Poveste adevărată cu vrăbiuțe

Era o după-amiază frumoasă, de sfârșit de aprilie. Vrăbiuța noastră se plimba și țopăia de colo-colo prin parc, prin pietriș și prin iarbă, pe sub hinte și printre chiuituri și gângureli de pui de oameni, scoși la soare. Îi plăcea vrăbiuței printre ei, căci veșnic scăpau câte ceva bun pe jos, printre degețelele lipicioase.

Brusc, vrăbiuța noastră a zărit o bucățică bună-bună de covrig și a început să ciugulească din ea. Dar, ce să vezi, exact în acel moment, a apărut sora ei mai mare, o vrăbiuță mult mai înfigăreață și mai băgăcioasă. Evident, i-a furat delicioasa bucățică de covrig chiar din cioc!

Vrăbiuța era indignată. Dar nu era singura.

O fetiță cu ochi mari și aproape negri urmărise întreaga scenă, iar când hoața i-a luat bucățica, fetița a început să strige:

– Mami, mami, i-a furat firimitura, nu e corect, hoața, i-a furat firimitura!

Vrăbiuța era mulțumită, pentru că măcar cineva observase fapta cea urâtă și era la fel de revoltată! Fetița striga cât o ținea gurița – a aflat, cu ocazia asta, că o chema Georgia, căci mama ei încerca să o liniștească.

Dar Georgia nu s-a liniștit așa ușor, iar vrăbiuța a văzut, cu uimire, cum fetița merge la hoața de surioară-vrăbiuță și îi ia de sub cioc firimitura.

Vrăbiuța noastră era atât de fericită, că ar fi aplaudat, dacă ar fi putut.

Și atunci, Georgia i-a dat o lecție: a rupt firmitura în două, i-a lăsat una hoaței, iar pe cealaltă i-a adus-o vrăbiuței și le-a spus: ”Poftiți, puteți să împărțiți și să mâncați amândouă, așa fac surioarele!”.

O lecție adevărată și o întâmplare adevărată, cu Georgia, de 6 ani.

Pam-pam!

Anunțuri

La mulți ani, fetița mea minunată!

Sunt toate clișee, dar sunt adevărate: am crescut deodată cu ea, au fost cei mai frumoși șase ani din viața mea, e cea mai minunată fetiță din lume, timpul trece cu sens de când o am pe ea.

Minunata Georgia împlinește azi 6 ani.

Mă uit la ea și de multe ori mă minunez.

Eu am făcut așa un om perfect?! Un omuleț atât de complex?

E curioasă și inteligentă, e un intelectual în devenire. Îi place să citească și petrece ore în șir la măsuța ei, desenând. Îi plac mult cărțile, iar de ziua ei nu și-a dorit decât LEGO. Nu așteaptă cadouri, dar se bucură dacă le primește. Nu cere nimic, niciodată.

E bine crescută și politicoasă, are un vocabular incredibil pentru șase ani, e empatică și sensibilă, e foarte spirituală, are întrebări mari. E foarte afectuoasă și deschisă.

Sunt foarte mândră de ea.

E spirituală și glumeață, e înțelegătoare și înțeleaptă. E spontană, ne uimește mereu cu replici prea deștepte. Îi plac, mai nou, proverbele. Nu-i place să se laude, căci lauda de sine nu miroase-a bine!

Are niște ochi cât toată lumea, care se măresc și mai mult, instant, când aude ceva nou, interesant. Îi plac poveștile originale, inventate. Îi plac poveștile adevărate, cum îi spune Co, din copilăria lui. Îi place să asculte povești de orice fel, dar cele spuse, nu citite,  sunt preferatele ei. Apreciază originalitatea.

Seara nu se poate încheia fără povești.

Este ea însăși o poveste frumoasă și incredibilă.

Nu e incredibil că am făcut un asemenea om? Deja îmi imaginez cum va fi, ca adult: sfătoasă, înțeleaptă, înțelegătoare, un prieten de nădejde, puternică, sigură pe ea, dar modestă. Un om pe care îți dorești să îl ai în preajmă.

La mulți ani, minunata mea! Nu știu cine te-a trimis la noi, dar îi mulțumesc. O să încerc să te las să crești așa cum ești, fără să te stric. O să-ți stăm alături și n-o să-i lăsăm nici pe alții să te strice. N-aș putea trăi fără ochii tăi.

Ai crescut în șase ani, cât alții într-o viață…

g

 

Săptămâna Altfel (I) În vizită la pompieri

Copiii sunt acum în vacanță, iar săptămâna trecută au avut ”Școala Altfel”, adică așa cum ar fi bine să fie mereu – cu proiecte interesante, cu ore relaxate, cu vizite în diverse locuri, chestii educative. Cei mai măricei au mers la teatru, la spectacole, la filme, cei mici au mers și ei pe unde au putut.

