Lecție deschisă cu Steluțe

Grupa Steluțelor (adică cei mici, grupa Emmei) i-a invitat pe părinți la o lecție deschisă, vinerea trecută. Din păcate, eu am aflat despre asta joi, cu puțin înainte de ora 16, așa că nu am putut să îmi rezolv pe la job o oră liberă 😦 și ca mine au fost majoritatea părinților… M-am bucurat că măcar tati a putut merge și m-am întristat pentru că a fost doar el și încă 5 părinți. Aș vrea ca data viitoare să ne anunțe mai din vreme și aș mai vrea ca noi, părinții, să ne punem ordine în priorități…

Oricum, cei mici au fost foarte drăguți, după ce au trecut peste întrebări de genul ”Dar tati de ce nu a venit?”, la care educatoarea răspundea cu maximum de tact posibil: ”Lasă că sigur vine data viitoare, acum probabil că a avut treabă”. Au făcut prezența (și răspundeau în germană 😀 ), apoi și-a încălzit mânuțele și s-au pus pe treabă. Au făcut fiecare câte o fermă, au colorat peisajul și apoi au lipit animăluțele.

Iar Emma a fost cea mai fericită, pentru că tăticul ei a fost la lecția deschisă (și a făcut poze, și pentru părinții care au lipsit). Cred că deja și-a dat seama ce norocoasă e 🙂 cu tăticul ei care o plimbă peste tot, o duce și o aduce de la grădi, o duce la dansuri, la petreceri sau la plimbare…

Aventuri culinare. De post

Noi nu am ținut niciodată post și nici nu am de gând, nu așa cum îl promovează majoritatea oamenilor (adică mănânci fasole și cartofi, dar îi bârfești pe alții cu răutate pură). Asta ca să clarific de la început 🙂 Dar m-am gândit că așa, în general, fără legătură cu postul, nu ar fi rău să renunțăm la carne o zi pe săptămână (poate chiar două, visam eu) – pentru trup, nu pentru suflet.

În acest sens, aseară am stabilit cină vegetariană. Meniu: cartofi copți, apio (tije de țelină) cu sos de iaurt și leurdă, tocană de linte cu legume (făcută de mine, eram tare mândră). Și mai aveam și niște guacamole din ziua precedentă (numai cât să încapă pe câteva crutoane).

Mă așteptam la Georgia să facă fițe, ea e mai carnivoră, mai tradiționalistă în privința meniului, în timp ce Emma e mai dispusă să încerce chestii noi, plus că îi plac tare mult legumele (mai ales broccoli, e preferatul ei). Dar a fost pe dos. Georgia a mâncat doi cartofi copți, iar Emma numai câțiva morcovi, pescuiți din tocana mea de linte.

Și Georgia mi-a zis că nu-i place de mine, că numai legume îi gătesc în ultima vreme! Deși apoi a retractat și a zis că a glumit 🙂 Și că știe că trebuie să mănânce legume, ca să crească mare și sănătoasă… Sper numai să revină și Emma la sentimente mai bune.

În seara asta, după cursul de dans, lihnite de foame, au mâncat banană (Emma) și măr (Georgi), până a fost gata cina comandată la tati: grătărel și cartofi prăjiți. Și, în timp ce mâncau, foarte mulțumite, cu sos de usturoi (iaurt cu usturoi, pe scurt), Georgia a ținut neapărat să îi laude talentele culinare lui tati: ”Mami… se vede că tati e bucătar. Adică se vede că învață să facă, așa, mai multe feluri de mâncare, la hotel. A făcut o mâncare delicioasă în seara asta, ca o mâncare pe care o face un bucătar”. Iar eu mă gândeam, ”c’mon, îs doar cartofi prăjiți…”. 🙂

Acesta este meniul vegetarian:

Țelină cu sos de iaurt cu leurdă

(sosul e doar iaurt, în care s-a amestecat leurdă spălată bine și tăiată mărunt; iar țelina e crudă, sunt tijele acelea care se găsesc în toate supermarketurile, sub numele apio)

???????????????????????????????

Tocană de linte cu legume

Eu am fiert lintea înainte, am avut din aceea portocalie, care se pare că fierbe mai repede – așa că s-a cam înmuiat. În altă oală, am călit praz și ceapă  în puțin ulei, am adăugat morcovi tăiați rondele, tije de țelină tăiate mărunt, ardei roșu… și leurdă, din nou, și orice legume mai aveți prin frigider 🙂 După ce s-au înmuiat bine, am adăugat lintea și am pus condimente. Când am mâncat, eu mi-am pus și niște ardei iute.

???????????????????????????????

Cartofi copți

… în cuptor, întregi, după ce doar s-au spălat bine. Se servesc cu unt sau cu sos de iaurt, cu ce vă place 🙂

???????????????????????????????

Poftă bună și copii fără fițe vă dorim!

Avalanșă

Nu știu cum se face, dar tocmai când să ne culcăm (adică ele sunt deja în pat, eu le-am lăsat și am închis ușa, apoi mă strigă), Georgia are cele mai multe nelămuriri. ”Mami, am tot uitat să te întreb ceva…” – așa începe. Iar Emma o completează. Și continuă:

Mami, dar noi când o să mergem cu avionul?

