Fetițele minunate, despre căsătorie

Emma: Eu n-o să mă însor niciodată.

Eu: Nici nu ai cum. Doar băieții se însoară, fetele se căsătoresc.

Emma: Bine, atunci n-o să mă căsătoresc niciodată. Vreau să trăiesc așa… cu părul în vânt.

Eu: Păi și ce, căsătorită nu poți trăi cu părul în vânt?

Emma: Nu, că vreau să trăiesc așa, știi, liberă, cu părul în vânt, să nu mă țină vreun soț în casă! Continuă lectura

Anunțuri

Din perlele minunatelor: Ce îmi place la tine

Seara e momentul tandrețurilor, al poveștilor, al distracției. Mereu ne propunem să ne culcăm mai repede, dar apoi ne ia valul, inevitabil: dușul, masajul, răsfățul, cititul poveștilor pe roluri, alintul, cântatul, astea nu se pot face într-o oră 🙂

Și ele abia se lasă duse la culcare. Trag de timp cât de mult pot, uneori joacă murdar. Aseară se uitau galeș la mine, eram toate trei pe jos, pe covor, după ce am citit povestea și am cântat ”Du-mă acasă, măi, tramvai” – și începe Georgia, să se dea pe lângă mine, la propriu, ca o pisicuță: ”Maaami… știi ce îmi place mie la tine?”. Cu privirea galeșă despre care vorbeam, cu ochișorii ei plini de steluțe. ”Îmi place zâmbetul tău, îmi place fața ta când zâmbești și când faci tot felul de figuri… Îmi place vocea ta și îmi place cum ne spui povești și cum ne cânți…” – și a continuat în același registru.

Emma intră și ea în scenă, doar nu era să stea deoparte… ”Mami, știi ce îmi place mie la tine… Părul tău scurt și ochii tăi… șiiiii… șiiii… rochiile tale din dulap!” 🙂

La final am încercat și eu, dar n-o să am niciodată destule cuvinte să le spun ce îmi place la ele și cât de mult. Tot încerc, însă.

Despre dragoste – Dialog în fapt de seară

Seară… Georgia și cu mine citeam ”Frumoasa și Bestia”; ea citește dialogurile, eu citesc restul. Emma se băgase în pat și asculta, în liniște. Brusc, își aduce aminte de ceva și ține să ne împărtășească, în mijlocul poveștii…

Emma: Mami, eu m-am îndrăgostit de Tudor.

Eu mă opresc din citit: Poftim?!

Emma, natural: M-am îndrăgostit de Tudor.

Eu, respir: Dar ce înseamnă să te îndrăgostești?

Emma, și mai natural: Habar n-am.

Eu respir iar.

Georgia intervine, sigură pe ea: Să te îndrăgostești înseamnă să iubești pe cineva foarte mult, să îți placă mult de el.

Emma, calmă: Da. M-am îndrăgostit de Tudor. Îmi place foarte mult de el și îl iubesc. Și o să ne pupăm pe gură.

Eu mă opresc un pic din respirat.

Emma izbucnește în râs și face fața ei obișnuită de clovn: Glumeaaaaaaaaam!

?!?!?!?

Foto: Emma și Tudor, la petrecerea de ziua ei.

Avalanșă

Nu știu cum se face, dar tocmai când să ne culcăm (adică ele sunt deja în pat, eu le-am lăsat și am închis ușa, apoi mă strigă), Georgia are cele mai multe nelămuriri. ”Mami, am tot uitat să te întreb ceva…” – așa începe. Iar Emma o completează. Și continuă:

Mami, dar noi când o să mergem cu avionul?

Mami, dar când o să mergem cu trenul?

Mami, noi când o să mergem în altă țară?

Mami, noi când o să mergem în safari? Aș vrea să mergem în safari, să fotografiez animalele.