În prima zi a săptămânii, Georgia mi-a povestit că au fost la piață, cu încă o grupă. Ei, Elfii, au cumpărat fructe, iar ceilalți au cumpărat legume. Apoi, s-au întors la grădiniță și au făcut salată de fructe (și, presupun, ceilalți au făcut și ei salată cu ce au cumpărat).

Marți, Elfii s-au dus împreună cu Steluțele (grupa mică, unde e Emma) în vizită la pompieri. A venit un autobuz special să îi ducă, așa că au fost grozav de încântați. Fiecare Elf a trebuit să ia în grijă o Steluță, evident că Georgia și-a luat surioara în primire 🙂

Din păcate, eu am văzut doar pozele, dar și asta a fost foarte bine, căci tati a putut să meargă cu ele și să le mai ajute un pic și pe educatoare – și chiar să facă poze din când în când. Au fost și câteva mămici, în special de copii mai micuți.

Din câte am văzut în poze, punctul culminant al distracției a fost când pompierii le-au dat furtunul și le-au arătat cum să ”tragă” cu apa la țintă. Dar și mașinile au fost foarte admirate…

Zâna Măseluță nu are vacanță

Fetițele Minunate sunt în vacanță la bunici și ne sună în fiecare zi, ca să ne țină la curent cu noutățile. Azi m-a sunat Emma, eram la birou, în pauza de prânz. ”Bună, mami, să știi că la Georgi i-a căzut un dinte!!!!!!!”. Era atât de entuziasmată, de parcă ar fi fost vorba despre ea însăși 🙂

Apoi, a luat Georgia telefonul, și am aflat că e vorba de fapt despre o măseluță, care i se mișca… și că a înghițit-o, când a mâncat gogoși (cel mai probabil, nu a simțit nimic, deci cine știe când s-a desprins). După ea, a venit Mimi la telefon și mi-a zis ca deja are ”un muguraș” în locul măseluței căzute. Și Georgia își dorește ca data viitoare să prindă dințișorul care cade, ca să-l dea Zânei Măseluță, iar aceasta să-i dea în schimb un bănuț de aur. Sau, mai bine, un dințișor nou! 🙂 (Oare să-i sugerez un dințișor de aur?!)

Acesta este, deci, evenimentul zilei… pe care îl așteptam de ceva vreme. Primul dințișor căzut a fost de fapt o măseluță – așteptăm acum continuarea și cred că o să fie super-haioasă fetița noastră știrbă 😀

Subînțelesuri

Când a auzit melodia asta, Georgia și-a imaginat că este un copac. S-a ghemuit și a început să ”crească”, să își întindă ”crengile” și să se legene în vânt. (Faza a învățat-o de la cursul de dans contemporan, unde ”creșteau” așa, unii, iar ceilalți erau animăluțe care se plimbau printre copaci).

Când a auzit melodia asta, Emma a zis că îi aduce aminte de mare. 🙂 Și că o face să îi fie dor de mare.

https://www.youtube.com/watch?v=ITswHbJPHhQ

Iată ce fetițe sensibile, pline de imaginație și creative avem!

Asta la finalul unei zile care a avut toate ingredientele unei zile perfecte: cafea, ploaie, filme, lenevit, pizza, prieteni, vin, muzică, dans, joacă, fetițe fericite 🙂

Până la adânci bătrâneți

Avem un ursuleț legat de pat, de acela care cântă, dacă tragi de o sforicică. L-a primit Georgia, când era bebe, de la nași, iar de atunci nu s-a mai dezlipit de pătuț – și după ce acesta a fost schimbat (de două ori), ursulețul a rămas. Și acum îl au, la patul suprapus, e legat de scară. Observ că am scris despre el și într-unul dintre primele articole pe blog, în noiembrie 2009, aici.

Și Georgia trage de sforicică în fiecare seară, în drum spre patul ei. Pur și simplu, parcă nu poate urca scara, dacă nu cântă ursulețul. În seara asta, i-am zis să nu mai tragă așa tare de sfoara aceea, căci eu vreau să păstrez ursulețul acela până la adânci bătrâneți. Că o să am nepoți și vor veni la mine în vacanță, iar eu o să le pun ursulețul care cântă, lângă pătuțurile lor. S-a lăsat liniștea, mă urmăreau două perechi de ochi maaaari și gânditori… unii căprui, ceilalți albaștri. Iar Georgia m-a întrebat de unde voi avea nepoți, cum o să-i aleg? Eu i-am zis că nepoții mei vor fi copiii lor. ”Ahaaaaa”, s-a luminat ea.