Mami, dar când o să mergem cu trenul?

Mami, noi când o să mergem în altă țară?

Mami, noi când o să mergem în safari? Aș vrea să mergem în safari, să fotografiez animalele.

Mami, dar noi când o să vedem rândunici de mare? Eu: Ce?! Georgia: Rândunici de mare. Trăiesc în Australia. Când o să mergem în Australia?

Emma intervine: Mami, dar în junglă când o să mergem?

Georgia: Dar ce animale trăiesc în junglă? Alea din ”Cartea Junglei”? Noi când o să vedem girafe adevărate? În junglă trăiesc elefanți, dar am văzut la grădina zoologică. Aș vrea să văd girafe adevărate.

Și cireașa: Mami, noi când o să mergem în spațiu?

Emma, alarmată: Mami, eu nu vreau să merg în ‘pațiu!

Georgia: Lasă, tu, că merg eu. Eu vreau să mă plimb pe Lună.

Emma abia a împlinit 4 ani, Georgia încă n-are 6. Serios, știu prea multe chestii.

Martie!

Azi am încercat să strâng toate mărțișoarele împrăștiate prin diverse colțuri ale casei, în funcție de momentul primirii și de destinatar(ă). Se vede că am două fetițe, s-au înmulțit tare mărțișoarele! Emma are și dedicații, au apărut nume precum Tudor sau Eric… Primul, de altfel, a și venit la ziua ei, și au dansat împreună 😀 Sunt și mai multe decât în poză, am mai găsit ulterior… dar oricum, am vrut să le imortalizez, înainte să le pun la păstrare în cutie.

Continuând cu luna martie în mod tradițional, am primit și felicitări făcute de fetițe & educatoare & fotografi la grădiniță. De la Georgia, o felicitare elaborată, cu o floare din hârtie creponată și tare colorată, iar de la Emma, o felicitare simplă și dulce, cu mânuța ei (conturul) pe post de floare 🙂 Ambele stau cu mândrie, expuse, până când le voi pune și pe ele la păstrare.

Cât despre fotograf, le-a prins iarăși împreună – și le-a spus tot felul de glume, ca să le facă să râdă, după cum mi-a povestit Georgia ulterior. Am primit un calendar de perete, mare, câteva calendare mici și poze în diverse mărimi. M-am bucurat că au reușit să le facă pozele împreună, e singurul 8 martie pe care îl petrec amândouă la grădiniță. Anul viitor, Georgia va merge la școală… este oficial, deja e înscrisă.

Și avem iarăși niște zile tare pline, atât noi, cât și fetițele. Au cursuri de pian și de dans 🙂 Le-am înscris la un curs de dans contemporan, organizat în Cluj de Centrul Național al Dansului București. Le place tare mult, până acum. Și pianul le place, mai mult Georgiei, care manifestă interes și talent în mai mare măsură – adică nu se plictisește atât de repede precum Emma (care e, oricum, cu doi ani mai mică, deci o lăsăm ușor). De 8 martie, au primit și ele o claviatură digitală, să poată exersa în voie și acasă 😀 Da, au primit și ele cadouri… Georgia a mai primit și un ceas de mână (adevărat) cu Dora the Explorer, iar Emma, un inel Hello Kitty cu luciu de buze înăuntru – fiecare cu pasiunile ei.

 

 

Dușul tocmai a devenit mai interesant

În seara asta, au vrut să facă duș pe rând, separat. Semn că sunt tot mai mari. De puțin timp, când vreau să le spăl și pe cap, le trag perdeaua și pun dușul sus, iar ele stau sub el. Stau când una, când alta, nu prea au loc una lângă alta… de unde a venit și ideea că poate ar fi vremea să facă duș pe rând. Știam că mult timp nu va mai merge așa, să le bag împreună în cadă și să le spăl ”la grămadă”.

Prima a mers Emma și a vrut să se spele singură. Cu șampon, gel, tot tacâmul. Măcar nu a stat foarte mult. A urmat Georgia, iar când a oprit în sfârșit dușul, baia semăna cu o saună de-aia, cu aburi. A stat muuuuult, după ce în prealabil lipise pe ușă un afiș, făcut de ea, pe care a scris ”Nu deranjați” și ceva simbol desenat, tăiat hotărât. Exact ca toate semnele ”de interzis”, cum zice ea. Când m-am dus să văd ce face, m-a certat: ”Mami, n-ai văzut că scrie <Nu deranjați>???”. ”Da, dar am venit să văd dacă ești bine, dacă te descurci.”. ”Sunt bine, acum te rog să mă lași să fac duș”.

A, și înainte să intre la duș, povesteau ca două cucoane, ”Emma, mergi tu prima? Duș plăcut!”. Iar Emma, cu o voce amabilă: ”Oooo, mulțumesc, mulțumesc, duș plăcut și ție!”.

Iar când a ieșit, în sfârșit, și Georgia, a raportat că s-a spălat peste tot, inclusiv păr și dinți, și a concluzionat: ”Mami, eu semăn cu tine. La amândouă ne place să citim, ne plac dușurile lungi și amândouă facem bube”.

Pam-pam!