Plăcintă (americană) de mere

Am vrut de mult să fac şi eu o plăcintă care să arate fix ca aia pe care o face Albă ca Zăpada. Ştiţi scena aia în care ea face „gooseberry pie” (plăcintă cu agrişe) şi scrie cu aluat „Grumpy” pe ea, apoi apare baba cea urâtă şi zice că bărbaţii preferă plăcinta cu mere? [ It’s apple pies that make the men folks’ mouths water… adică plăcinta cu mere îi face pe bărbaţi să saliveze…].

Azi am făcut şi eu, iar singurul bărbat din casa noastră sigur a fost super-încântat şi impresionat. Iar eu foarte mândră… căci a ieşit o mândreţe de plăcintă.

Iată ce trebuie să faceţi dacă vreţi să faceţi pe cineva să saliveze (mirosul din timpul coacerii e demenţial):

Se face un aluat din 350-370 de grame de făină (eu de obicei pun „la ochi”), 3 linguri de zahăr (am pus pudră), 180 de grame de unt, o lingură de ulei, un gălbenuş de ou şi patru linguri de apă rece. Se face o bilă, se înveleşte în folie şi se „uită” în frigider vreo oră. [„vreo” oră, da? în niciun caz nu „vre-o”, vă rog!]

Umplutura e super-simplă: 5-6 mere spălate, curăţate şi tăiate felii, adăugăm nişte zahăr (să zicem 100 de grame), eu am pus brun; pentru aromă desăvârşită nu poate lipsi scorţişoara… o lingură. Reţeta pe care am găsit-o eu zicea să adăugăm 3 linguri de suc de ananas şi o lingură de făină, dar eu nu prea urmez reţetele, aşa că am uitat cu desăvârşire de astea. Şi gata. Nu se călesc, nimic.

Se unge forma cu unt, se întinde aluatul (două treimi din el), având grijă să ridicăm marginile. Punem apoi umplutura şi acoperim cu restul de aluat (o treime ar fi trebuit să rămână 😀 ). Se lipesc marginile, apăsând cu furculiţa ca să se îmbine (şi ca să rezulte modelul acela frumos). Se înţeapă cu furculiţa din loc în loc, apoi eu am uns plăcinta cu gălbenuş, ca să se rumenească.

Şi, la final, pentru că soţul meu se implică peste tot, l-am lăsat să presare deasupra restul de zahăr brun şi scorţişoară (îi rămăsese de la umplutură, pe care a pregătit-o el, fără să-i fie teamă de ştirea care a apărut săptămâna asta şi care zice că există o rată mai mare de divorţ în rândul cuplurilor „democratice”, unde ambii parteneri se implică în treburile casnice. la cât ne implicăm noi şi la cât colaborăm în bucătărie, o astfel de ştire e chiar depăşită).

Am lăsat plăcinta în cuptor aproximativ 35 de minute, timp în care casa noastră a fost inundată de un miros incredibil… Iar când am scos-o, cu emoţie, mi-am dat seama că am făcut cea mai bună „American Apple Pie” din toate timpurile! [fetiţele au fost de acord şi au păpat cu maximă plăcere, chiar dacă înainte se înfruptaseră din chifteluţe, făcute tot la cuptor…]

Poftă bună! Noi mai avem mai puţin de jumătate şi cred că vom repeta isprava cât de curând!

Anunțuri

Petrecere cu prinţese

Nu ştiu sigur cum şi-a imaginat ori cum şi-ar fi dorit Georgia să fie petrecerea ei pentru aniversarea a patru anişori minunaţi. Dar îmi place să cred că i-am îndeplinit şi i-am întrecut, chiar, toate aşteptările.

Petrecerea a fost duminică şi a avut ca temă prinţesele. I-am făcut şi invitaţii cu prinţese, ca să le dea prietenilor ei. Ea însăşi s-a îmbrăcat cu rochiţa Albei ca Zăpada, iar invitata de onoare la petrecere a fost… Cenuşăreasa! O Cenuşăreasa foarte foarte drăguţă, frumuşică şi plină de energie, care le-a ţinut în priză pe fetiţele-prinţese invitate la petrecere. Da, nu ştiu cum s-a făcut, dar au fost doar fetiţe… De fapt, câţiva dintre prietenii Georgiei au lipsit, fiind plecaţi din oraş în weekendul prelungit de 1 mai. Cei (cele) care au venit, însă, e sigur că nu s-au plictisit şi s-au distrat de minune.

