Familia „nu stăm acasă”

Aşa zice El că ar trebui să ne cheme – cu variaţiuni gen „Mădălina niciun weekend fără evenimente” şi de-astea. Într-adevăr, au fost cam multe evenimente în ultima vreme, de aici şi absenţa de pe blog. Dar nu ne-am propus noi la începutul anului să mergem în excursii şi la cât mai multe spectacole şi evenimente? Hm? Păi, eu cred că am reuşit.

Aseară am fost la concertul aniversar #Sinatra100, un concert Christmas Jazz Day cu melodiile nemuritorului Frank Sinatra, la 100 de ani de la naşterea sa. Apoi ne-am plimbat pe la Târgul de Crăciun din Piaţa Unirii şi am ajuns acasă la timp pentru povestea de seară şi somn 🙂 În weekendul trecut, am fost la o petrecere (sâmbătă) şi un film („Micul prinţ”, duminică, la cinema). În weekendul precedent, cel lung, a fost şi mai tare: concert Jose Carreras (duminică), film la cinema („Bunul dinozaur”, luni) şi concertul Operei de Ziua Naţională (marţi). Continuă lectura

Anunțuri

Spectacole recomandate de Fetiţele Minunate

Am început să mergem cu fetiţele la spectacole de când erau micuţe de tot. Am început cu teatru de păpuşi, apoi cu cinema, apoi cu Opera – la început, spectacole de balet, apoi opere pentru copii („Hansel şi Gretel” a fost primul spectacol de Operă pentru Georgia, ţin minte că am fost numai noi două, Emma era prea micuţă). Acum sunt deja măricele, astfel că mergem la tot mai multe evenimente împreună – dacă nu sunt seara târziu şi dacă noi considerăm că sunt potrivite. Continuă lectura

Fetiţele curajoase: traseu de aventură şi sărituri pe trambulină

Weekendul trecut ne-am întors la Moara de vânt de la Sălicea, acel parc minunat cu animale despre care am vorbit aici şi în alte rânduri – acolo unde căprioarele îţi mănâncă din palmă, ca şi celelalte animăluţe, care abia aşteaptă să vadă ce bunătăţi le-ai adus.

De data asta, însă, nu animăluţele au fost atracţia principală pentru Fetiţele minunate, ci Gecko Parc, noul parc de aventură deschis în pădurea de acolo. Fetele noastre, începătoare fiind, s-au încadrat pe cel mai uşor traseu, care nu e nici prea dificil, nici la mare înălţime. Le-au echipat cu hamuri şi căşti şi au pornit! Continuă lectura

Un film ce merită văzut de copii şi de părinţi: Inside Out/Întors pe dos

Weekendul trecut am fost iarăşi cu fetiţele minunate la cinema şi am văzut filmul „Inside Out„, tradus la noi „Întors pe dos”. Traducerea nu spune, însă, ce trebuie. De fapt, este o viziune a lumii dinspre interior spre exterior, invers faţă de cum suntem obişnuiţi să privim lucrurile.

Eroina principală este Riley, o fetiţă de 10-11 ani. Locuieşte în Minnesota, este fericită, are prieteni şi o familie iubitoare, joacă hochei, are o casă mare şi o curte numai bună pentru joacă. Apoi facem cunoştinţă cu interiorul lui Riley – sentimentele ei, care locuiesc în „centrul de comandă” al lumii din capul fetiţei. Sunt acolo Bucuria, Tristeţea, Frica, Dezgustul şi Furia. Este, de fapt, o lume întreagă acolo, cu amintiri care sunt depozitate ordonat, cu trăiri şi întâmplări care formează „insule ale personalităţii” – sau „ceea ce o face pe Riley să fie Riley”. Continuă lectura

La joacă, în faţa blocului

O nouă declaraţie de independenţă din partea fetelor mele minunate: de câteva zile ies singure afară, la joacă. Până acum, ieşeam numai împreună, ne plimbam până în parc, căram role, biciclete, trotinete. Dar săptămâna asta am fost mai ocupaţi seara, aşa că au venit cu propunerea să meargă singure. Şi au ieşit – cu minge, baloane de săpun, cretă, coardă şi ceva păpuşi mici, cred. Bineînţeles că nu au voie să plece pe unde vor, ci stau numai în curtea interioară a blocului, sub geamul meu, cum ar veni – e aşa de bine că stăm la parter! e ca şi cum s-ar juca în curte 🙂 Continuă lectura

Ce facem în weekend?

Vrem aventură, dar şi cultură. Aer liber şi spectacole. Timp petrecut împreună. Săptămâna asta, pot spune că fetele au avut parte de cultură – au fost la Operă, la un spectacol foarte drăguţ, „Cenuşăreasa”, pentru copii. Toată ziua mi-au povestit, apoi, despre replici, faze, despre faptul că, în loc de mamă vitregă, a fost un tată vitreg, care interacţiona cu publicul! Azi am fost la un spectacol de magie. Dar în weekend? Continuă lectura

Spectacole pentru copii, săptămâna 16-22 februarie 2015

Este o săptămână bogată în evenimente pentru copii, la Cluj, aşa-i că e păcat să-i ţinem în casă, în faţa televizorului 🙂 Astea mi-au sărit mie în ochi:

  • „Cenuşăreasa” – spectacol special pentru copii la Opera Română – miercuri, 18 februarie, de la ora 10. Da, e la matineu, şi am aflat că deja sala e plină. Le-am rezervat Fetiţelor minunate locuri speciale şi le-am învoit de la şcoală/grădiniţă, ca să meargă cu tati. Iată ce zice comunicatul de presă: „Matineul, prezentat sub forma unui spectacol educativ-interactiv,  le va oferi micilor spectatori ocazia să pătrundă în fascinantul univers al teatrului liric, bucurându-se de o operă clasică şi mult îndrăgită, precum şi de contactul direct cu artiştii, scena şi orchestra, mai puţin accesibile în alte contexte artistice. […] Îndrăgita poveste pusă pe muzica lui Gioacchino Rossini are, alături de şarmul liric, şi un important rol educativ pentru micii spectatori, care vor fi încurajaţi să se implice activ în spectacol, fiind invitaţi să cânte alături de artişti şi dezvăluindu-li-se misterele din fosa orchestrei şi din spatele uriaşei cortine. Spectacolul este, astfel, tocmai potrivit unei excursii şcolare ori unei dimineţi petrecute în familie, alături de cei mici, care vor descoperi lumea strălucitoare a operei, pe care o vor îndrăgi numaidecât!”.

Continuă lectura

Jocuri pentru drumul cu maşina

Weekendul trecut am călătorit până la Piteşti, adică am avut un drum de aproximativ 5 ore (de la Cluj). Fetele noastre sunt de obicei cuminţi în maşină, pentru că cel mai lung drum pe care îl facem în mod obişnuit durează 2 ore – până la bunici. De multe ori le pun câte un film pe laptop sau jucăm tot felul de jocuri, folosind cuvinte.

De exemplu, cineva spune alfabetul, altcineva spune „stop”, apoi trebuie să spunem cuvinte care încep cu litera la care s-a ajuns (toţi, pe rând, evident). Sau cineva spune un cuvânt, iar altcineva trebuie să spună cu ce literă începe primul cuvânt şi caută, la rândul său, alt cuvânt, care începe cu litera respectivă. Sau cu litera din mijloc sau cu cea de la sfârşit… variaţiuni sunt multe, aţi prins ideea. Continuă lectura