Cornuri simple, cornuri cu gem, cornuri cu ciocolată, cornuri perfecte

Trebuie neapărat să notez reţeta asta, căci am „executat-o” de două ori în interval de 4 zile şi toată lumea a fost fericită. Este vorba despre nişte cornuri pufoase şi relativ uşor de făcut, care se pot umple cu ciocolată sau gem, dar sunt foarte bune şi simple, unse doar puţin cu ou şi presărate cu zahăr. Reţeta e de la adihadean.ro. Continuă lectura

Cum să faci singur pizza, acasă. Și KFC.

”Mami, știi ce a făcut Stitch???” – mă întreabă Emma, la cină, siderată, mirată, șocată și revoltată. Stitch e un personaj dintr-un serial de desene animate. Ce-ar fi putut să facă…

”A comandat pizza pentru cină!!!!!!”, răspunde tot Emma, cu ochii mari. ”Nici măcar nu s-a gândit să își facă singur pizza, acasă!”.

Într-adevăr, a trecut ceva vreme de când nu am mai comandat pizza și preferăm să o facem singuri, acasă 🙂 Dar chiar atât de multă, încât fetițele noastre cred că e normal mai degrabă să îți faci singur pizza, decât să o comanzi?

Adevărul e că, oricum, a noastră e mai bună decât a lor. Suntem gata să vă împărtășim secretele 😀

Cum se face pizza acasă Continuă lectura

Aventuri culinare. De post

Noi nu am ținut niciodată post și nici nu am de gând, nu așa cum îl promovează majoritatea oamenilor (adică mănânci fasole și cartofi, dar îi bârfești pe alții cu răutate pură). Asta ca să clarific de la început 🙂 Dar m-am gândit că așa, în general, fără legătură cu postul, nu ar fi rău să renunțăm la carne o zi pe săptămână (poate chiar două, visam eu) – pentru trup, nu pentru suflet.

În acest sens, aseară am stabilit cină vegetariană. Meniu: cartofi copți, apio (tije de țelină) cu sos de iaurt și leurdă, tocană de linte cu legume (făcută de mine, eram tare mândră). Și mai aveam și niște guacamole din ziua precedentă (numai cât să încapă pe câteva crutoane).

Mă așteptam la Georgia să facă fițe, ea e mai carnivoră, mai tradiționalistă în privința meniului, în timp ce Emma e mai dispusă să încerce chestii noi, plus că îi plac tare mult legumele (mai ales broccoli, e preferatul ei). Dar a fost pe dos. Georgia a mâncat doi cartofi copți, iar Emma numai câțiva morcovi, pescuiți din tocana mea de linte.

Și Georgia mi-a zis că nu-i place de mine, că numai legume îi gătesc în ultima vreme! Deși apoi a retractat și a zis că a glumit 🙂 Și că știe că trebuie să mănânce legume, ca să crească mare și sănătoasă… Sper numai să revină și Emma la sentimente mai bune.

În seara asta, după cursul de dans, lihnite de foame, au mâncat banană (Emma) și măr (Georgi), până a fost gata cina comandată la tati: grătărel și cartofi prăjiți. Și, în timp ce mâncau, foarte mulțumite, cu sos de usturoi (iaurt cu usturoi, pe scurt), Georgia a ținut neapărat să îi laude talentele culinare lui tati: ”Mami… se vede că tati e bucătar. Adică se vede că învață să facă, așa, mai multe feluri de mâncare, la hotel. A făcut o mâncare delicioasă în seara asta, ca o mâncare pe care o face un bucătar”. Iar eu mă gândeam, ”c’mon, îs doar cartofi prăjiți…”. 🙂

Acesta este meniul vegetarian:

Țelină cu sos de iaurt cu leurdă

(sosul e doar iaurt, în care s-a amestecat leurdă spălată bine și tăiată mărunt; iar țelina e crudă, sunt tijele acelea care se găsesc în toate supermarketurile, sub numele apio)

???????????????????????????????

Tocană de linte cu legume

Eu am fiert lintea înainte, am avut din aceea portocalie, care se pare că fierbe mai repede – așa că s-a cam înmuiat. În altă oală, am călit praz și ceapă  în puțin ulei, am adăugat morcovi tăiați rondele, tije de țelină tăiate mărunt, ardei roșu… și leurdă, din nou, și orice legume mai aveți prin frigider 🙂 După ce s-au înmuiat bine, am adăugat lintea și am pus condimente. Când am mâncat, eu mi-am pus și niște ardei iute.