Ce făceau, oare, copiii, înainte să existe animatoarele astea prinţese la petreceri?! Nici nu mai pot să-mi imaginez 🙂 Cenuşăreasa noastră şi-a adus recuzită, tot felul de jucării şi accesorii, a pus în scenă jocuri după jocuri, a pus muzică, a dansat, a vorbit şi a cântat. Încontinuu. Iar fetiţa noastră cea aniversată chiar s-a simţit în centrul atenţiei, i se citea fericirea în ochişori şi pe toată făţuca. I-a pus urechi de iepuraş pentru un joc, în altul a făcut-o pirat, apoi le-a dat măşti, a avut o pelerină fermecată, pălării de vrăjitoare, baghete fermecate şi „plăcinţele” care s-au transformat la momentul potrivit în ocheane. Ce să mai spun, a fost grozavă!

Nu cred că imaginile, de orice fel, au surprins în totalitate cât de fericită a fost Georgia. Se văd ochişorii ăia strălucitori, în multe poze (şi, apropo de poze, am avut şi fotograf profesionist, pe Amalia… aşa că avem şi un album de super-calitate). S-a împrietenit imediat cu Cenuşăreasa, a primit-o bucuroasă, i-a prezentat fetiţele (pe Emma cu numele complet, pe „Biencuţa” cu diminutiv), a ascultat-o şi s-au distrat împreună. Nici măcar cadourile nu i-au distras prea mult atenţia de la petrecere, la unele a trebuit să insist să se uite, ori să mai caute în plăsuţă să vadă dacă mai e ceva.

După atâta distracţie, fetiţele erau foarte flămânde… aşa că au devorat pulpiţe şi chifteluţe şi brânzică şi ce au mai vrut ele 🙂 Ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am ţinut să facem petrecerea acasă, să le dăm papa bun, căci la cluburile de copii se dă doar pizza, din câte am observat. Şi petrecerea s-a încheiat, evident, cu tortul. Unul pe care îl plănuiesc şi îl „construiesc” în gând de vreo două luni. Un tort în formă de castel, cu tot cu prinţese şi o caleaşcă + un căluţ, care să le ducă la bal… doar trebuia să fie în temă, nu?! 🙂 Pe deasupra, a fost şi delicios – cu blat de cacao, făcut de Emilia, şi cremă cu mascarpone şi căpşuni. Cred că toată lumea a mai cerut o porţie!

Sper că Georgia o să-şi amintească de petrecerea asta, eu sigur n-o s-o uit prea curând (cel puţin până la următoarea!). Îmi place să cred că le-a plăcut şi copiilor, şi adulţilor care i-au însoţit. Acum, încă mai povestim despre Cenuşăreasa, îi cântăm cântecele şi ne bucurăm de cadourile primite – pe lângă animăluţe drăguţe (văcuţă, iepuraş Webkinz, Hello Kitty) avem şi nişte puzzle-uri noi, dar şi joculeţe – inclusiv „Roata olarului”, care promite o după-amiază interesantă 😀

 Şi uite aşa am încheiat noi festivităţile familiei, căci aniversarea Georgiei e ultima din seria care a început în februarie, cu Emma 🙂 Acum ne mai odihnim şi noi, căci am avut atâtea petreceri, pentru fiecare aniversare… Atâtea torturi, atâtea cadouri… e cazul să ne mai liniştim 😀

Această prezentare necesită JavaScript.

Vedetă la carnaval

Azi a fost carnaval la grădiniţă, fiind ultima zi înainte de vacanţă… şi ultima zi din săptămâna aşa-numită „altfel”. Ne pregătim de ceva vreme pentru carnavalul ăsta şi l-am aşteptat cu mare interes 🙂

În prima fază, Georgia trebuia să fie o zână roz, dar apoi a schimbat şi a devenit Albă ca Zăpada… iar după ce am văzut imaginile de azi, cred că mişcarea a fost inspirată, pentru că am văzut mai multe zâne pe acolo, dar nicio Albă ca Zăpada! De altfel, de când a intrat în grădiniţă a devenit o mică vedetă, pentru că toţi copiii se extaziau când o vedeau şi strigau după ea, încântaţi: „Albă ca Zăpadaaaaaaaaaaaaa!!!!!!”. Iar cei din grupa ei s-au adunat în jurul ei după ce a intrat în clasă, să o admire… Îmi imaginez că s-a simţit foarte bine prinţesa mea, în centrul atenţiei… doar şi eu îi tot spun, de câteva zile, că ea va fi cea mai frumoasă de la carnaval!