Mami, dar noi când o să vedem rândunici de mare? Eu: Ce?! Georgia: Rândunici de mare. Trăiesc în Australia. Când o să mergem în Australia?

Emma intervine: Mami, dar în junglă când o să mergem?

Georgia: Dar ce animale trăiesc în junglă? Alea din ”Cartea Junglei”? Noi când o să vedem girafe adevărate? În junglă trăiesc elefanți, dar am văzut la grădina zoologică. Aș vrea să văd girafe adevărate.

Și cireașa: Mami, noi când o să mergem în spațiu?

Emma, alarmată: Mami, eu nu vreau să merg în ‘pațiu!

Georgia: Lasă, tu, că merg eu. Eu vreau să mă plimb pe Lună.

Emma abia a împlinit 4 ani, Georgia încă n-are 6. Serios, știu prea multe chestii.

Emma… dilema

Știți cu toții ce plăcută e liniștea aceea care se așterne în casă după ce copiii merg la culcare. Câtă pace, câtă relaxare… numai părinții o știu aprecia cu adevărat. Și în această liniște, cât de stresant sună un strigăt dinspre camera piticilor dătători de emoții: ”Maaaaaaaaaami!”.

Tot numai părinții pot înțelege – cum inima ți se face ghem în stomac iar gândurile vin în avalanșă: ”oare e bine, trebuia să doarmă de vreo juma’ de oră, sper că nu are febră, sper că nu îl doare burtica, sper că nu îl doare nimic, oare s-a speriat de ceva, sau poate i-o fi doar sete, dar atunci de ce nu se dă jos din pat să bea apă?” etc. Și astea în doar 5 secunde, cât îți ia să ajungi la ușa lor.

Deschizi ușa cu emoții, dar încerci să pari natural când întrebi: ”Da, ce e?”.

Și răsare, din patul de sus, căpșorul Georgiei: ”Mami, Emma vrea să te întrebe ceva!”

Un pic mai scade tensiunea. ”Da, Emma, ce vrei să întrebi?”

Răsare și căpșorul blond, din patul de jos, iar o voce inocentă și cristalină sparge tăcerea nopții: ”Mami, la iarnă când o să fie zăpadă, o să mai mergi la birou?”

sau

”Mami, când vine zăpada, o să scoatem săniuța afară să ne jucăm cu ea?”

Și după momentul de perplexitate, răspunzi, diafan, mulțumit, totuși, că nu s-a întâmplat nimic grav. Și mergi să îți continui somnul.

***Notă: Poveste adevărată, care se cam repetă la noi.

??????????

Aș vrea să fiu un reportofon…

Ca să înregistrez toate minunile ce ies din gurițele fetițelor mele, câteodată în avalanșă, încât nu le pot aduna pe toate!

Doar două-trei exemple, chiar din seara asta:

DSC09134 (Copy)***

Georgia, așteptând să ne populăm acvariul tocmai primit: Mami, dar o să avem peștii o mie și o sută și douăzeci de zile?

Eu: ???

Georgia: Cât o să stea la noi, adică? Câte zile?

Eu: Chiar nu știu… nu știu cât trăiesc peștii.

Georgia, puțin îngrijorată, dar și puțin complice, se apropie de mine și mă întreabă în șoaptă: Auzi… dar nu o să-i mâncăm, nu?!

 

***

Georgia: Mami, peștișorii noștri o să doarmă în seara asta?

Eu: ?!?!?!? (acvariul e gol)

Georgia: Haha, te-am păcălit, nu avem peștișori încă!!

***

Emma către tati, încercând să-l convingă să se joace cu ea ”de-a Cenușăreasa” (jocul ei preferat): Tati, tu ești mama rea!

Tati: Nu pot, Emma… Eu sunt bărbat, nu mă pot transforma în mama rea!

Emma, nervoasă, țipă după el: Nu!!! Tu nu ești bărbat, tu ești tati!!!