???????????????????????????????

Cartofi copți

… în cuptor, întregi, după ce doar s-au spălat bine. Se servesc cu unt sau cu sos de iaurt, cu ce vă place 🙂

???????????????????????????????

Poftă bună și copii fără fițe vă dorim!

Primul tort din 2014 – și prima petrecere

Primul tort de anul acesta a fost mâncat în seara asta, la petrecerea fetițelor. L-am făcut special pentru ele, pentru că își doreau o petrecere 🙂 Ele au petrecut Revelionul împreună cu bunicii, la Orăștie, iar noi ne-am făcut de cap acasă… Când s-au întors, au mai găsit din urmele petrecerii noastre, mai ales ornamente, așa că au dorit să sărbătorim și împreună, iar noi ne-am conformat. Am avut baloane, panglici, confetti, muzică, dans, pulpițe & cartofi, tort… și dezordine – deci petrecerea a fost ”pe bune”. Au invitat-o și pe prietena lor, Lucia, care a părut să se simtă la fel de bine ca și noi.

Dar despre tort acum: e unul simplu, căci nu ne plac cremele ”grele”, iar pentru unul mai complicat nu am avut timp – și nici ingredientele necesare, de altfel. L-am făcut cu ce aveam prin cămară 🙂 Am făcut un pandișpan din 10 ouă – da, cam mult! dar plănuiam să îl tai în 3 etaje, iar până la urmă l-am lăsat doar cu două. Regula la pandișpan e următoarea: la fiecare ou se pun 30 de grame de făină și 30 de grame de zahăr. Se bat ouăle cu mixerul, așa întregi, cu un pic de sare, adăugându-se treptat zahărul. E important să fie bătute foarte bine, să își tripleze volumul – eu le-am bătut cam 20 de minute. Făina trebuie cernută și încorporată în ploaie, câte puțin, prin răsturnare. Nu am pus nimic altceva, nici măcar un pic de praf de copt.

Am copt blatul timp de 50 de minute, la 170 de grade, fără să deschid deloc cuptorul, până la final – iar când a fost gata l-am lăsat tot acolo, să se răcească treptat, cu ușa întredeschisă.

Am fi vrut ca în interior să fie o cremă cu mascarpone și piersici, după ce am mâncat, de Revelion, un tort absolut delicios cu piersici, făcut de prietena noastră foarte pricepută, Dana. Din păcate, nu am găsit mascarpone în zona noastră, în 4 ianuarie, nici măcar la Lidl, deci rămâne pe data viitoare 🙂 Tati a făcut o altă cremă, la cererea prințesei Georgia, care visează doar ciocolată: a pus pe foc 200 ml de frișcă lichidă de la Lidl, iar când s-a încălzit, a adăugat circa 300 de grame de ciocolată belgiană cu lapte (de-asta aveam noi în stoc, probabil era mai bună o ciocolată neagră, de fapt, sigur era mai bună). Eu am adăugat și trei foi de gelatină, ca să fiu sigură că se întărește, astfel că la final era ca o budincă, după ce s-a răcit.

Am însiropat tortul cu sucul din conserva de piersici, după ce l-am tăiat în două. Am pus crema, am acoperit cu etajul superior, l-am însiropat și pe acela, iar deasupra am pus frișcă, bătută bine, cu zahăr. Ca decor, am folosit totuși piersicile visate, deși unele păreri indicau că nu s-ar prea potrivi 🙂 S-au potrivit! Și ca gust, și ca decor! Marginile le-am lăsat goale și naturale, nu ne-am stresat prea mult la capitolul ăsta.

E un tort foarte bun, ușor, potrivit pentru weekend – iar dacă se mai lucrează puțin la el, poate fi bun și pentru ocazii mai speciale. Eu am început să exersez, căci în curând începe seria petrecerilor adevărate la noi în familie!

Meniu rapid, pentru prieteni

Dacă te sună prietenii că vor să treacă pe la tine peste vreo două ore și sunt prieteni d-ăia pe care ți-e drag să-i vezi, normal că vrei să-i servești cu ceva bun. Partea proastă e că ai doar două ore la dispoziție, cam puțin timp ca să faci minuni. Nouă ni se întâmplă des asemenea scenarii, ne place să primim musafiri și să îi ”omenim” cu ceva, cum se zice pe aici.