Şi spun că „îmi imaginez” pentru că, din păcate, nu am fost acolo… Emma se reface după o laringită urâtă şi nu am vrut să o bag direct între atâţia copii… ca să nu mai spun că serbarea-carnaval a început de dimineaţă, iar ea s-a trezit după 10.30 🙂 Oricum, tati s-a descurcat de minune, a filmat şi a făcut poze, nu ştiu cum a mânuit cele două camere, dar a reuşit! Şi oricum, serbarea a ţinut în jur de 30 de minute, după care copiii mai mult s-au jucat – şi-au dus de acasă ouă fierte şi linguri de lemn şi au făcut ceva concurs de alergat cu ele în mâini. Deci a fost un eveniment relaxat 🙂

În prima fază, fiecare copil şi-a prezentat costumul; spre exemplu, Georgia a trebuit să spună: „Ich bin Schneewittchen… Der Pirat hat mich entführt” – adică e Albă ca Zăpada şi a răpit-o piratul 🙂 piratul fiind colegul de bancă, prietenul ei cel mai bun, Marc (demenţial arăta şi el). Apoi, au mai zis şi poezioare, Georgi a avut ceva cu spălatul:

Beim Waschen

Wir machen ein Späßchen

und seifen das Näschen,

Stirn, Wangen und Mund.

Kalt Wasser ist gesund.

O poezie simpluţă, pe care o ştia perfect, dar pe care n-a zis-o la serbare, fără ajutorul doamnei Ileana 🙂 Şi de-asta spun că a fost un eveniment mai relaxat, nu aşa „oficial” ca serbarea de Crăciun. Oricum, a venit fericită şi îmbujorată, deci i-a plăcut la nebunie totul şi asta e tot ce contează!

Şi de azi e vacanţă!

Această prezentare necesită JavaScript.

Efectul reclamelor – sau cum înregistrează copiii mai mult decât credem noi

Ştiam deja că cei mici sunt ca nişte bureţei uscaţi, care absorb în timp record lichidele – adică informaţiile din jurul lor. Dar încă mă mir de chestia asta, de cât de mult pot să absoarbă şi cum te „lovesc” atunci când te aştepţi mai puţin.

Ieri, după ce a luat-o de la grădiniţă, tati a mers cu Georgia la cumpărături. Şi ea voia neapărat ceva de ronţăit (voia o acadea, de fapt, dar încercăm să nu le dăm prea des aşa ceva). I-a luat biscuiţi Oreo şi a întrebat-o dacă îi plac, era prima dată când îi gusta. Ea a zis că sunt buni, iar el a întrebat-o dacă ştie cum îi cheamă pe biscuiţii ăştia, în ideea că îi spune el cum se numesc, iar data viitoare să ştie şi ea ce să ceară. Surpriza a fost că Georgia, foarte relaxată, a răspuns „da, tati, sunt biscuiţi Oreo!”. „Dar de unde ştii?”, întreabă el. „Păi de la televizor, tati, e o fetiţă şi un tătic şi fetiţa îi arată la tătic cum să mănânce, înmoaie biscuiţii Oreo în lapte…”.

Câteva ore mai târziu, ne-am apucat toate fetele să facem fursecuri… iar eu mi-am luat un şorţ cu sigla Dr. Oetker. Georgia s-a uitat la mine şi m-a întrebat „vai, mami, ai şorţ cu Dr. Oetker???” – desigur, nu a pronunţat ea perfect, dar asta era ideea.

