patru, mai ales că ele cunosc deja povestea cu pricina. Până acum, am mers la Operă sau la balet numai cu Georgia, dar cred că i-ar plăcea şi Emmei, e destul de mare.
Spărgătorul de nuci” va fi jucat miercuri, 11 decembrie, de la ora 11, apoi pe 18 decembrie, de la ora 18.30. Cel mai probabil, noi vom putea merge doar seara.
Expoziţia va fi deschisă în perioada 5-8 decembrie, între orele 11 şi 19, la sediul central al muzeului de pe str. Memorandumului nr. 21. Muzeul Etnografic anunţă că a pregătit şi un spaţiu de joacă pentru iubitorii de LEGO – iar fetiţele noastre sunt fani! 🙂
Trainfest 2013, expoziţie de modelism feroviar – poate fi admirată în 6-8 decembrie, respectiv 13-15 decembrie 2013, în incinta Gării Cluj-Napoca.
Potrivit organizatorilor, Asociaţia Transylvania Railway Club Cluj, expoziţia cuprinde „peste 30 de expozanţi din ţară şi din străinătate, pe o suprafaţă totală de 180 mp […] vor putea fi admirate peste 100 locomotive şi 750 vagoane în miniatură, precum şi replici ale unor gări, clădiri, terasamente, modele auto, vegetaţie, prezentate la scara 1:87, sub forma unor diorame funcţionale. Modelele prezente vor fi din cele mai variate, pornind de la trenurile cu abur din perioada 1850 şi până la trenurile de mare viteză din prezent, printre cele mai cunoscute dintre acestea numărându-se Orient Express, Rheingold, TGC şi Săgeata Albastră.”
Sună bine! Tati sigur va fi încântat! 😀
E pe ultimul loc pentru petrecerea timpului liber, dar nu îl dăm la o parte. La o adică, merge de o plimbare, dacă ne plictisim îngrozitor, mai ales că e cald şi bine înăuntru. E împodobit feeric, bradul uriaş din faţă e foarte drăguţ, iar în interior, chiar la intrare, tronează două personaje gigant, Moş Crăciun şi o Crăciuniţă, aplecaţi unul spre altul, cu un cadou la spate. Fetele mele s-au distrat grozav când i-au văzut prima dată, dar Georgia constata că Doamna Crăciun e prea tânără.
Prin tot mallul sunt brăduţi împodobiţi şi multe ornamente, iar locul de joacă e perfect dacă vrei să ţii pe cineva mic ocupat vreo două ore. Zilele astea ai toate şansele să te întâlneşti cu Moş Crăciun şi trupa lui zgomotoasă de elfi şi crăciuniţe, care colindă prin mall. Mai sunt şi concerte, iar în weekend se anunţă un program chiar interesant: bazarul lui Moş Nicolae, piesă de teatru pentru copii („Pinocchio”, sâmbătă, ora 12) şi un atelier interactiv de decoraţiuni. Şi la Cărtureşti se desfăşoară „Micul târg de cadouri deştepte” 🙂 
Și la Polus Center au fost pregătite activități drăguțe pentru copii, însă pentru noi e mai aproape Iulius. Dacă voi preferați Polus, aici este programul.

O carieră de cititor începe de mic!

(Așa zic prietenii de la Cărțile Lucia Muntean și au perfectă dreptate)

Scriu postul ăsta ca să mă laud, nu pentru că aș fi fost luată prin surprindere 😀 și ca să rămână, pentru posteritate. E deja a doua seară când Georgia îmi citește ea mie poveste… Și citește incredibil de repede și de cursiv, pentru vârsta ei (5 ani și 7 luni). De fapt, citește bine de tot, iar de silabisit, asta a făcut-o de ceva vreme.

Astă-seară îmi ”fura” paginile, pur și simplu, cum întorceam foaia, sărea să citească ea. Era ”Cartea junglei” și nu mi se părea foarte simplu de citit… dar se descurca de minune.

Cum ziceam, nu am fost șocată. Știe literele de la doi ani și a manifestat interes pentru scris și citit înainte să împlinească cinci ani. Citim povești în fiecare seară și la prânz, așa că are toate motivele să devină o mare cititoare 🙂 Deci, Moșule, știi ce trebuie să ne aduci – cărți!

DSC04538 (Copy)