Singing in the rain!

Azi la Cluj a fost o zi destul de ciudată. Ne-am trezit cu ploaie, am plecat de acasă pe ploaie… La prânz iar ploaie. După amiaza a fost însorită, totuși, așa că am putut să mergem pe jos până la cinema Mărăști, la teatru de păpuși (dar despre asta în alt articol).

Când s-a terminat spectacolul, am ieșit afară și am pornit spre casă, dar nu am apucat să mergem prea mult, căci s-a pornit iar ploaia. Și vă imaginați atmosfera: aproape de înserat, oameni obosiți, posomorâți, încercând să ajungă acasă cât mai repede, cocoșați și cu capetele în pământ, sub stropii de ploaie. O străduță liniștită, pe care nu trec multe mașini (strada noastră, care e destul de lungă). Liniște. Doar ploaia se aude, însoțită din când în când de un tunet.

WP_20140515_009În toată această atmosferă gri, o fetiță îmbrăcată în roșu, cu blugi roșii, bluză roșie, chiar și umbrelă roșie 🙂 Ar trebui să meargă cuminte, cu tăticul ei, sub umbrelă, dar asta prea ar semăna a constrângere. Cântă încontinuu, pe tot drumul spre casă, o melodie inventată ad-hoc, despre cât de frumoasă e ploaia și natura în general, despre cum să ne bucurăm de ploaie, cum nu știm niciodată ce vreme va fi, dar trebuie să ne bucurăm, indiferent cum va fi. Asta e ideea, pe scurt; cântecul a fost mult mai lung, căci și strada e lungă. Și fetița roșie mai făcea și câte-o mișcare de dans, de ai fi crezut că ai ajuns în mijlocul filmărilor unui musical.

Mi-ar fi plăcut să o filmez, dar eram ocupată cu o fetiță mai mică, galbenă. Iar tati era ocupat să se țină de fetița roșie cu umbrela, căci ea, cântând și dansând, mergea mai mult prin ploaie.

Încerc, deci, să memorez scena și să rețin că nu pot ști niciodată cum va fi vremea, dar trebuie să mă bucur orice ar fi. E o lecție bună, iar oamenii întâlniți de noi pe drumul spre casă au părut să o înțeleagă. Nimeni nu a rămas indiferent la fetița roșie care cânta în ploaie – ba o doamnă s-a și oprit din drum, ca să se uite, lung, după ea. Și toți au zâmbit, indiferent cât erau de posomorâți înainte de trecerea Georgiei pe lângă ei.

Toată viața mi-a plăcut ploaia și nu am prea agreat umbrelele, dar acum o iubesc și mai mult. Sau, poate, reînvăț să o iubesc, așa cum o iubeam mai demult 🙂

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s