Concluzia… înregistrează tot ce vede şi aude, asociază imagini, logouri şi cuvinte, înţelege tot, ştie tot 🙂

Bonus: ieri a mers, pentru prima dată, pe scaunul de lângă şofer, în maşină… doar puţin, e drept – de la Kaufland până acasă, căci parcase cineva lângă maşina noastră, prea aproape, şi n-a mai putut tati să o instaleze la locul ei. Şi a stat ea în faţă, frumos, legată cu centura, cu ochelari de soare, mâncând tacticoasă biscuiţi Oreo 😀

În al doilea rând, tot ieri a sosit mult-aşteptata şi mult-dorita rochiţă de Albă ca Zăpada, comandată tocmai în Anglia 🙂 Inutil de povestit cât de fericită a fost prinţesa Georgia, cum îi sclipeau ochişorii când am îmbrăcat-o… sau cu câtă admiraţie o privea surioara mai mică, agitându-se şi ţipând în jurul ei „Aba! Aba!”. Pe 6 aprilie, vor avea carnaval la grădiniţă, iar Georgia va juca, desigur, rolul Albei ca Zăpada…

La party, sâmbătă seara

Aşa merg fetele, nu? Cel puţin noi aşa mergeam 🙂

Sâmbătă după-amiază mi-am luat fetiţele şi ne-am dus la petrecerea Marei… evenimentul monden al anului 🙂 Georgia deja e la a treia participare, dar Emma merge pentru prima dată. Invitaţii sunt cam aceiaşi, aşa că am ocazia să îi văd pe fiecare după încă un an, iar schimbările sunt majore. Măruţa a împlinit 6 ani (când or fi trecut atâţia?!), deci şi prietenii ei sunt tot cam de vârsta asta. Cert este că fetele mele sunt cele mai mici, iar Georgia cea mai neastâmpărată… Petrecerea s-a desfăşurat la un club special pentru copii, iar Albă ca Zăpada, amfitrioana evenimentului, a avut ceva stres cu ea 😀

Am crezut că Georgia va fi mai impresionată de Albă ca Zăpada, că va asculta de ea (părea foarte nerăbdătoare să o vadă, înainte de party), dar când s-a văzut între atâţia copii… nu a mai contat nimic. Biata prinţesă organiza jocuri, dansuri, iar năzdrăvana mea nu se „încadra” şi gata. Făcea şi ea ce făceau ceilalţi copii, măcar un minut sau două la început, apoi făcea ce voia ea, nici vorbă să aibă răbdare să stea jos, lângă ei, sau să tacă din gură… asta nu, în niciun caz. Aşa că, dacă pe celelalte fetiţe le mai încurca din când în când, numele Georgiei nu l-a uitat şi nu l-a confundat niciodată 😀

Oricum, amândouă fetiţele mele s-au distrat grozav la petrecere, au dansat, au păpat pizza şi tort, au alergat prin curte (unde erau mai multe locuri de joacă, căsuţe, tobogan, ladă cu nisip) şi, în principiu, n-au stat locului o clipă. După ce am ajuns acasă, le-am băgat direct în baie şi apoi la nani. Şi sunt sigură că au visat cu Albă ca Zăpada, căci astăzi Georgia mi-a repetat de câteva ori că mai vrea să mergem la petrecere la Mara.

La mulţi ani, Măruţa, drăguţa noastră, să creşti mare şi să fii sănătoasă! (şi să ştii că cel puţin una dintre invitatele tale s-a simţit excelent la party şi abia aşteaptă petrecerea de anul viitor, sper că va fi mai cuminte).

Această prezentare necesită JavaScript.

Tu de ce râzi, Albă ca Zăpada?!

Asta mi-am auzit de la fiică-mea toată seara. Prima dată am crezut că se uită în carte sau ceva de genul ăsta, dar am constatat că mă întreba pe mine şi i-am răspuns în stilul ei: „cine, eu?!”. Da, despre mine era vorba. Eu eram Albă ca Zăpada. Evident, ea e în continuare Morocănosul. Ia poziţie, se încruntă şi-mi zice: „eu nu vreau să mănânc, Albă ca Zăpada!”. „Bine, Morocănosule, lasă că mă supăr şi nu-ţi mai fac plăcintă!”. „Nuuuu, Albă ca Zăpada, vin la masă!!!”.

Apoi, l-a chemat şi pe tati la cină: „hai la masă, Doc!”… Ăsta ar fi piticul ăla cu ochelari. Cine ni s-a mai alăturat la cină? Mutulicu’, desigur. Adică Emma. Ea a primit numele singurului pitic fără barbă, iar din cauza acestui detaliu anatomic, Georgia e convinsă că Mutulicu’ (aşa îi zice ea) e un fel de pitic-bebe. Deci Emma egal Mutulicu’.