Iată cum am procedat în cel mai recent caz de musafiri-surpriză, pregătind un meniu fulger, ușor și sănătos, căci era imediat după sărbători și ne cam săturaserăm cu toții de mâncare… Continuă lectura

Supă Minestrone

I-am promis de ceva vreme finuței mele Oana că o să public rețeta supei Minestrone pe blog și abia acum îmi țin promisiunea… dar mai bine mai târziu decât niciodată, parcă așa se spune (și chiar mi-a fost dor de blog)! 🙂

Este vorba despre o supă de legume, în principiu, în care se poate adăuga orice. Dacă nu aveți anumite legume în bucătărie, se pot înlocui cu altele, pe care le aveți. Se pornește cu o lingură de unt și 3 linguri de ulei de măsline, care se încing într-o oală. Se taie bacon în bucățele (3-5 felii de bacon, cum și cât preferați) și se adaugă în oală, la prăjit, pentru vreo 5 minute. Se scot apoi cu o spumieră și se păstrează pentru final.

Se adaugă acum o ceapă tăiată mărunt, un cățel de usturoi tăiat feliuțe, doi morcovi tăiați mărunt și, eventual, o tijă de țelină. Se adaugă toate pe rând, amestecând mereu. Se acoperă cratița și se lasă legumele să se călească vreo 10 minute.

Se adaugă apoi un litru și un pic de supă limpede de pui. Așa zice rețeta originală – dar eu am pus apă, iar data viitoare voi pune măcar vreo 1,5 litri, pentru că mi-a ieșit cam groasă, pentru gustul meu, dacă am pus apă mai puțină. Se pune și o cutie cu roșii în bulion, pe care le și mărunțim, dacă sunt bucăți mai mari. Se lasă apoi la fiert, la foc mai mic, circa 20 de minute.

Se pun apoi celelalte legume – cum am spus, putem pune orice avem prin bucătărie, iar cantitățile nu trebuie să fie mari. Punem așa: varză, circa 150 de grame (eu am pus conopidă, câteva buchețele, că nu aveam varză atunci); fasole verde, câteva păstăi tăiate fideluță (50 de grame); 3 linguri de boabe de mazăre verde (poate fi și congelată); și 50 de grame de spaghete, rupte bucăți – nu puneți mai mult, chiar dacă tentația e să adăugați, căci vi se par puține la prima vedere 🙂

Se acoperă din nou vasul și se lasă la fiert încă 20 de minute – sau până vedeți că toate ingredientele sunt fierte. Se potrivește, după gust, cu sare și piper. Acum se adaugă și baconul prăjit și se lasă supa să mai dea un clocot. La final, cât e fierbinte, se poate servi cu felii foarte subțiri de parmezan deasupra.

E delicioasă!

Carrot Cake (Prăjitură cu morcovi)

Suntem tot singuri acasă, fetiţele se distrează în continuare la bunici. Iar noi ne „distrăm” cu evenimentele Choco King şi cu jobul… iar în puţinele zile când mai ajungem şi pe acasă (mai devreme de ora de culcare), experimentăm în bucătărie, căci ne-am săturat până peste cap de mâncarea de restaurant!

Şi, într-o zi, am făcut ceva ce credeam că e mult mai greu de făcut, mi se părea mie că e super-exotic: carrot cake, respectiv o prăjitură cu morcovi, mai pe româneşte.

Reţeta e de la Edith şi a ieşit absolut minunată! Şi nici nu e greu de făcut… Eu doar am înlocuit câteva ingrediente față de rețeta originală – respectiv am pus zahăr în loc de îndulcitor și am folosit altă brânzică.

Carrot CakeNe trebuie:

225 g morcovi raşi

3 ouă

115 g iaurt

165 g tărâţe de ovăz (13 lg) – eu am folosit 10 linguri tărâţe de ovăz și 3 linguri tărâţe de grâu

115 zahăr

o linguriţă şi jumătate de bicarbonat de sodiu

vanilie

o jumătate de linguriţă de scorţişoară

o linguriţă coajă de portocală

un pic de sare

Pentru topping:

150 g brânză slabă de vaci

2 linguriţe de zahăr

esenţă de portocale (sau altă esenţă după gust, zice Edith, dar eu am pus direct suc proaspăt de portocală)

Se bat albuşurile spumă cu un praf de sare. Într-un alt bol, mai mare, amestecăm gălbenuşurile cu zahărul, iaurtul, aromele (vanilie, scorţişoara, coaja de lămâie), bicarbonatul stins cu puţină zeamă de lămâie, apoi tărâţele şi morcovii raşi pe răzătoarea mică. Adăugăm apoi albuşurile peste acest amestec, omogenizând bine.

