Jocuri pentru drumul cu maşina

Weekendul trecut am călătorit până la Piteşti, adică am avut un drum de aproximativ 5 ore (de la Cluj). Fetele noastre sunt de obicei cuminţi în maşină, pentru că cel mai lung drum pe care îl facem în mod obişnuit durează 2 ore – până la bunici. De multe ori le pun câte un film pe laptop sau jucăm tot felul de jocuri, folosind cuvinte.

De exemplu, cineva spune alfabetul, altcineva spune „stop”, apoi trebuie să spunem cuvinte care încep cu litera la care s-a ajuns (toţi, pe rând, evident). Sau cineva spune un cuvânt, iar altcineva trebuie să spună cu ce literă începe primul cuvânt şi caută, la rândul său, alt cuvânt, care începe cu litera respectivă. Sau cu litera din mijloc sau cu cea de la sfârşit… variaţiuni sunt multe, aţi prins ideea.

Un alt joc de maşină folosit până acum este „Eu văd”, pe care îl joacă surioarele minunate, când se plictisesc. Georgia spune că vede o casă, Emma spune că vede un copac şi tot aşa. E o versiune simplificată a jocului „I Spy” – unde nu spui direct ce vezi, ci descrii obiectul respectiv, iar ceilalţi trebuie să ghicească. Dar ele joacă aşa simplificat de când era Emma foarte micuţă 🙂 acum am putea să trecem la faza mai complexă.

Nu în ultimul rând, Georgia ne citeşte câteodată poveşti. Am avut drumuri în care ne-a citit cărţi întregi… aşa că mereu luăm cu noi şi poveşti.

Pentru drumul la Piteşti, însă, am pregătit alte jocuri şi activităţi care să le capteze atenţia; m-am inspirat în special de pe bloguri de mămici americane, care au obiceiul să plece în „road trips” cu cei mici (din păcate, la noi nu prea există obiceiul ăsta). În primul rând, am făcut traseul Cluj-Piteşti pe Google Maps şi l-am tipărit în două exemplare. În acest fel, au avut fiecare propria hartă şi au urmărit traseul pe ea, bifând fiecare localitate prin care treceam. Principalul avantaj a fost că nu am mai auzit întrebări de genul „Când ajungem?” sau „Cât mai avem?” – pentru că vedeau pe hartă unde suntem, cât am mers şi cât mai avem din drum.

Al doilea joc a fost un fel de Bingo cu numerele maşinilor. Ştiu amândouă judeţele, aşa că am tipărit harta României, cu judeţele. Iar ele, când vedeau o maşină cu număr de Timiş, de exemplu, bifau pe hartă judeţul Timiş. Acest joc se poate dezvolta – luaţi cele trei litere de pe numărul de înmatriculare al unei maşini şi încercaţi să vă imaginaţi de la ce vin, faceţi construcţii lingvistice cu iniţialele.

Al treilea joc a fost tot de tip Bingo şi am muncit mai mult la el. Am făcut un tabel cu imagini, pe care ele să le caute pe drum, după care să le bifeze în tabelul respectiv, strigând „Bingo!”. Pe foaia Emmei am pus chestii mai simple (un căţel, o pisică, o casă etc.), pe a Georgiei, un pic mai complexe (o persoană care îşi plimbă câinele, un om pe bicicletă etc.) – plus că i-am şi scris în engleză, sub fiecare imagine, ca să combinăm puţin activităţile.

Au avut la îndemână aceste foi tot drumul şi au tot completat la ele – mai ales Georgia, căci Emma se plictisise la un moment dat şi nu mai bifa 🙂

Apoi, le pregătisem nişte carneţele cu activităţi, foarte drăguţe, cumpărate din Auchan. Sunt cu prinţese 🙂 iar înăuntru au mai multe jocuri, de la colorat, completat desene, labirinturi, până la cuvinte încrucişate şi fraze codificate, care trebuie descoperite. Alături de o cutie mare cu creioane colorate (36 de bucăţi), carneţelele le-au ţinut ocupate în toate momentele libere, nu numai pe drum, ci şi la hotel, iar acum se pot folosi şi acasă, căci nu le-au terminat.

Am mai avut la noi cartonaşe cu întrebări de cultură generală (pachet de cărţi de joc „Ştiu şi câştig„, Georgiei îi place grozav!), poveşti audio (hit-ul călătoriei a fost „Micul Muck„, de Wilhelm Hauff), păpuşele miniaturale, cărţi de toate felurile – cu prinţese, pentru Emma, enciclopedie, pentru Georgia. Şi să nu uităm activităţile „Scrie şi şterge„, foarte utile – dar de data asta nu au mai apucat să le folosească. Am mai avut şi un joc mozaic, fetelor le place tare mult, dar de data asta nu a fost prea folosit – au avut alte activităţi, mai noi şi mai interesante 🙂

Toate aceste lucruri le-am pus într-o singură cutie, ca să nu ocupăm nici mult loc şi să fie, cumva, grupate. Cutia a fost poziţionată între scaunele celor două minunate călătoare, care au avut, astfel, la dispoziţie şi la îndemână, mijloace de „entertainment”, ca să nu se plictisească.

Şi un joc spontan – am făcut diverse figurine, din folia de aluminiu rămasă de la sandvişuri. Data viitoare aş putea să iau o rolă întreagă cu noi, nu s-ar plictisi să o modeleze în diverse forme. Am făcut găini, monstruleţi, melci, şerpi, fiecare după imaginaţie!

Aşadar, drumul nostru a fost foarte plăcut, fetiţele nu s-au plictisit, am ajuns relaxaţi la destinaţie. Pe lângă activităţi, recomand ca în maşină să mai aveţi: sandvişuri, biscuiţi sau ceva prăjiturele, fructe, apă, suc. Şi, cât se poate, toate cele de mai sus să fie surprize, pe care să le scoateţi pe rând, pentru distracţia generală.


Recapitulare: ce putem pune în maşină când plecăm la drum cu cei mici

1. Harta cu traseul, pe care să poată bifa oraşele pe unde trecem.

2. Harta judeţelor, pentru „Jocul numerelor de înmatriculare”.

3. Bingo cu imagini

4. Cărticele/carneţele cu activităţi (să fie mici, uşor de manevrat în maşină).

5. Creioane colorate

6. Cartonaşe cu întrebări de cultură generală

7. Cărţi de răsfoit

8. Joc „Scrie şi şterge”

9. Joc mozaic (atenţie, şi o cutie cu margini mai înalte, ca să nu împrăştie piesele în maşină)

10. Folie de aluminiu

11. Poveşti audio pe CD-uri

12. Bunătăţi de ronţăit

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s