Și atunci am aflat că, mai nou, Georgia își dorește să aibă 5 fetițe, iar Emma, 3. Apoi au mai scăzut, Georgia – 4, Emma – 2. Dar eu tot mă aleg cu 6 năzdrăvane pe cap 🙂 Căci așa mi-au zis, că le vor aduce la mine în vacanță, să am grijă de ele.

Tot în seara asta, le-am spus de ce îmi sunt atât de dragi și de importante felicitările primite de la ele de 8 martie și pozele cu ele: pentru că o să le arăt, peste nu știu câți ani, nepoților mei. Și o să le spun că sunt făcute de mămicile lor, când erau mici, fetițe 🙂 Iarăși m-au privit cu ochi mirați.

Așadar, în momentul ăsta nu îmi doresc decât să se împlinească toate astea, să ajung ca, la adânci bătrâneți, să le arăt respectivele comori (le strâng în niște cutii, deja s-au transformat în comori) – să le arăt celor (cel puțin) șase nepoate ale mele, la fel de zglobii și de minunate ca și fetițele mele. Iar pe fundal să se audă muzica de la ursuleț, dacă nu cumva o să-i rupă Georgia sforicica până atunci, sau una dintre fiicele ei 😀

DSC05619De asemenea, mi-am dat seama că trebuie să imortalizez momentele simple, de zi cu zi, și nu neapărat pe cele festive. Să nu mă stresez cu serbările, ci să le filmez pe ele, cu dialogurile lor absolut adorabile, cuvintele încă stâlcite, expresiile uneori mult prea elaborate, pentru vârsta lor. Tonul de cor antic din tragediile grecești pe care îl adoptă Georgia, când ne ”servește” câte un proverb, exact la momentul potrivit.

De exemplu, într-o seară, la cină, Emma îmi cerea insistent o furculiță nouă, pe motiv că pe a ei o linsese pisica. Eu o trimiteam să își ia singură, ea insista din nou. Iar Georgia concluzionează, mustrător, clătinând din cap: ”Emma… lenea e cucoană mare!”.

Sau când Georgia, supărată, exclama ”Oooooh, mi-a ieșit îngrozitor desenul cu Gheorghe!” – iar Emma, împăciuitoare și plină de dragoste, îi răspunde ”ooo, nu-i adevărat, nu-ți face griji, mie mi se pare drăguț!”.

Sau în seara asta, când nu se mai dezlipeau una de alta – Emma culcată în patul ei, cerând insistent ca Georgia să-i dea pupic înainte să urce în patul de sus, apoi îmbrățișate și turtite una de alta.

Astea sunt momentele care merită ținute minte, până la adânci bătrâneți!

Detectivul de emoții

Georgia: Oh, ce mult îmi place să fac duș, aș putea să stau aici toată noaptea și să mă spăl… aș fi cel mai curat copil din grupă!
Eu: Cred că ești cel mai curat copil din grădiniță, nu știu care copil mai face duș ca tine, în fiecare seară… Amândouă sunteți cele mai curate fetițe!
Georgia, mustrătoare: Mami… Lauda de sine nu miroase-a bine!

E doar un exemplu de dialog, de aproape o săptămână Georgia mă ține în proverbe. Cauza se numește ”Detectivul de emoții” și este o colecție de jocuri educative, de fapt, un produs educațional conceput pentru dezvoltare emoțională de o firmă românească din Târgu Mureș. Este vorba despre jocuri și povești care pornesc de la proverbe și care au în centru niște copii care trăiesc tot felul de aventuri și de emoții în viața de zi cu zi. Pe lângă CD există și reviste, de fapt niște cărticele cu exerciții pe aceleași teme.

img_01Eu am comandat două pachete, pentru grupa mică-mijlocie și pentru grupa mijlocie-mare, pachet ce conține CD și revistă. După plasarea comenzii, am fost sunată de la firma respectivă și mi s-a explicat că CD-urile sunt identice, sigur le vreau? Că se poate comanda și numai unul, plus două reviste 🙂 Așadar, firma este serioasă și o recomand.

De asemenea, recomand jocurile, sunt chiar educative și foarte drăguțe, fetelor le plac mult. Eu în general sunt împotriva jocurilor pe calculator și alte dispozitive, însă, dacă trebuie, dacă e musai, astea sunt OK. Fetele mele își doresc, evident, și ele să se joace… iar ăsta este un compromis bun.