Punem compoziţia într-o tavă tapetată cu hârtie de copt (eu am folosit o formă antiaderentă). Coacem la cuptorul preîncălzit, pentru circa 45-50 de minute.

Pentru topping, mixăm brânza cu zahărul şi cu sucul de portocale (sau esenţa), iar crema obţinută se întinde pe prăjitură. Eu am decorat tot cu morcov, proaspăt, ras fin (câteva firicele, aşa, pentru culoare!).

Și gata! Asta e tot 🙂

Un desert minunat, cu frișcă și căpșuni

I-am dăruit soțului de ziua lui, printre altele, cartea Nigellei, ”Gătește cu pasiune”. Amândoi suntem fani Nigella Lawson, ne place stilul ei 🙂 iar el chiar gătește cu pasiune (știu, sunt o norocoasă…)! Oricum, weekendul trecut mi-au rămas ochii lipiți de o minunăție de ”construcție” cu frișcă și căpșuni, pe care am și executat-o, spre bucuria celor din jur.

DSC00263Avem nevoie de următoarele chestii pentru cremă: 2 gălbenușuri, două linguri de zahăr, 2 lingurițe de făină de porumb sau amidon de cartofi, 250 de ml de lapte integral, o linguriță de esență de vanilie. Toate aceste ingrediente, mai puțin esența de vanilie, se pun într-o cratiță, la foc mediu, și se amestecă încontinuu, până se îngroașă. Vanilia se adaugă la final, când mutăm crema într-un alt vas și o lăsăm să se răcească, punând pe ea și un pic de folie, ca să nu facă pojghiță.

Pentru blat: 3 ouă, 250 de grame de zahăr, 90 ml apă fiartă, o linguriță și jumătate de praf de copt, 150 de grame de făină. Ouăle se freacă bine cu zahărul, până se albesc și devin spumoase, apoi se adaugă apa fierbinte, continuând să frecăm. Într-un vas se amestecă făina cu praful de copt, după care se adaugă treptat peste ouă. Compoziția se toarnă în forma unsă cu unt și se coace la foc mediu, circa 30 de minute.

Se lasă la răcit atât blatul, cât și crema – eu le-am făcut de vineri seara și abia sâmbătă am asamblat minunăția.

A doua zi se prepară frișca și se pregătesc fructele – în cazul nostru, căpșuni! Eu am avut frișcă lichidă, 500 de ml, pe care am bătut-o cu zahăr (după gust…). Iar căpșunile… punem deoparte 250 de grame, iar vreo 500 de grame le tăiem bucăți și presărăm zahăr pe ele.

Încorporăm o treime din frișcă în crema de vanilie. Blatul se taie în trei, teoretic, dar eu am reușit doar în două. Se întinde crema pe fiecare strat, apoi căpșunile. Pe al treilea (deasupra) se pune frișca și căpșunile rămase întregi (am mai și tăiat din ele). Și e gata. Și e divină!

Tort de ciocolată cu cremă mascarpone

Absolut delicios! Arată atât de sofisticat, de profesionist, și totuși, nu e foarte greu de făcut. L-a găsit Bogdan pe blogul Comori delicioase și l-am făcut pentru ziua mea. Așadar, vă prezint cel mai bun tort pe care l-am făcut până acum: echilibrat, dulce numai cât trebuie, fin și minunat!

Am făcut blatul din 8 ouă, așa că am mărit și cantitățile celorlalte ingrediente. Am folosit 150 de grame de ciocolată neagră, ruptă în bucățele, care se topește pe baie de aburi, împreună cu 50-60 de grame de unt. Se lasă deoparte, să se răcească.

Făina (8 linguri) se amestecă într-un castron cu un plic de praf de copt. Ouăle se separă. Albușurile se bat bine cu un praf de sare, apoi se adaugă (în timp ce le batem cu mixerul) câte o lingură de zahăr (7 linguri, scrie în rețetă). Mixăm un pic și gălbenușurile, pe care le turnăm apoi peste spuma de albușuri (care trebuie să fie tare). Încorporăm și ciocolata, cu mișcări ușoare, prin răsturnare, apoi cernem făina deasupra și o amestecăm acolo la fel de finuț.