Șiraguri de perle: Dialoguri între surioare

Pe măsură ce capătă şi Emma un vocabular tot mai bogat şi o logică la fel de „beton” ca cea a surioarei mai mari, avem ocazia să asistăm la dialoguri tot mai serioase (a se citi: amuzante) între ele.

Un exemplu de dialog, la masă, unde stau una lângă alta.

Emma: Oaia papă iarbă, calul papă fân, porcii papă noroi!

Tati intervine: Porcii nu papă noroi, ei papă porumb.

Emma exclamă, mângâindu-și burtica: ”Mmmm, ador pumumbu!”

Georgia sare cu replica: ”Înseamnă că și tu ești porc!”

*

Altul, în timp ce se uitau la filmul ”Mica sirenă”, faza când moare Atena, mama sirenei Ariel:

Emma, empatică și duioasă: ”Ooo, biata Ariel…”

Georgia, realistă: ”Ce biata Ariel, tu, mai bine zis biata Catena!”

*

Altul la masă, după ce ne făcuserăm planuri să facem omuleți de turtă dulce în weekend (ăsta era de fapt monolog, căci surioara era cu gura plină, dar o aproba cu entuziasm… mă întreb câți nepoți o să am, până la urmă…):

Georgia: când o să am 5 (cinci) copii, pe la vreo… 14 (paișpe) ani, așa, o să le fac turtă dulce și o să fie foarte fericiți!

*

Și, în fine, alintul de seară… după ce le-am spălat pe păr și le-am uscat, se mângâiau una pe cealaltă, se îmbrățișau tandru, iar Emma, uitându-se cu maximă dragoste la surioara mai mare, îi zice, cu un ton d-ăla de mămică, ușor pițigăiat: ”cine-i d’aga mea? cine? tu ești!” – iar Georgia zâmbește pisicește, se întinde sub alint, apoi o mângîie și ea pe cea mică: ”și eu te iubesc, tu!”.

Nu-mi pot imagina un sfârșit de zi mai frumos 🙂

Dialoguri cu Georgia: Despre îndrăgostiți

Emma: Mami, unde-i bradul? (l-am dezasamblat astăzi, împreună)

Eu: Păi nu știi că l-a dus tati, gata…

Emma: De ceeeee?

Eu: Pentru că s-au terminat sărbătorile.

Amândouă, triste: De ceeeeee?

Eu: Că așa se termină toate lucrurile, sărbătorile, apoi vin altele. Acum o să vină  Ziua Îndrăgostiților.

Georgia, fericită: Adică și a voastră!

Eu, nedumerită: A cui?

Georgia: A ta și a lui tati!

Eu: Dar noi suntem îndrăgostiți? De unde știi?

Georgia: Da, pentru că aveți verighete… numai oamenii căsătoriți au verighete.

Eu: Dar eu am zis că e Ziua Îndrăgostiților, nu a Căsătoriților.

Georgia (nu se lasă): Dar voi sunteți și îndrăgostiți.

Eu: Ce înseamnă îndrăgostiți?

Georgia: Înseamnă că vă iubiți foarte mult… și vă pupați tot timpul!

Din perlele Georgiei (de unde ştie atâtea?!)

Georgia: Mami, când mergem la mare?

Eu: Când o să fie mai cald, că uite acum cum plouă…

Georgia: Mami, dar hauai nu există?

Eu: Ce să existe?!

Georgia (ezitând un pic): Hauai…

Eu: (neîncrezătoare, oare chiar asta voia să spună?): Hawaii?!

Georgia: DA!

Eu: Dar ce-i aia „Hawaii”?

Georgia: Păi, e un loc minunat, un fel de plajă mare, cu mulţi palmieri, cu ocean, unde merg oamenii… şi cu hoteluri înalte! Nu există?

Eu: Ba există, dar de unde ştii tu de Hawaii?

Georgia: Aşa ştiu eu tot, mami, că sunt deşteaptă!

Pam-pam!