Turnăm compoziția în forma unsă cu unt și băgăm la cuptor (care fusese deja încălzit bine), pentru circa 30 de minute.

După ce se răcește blatul, se taie în două și se pune crema. În rețeta originală zice că nu trebuie însiropat, însă eu am făcut un pic de sirop de zahăr ars în care am pus și un pic de rom, și l-am ”stropit” un pic…

Pentru cremă ne trebuie 500 de grame de mascarpone (două cutii de la Lidl), care se mixează până devine spumoasă. Adăugăm 200 de ml de lapte condensat (din acela folosit la cafea, există și în sticluțe, de cumpărat) și esență de vanilie, dacă ne place. Separat, batem frișca – am folosit 250 de ml de frișcă lichidă, pe care am mixat-o bine și i-am adăugat și un pliculeț de întăritor de frișcă, plus două linguri de zahăr pudră. Cele două – frișca și crema de mascarpone – se amestecă apoi ușor, cu o lingură de lemn, și e gata crema minunată a tortului!
După ce am asamblat tortul, i-am făcut și glazura. Am găsit și eu, în sfârșit, foi de gelatină – am tot auzit de ele, dar până acum am folosit gelatină doar la plic. Acum am folosit patru foi, pe care le-am pus la înmuiat în apă rece pentru vreo 10 minute.

Între timp, am amestecat într-un vas 225 de grame de zahăr cu 75 de grame de cacao, apoi am adăugat, câte puțin, 150 ml de frișcă lichidă. La sfârșit am amestecat și 175 ml de apă și le-am pus pe foc, amestecând continuu – nu lăsăm să fiarbă. După ce s-a topit zahărul am adăugat și foile de gelatină, stoarse de apă. Am lăsat glazura un pic să se răcească, apoi am turnat-o pe tort, încet, din mijloc, lăsând-o să se scurgă ea, natural.
Deasupra am pus fructe de pădure – am cumpărat congelate și le-am lăsat să se dezghețe natural, apoi le-am ales pe cele rămase întregi și le-am folosit la ornat. Am pus și niște căpșuni de jur împrejur – iar data viitoare poate voi pune ceva fructe și în interiorul tortului 😉

Ornamentele le-am executat cu ciocolată belgiană de la Choco King 🙂 Am topit, am turnat pe hârtie de copt literele și inimioarele, apoi le-am lăsat să se întărească și le-am pus pe tort. Simplu.

Cam asta e… Nu e foarte complicat, dar e foarte, foarte bun, iar asta o pot confirma prietenii mei!

Seara chifteluțelor

Încurajată de succesul cu fursecurile, astăzi am pregătit cina împreună cu micile și minunatele mele gospodine 🙂 După ce am venit de la birou, am început să ne jucăm împreună și am fost atât de absorbită, încât am uitat că îmi planificasem niște chifteluțe. Ele nu voiau să mă lase să plec, oricum, așa că le-am propus să mergem toate trei la bucătărie!

S-au învârtit pe lângă mine până am pregătit carnea, Georgia m-a ajutat un pic și la tocat 🙂 Apoi, ne-am spălat pe mâini, le-am pus șorțuri și le-am instalat la locurile lor, am pregătit tava cu hârtie de copt și… le-am trântit câte un ghemotoc de carne în mânuțe. Au rămas descumpănite în prima fază… textura era nouă și ciudată, era un pic rece, lipicioasă – după cum a remarcat Georgia. Dar s-au obișnuit repede și au început să modeleze chifteluțe după cum le-am arătat.

S-au descurcat atât de bine, încât eu nu am mai făcut nicio chiftea, în afara celei de model. Doar le puneam în mânuțe carnea, ele o modelau și o puneau în tavă. Eu le mai făceam și poze 🙂 Am pus apoi tava la cuptor și am avut chifteluțe delicioase într-o jumătate de oră!

Am fiert spaghete colorate și am făcut un sos de roșii cu usturoi și busuioc… iar cina a fost un mare succes. Chifteluțele au dispărut una câte una, iar spaghetele au fost prilej de distracție 🙂 Trebuie să menționez forma de singular articulat găsită de Georgia: ”spagheata” și ”chifteala” – pe care a corectat-o singură imediat, totuși 🙂 Georgia care a plecat ultima de la masă și numai cu încă o chifteluță în mână… Asta după ce remarcase:  „ce-mi plac spaghetile și chiftelele în sos! Sunt combinația perfectă!”. De reținut 😀