În paranteză fie spus, o alintă pe surioară în toate felurile, azi am auzit-o de mai multe ori întrebând-o „ce faci, frumuseţe mică?” şi de-astea. „Şuşulicu” e încă preferatul ei, o strigă foarte des aşa, dar şi Ciufulicu’. Iar în seara asta a fost Mutulicu’.

Văzând că ne distrăm, a continuat jocul şi ne tot spunea aşa. „Doc, dă-i şi la Albă ca Zăpada să bea”. Adică tati, mie 🙂 Eu izbucneam în râs şi venea întrebarea: „tu de ce râzi, Albă ca Zăpada?!”. De ce râd…

Azi am certat-o că nu stătea locului să îi dau pantalonii înainte de nani şi pentru o secundă a luat mutra Morocănosului, apoi a început să râdă. Eu încă eram supărată şi nu o băgam în seamă, aşa că a început să râdă şi mai tare. Şi în final m-a lovit cu replica… „Ştii de ce râd, mami? Pentru că eşti simpatică!”…

Fără comentarii 😀

Cum să îţi faci copilul fericit, în trei paşi simpli

Nu ştiu alţii cum sunt, vorba nemuritorului Creangă, dar noi, în copilărie, aveam cel puţin trei mari plăceri:

1. Să ne instalăm în patul imens al părinţilor

2. Să mâncăm ciocolată

3. Să ne uităm la desene animate.

Una era suficientă, dar să le ai pe toate trei deodată? Ar fi fost ca-n poveşti…

Cu ideea asta în gând, în seara asta ne-am abătut de la programul nostru obişnuit, cel puţin în privinţa Georgiei, că ea e mai mare şi poate aprecia chestiile astea. Emma s-a culcat ca de obicei, imediat după băiţă, dar Georgia nu s-a dus în patul ei, în camera ei, după ce şi-a luat pijamaua. Tati a adus-o în patul nostru, i-am pus multe perne, am lăsat-o să se aşeze cum vrea ea (cred că avea vreo patru perne la spate, la un moment dat) şi i-am pus povestea cu Albă ca Zăpada pe dvd. Asta a cerut-o ea, noi i-am dat mai multe variante 🙂

Cireaşa de pe tort: am întrebat-o dacă nu vrea să mănânce „ceva bun” şi evident că au început să îi sclipească ochii. „Daaaaa”, zicea, aproape în şoaptă, „ciocolată, mami…”. „Ce fel de ciocolată?”. „Kinder!” a venit răspunsul, prompt. „Ou de ciocolată”, a venit şi completarea. „Nu ştiu dacă avem…”. „Ba avem, mami!” – ăsta e răspunsul ei la toate, de câte ori îi spunem că nu avem ceva. I-am dat ou Kinder cu surpriză şi l-a mâncat tacticoasă, în timp ce o urmărea pe Albă ca Zăpada. Apoi şi-a băut şi lăpticul, tot în pat, la televizor. Avea o făţucă aşa de fericită, de împăcată… De vreo două ori m-a întrebat „vrei un pupic, mami?” şi a venit la mine să mi-l şi dea.

Nu a rezistat până la sfârşitul filmului, bineînţeles, a fost foarte cuminte şi a recunoscut că e obosită. Am pus-o în pat şi a cerut ceai şi „cântecul cu Moş Crăciun”. I-am dus sticluţa de ceai, i-am pus CD-ul cu melodii de Crăciun şi sunt sigură că a adormit fericită.

Jucăriile preferate

Albă ca Zăpada şi piticii

Avem deja 5 pitici! Ultimul achiziţionat e Mutulică, şi e d-ăla care fluieră!

Căruciorul de păpuşi

Ăsta nu mai e chiar pe primul loc… dar a avut vremea lui de glorie, când încă mai era călduţ afară şi scoteam păpuşa la plimbare. Apoi, s-a plimbat cu el şi prin casă, până ce i-a rupt o roată şi un mâner. Dar mai rezistă în peisaj.

Maşinuţa-avion cu Winnie

Asta e interesantă pentru că are şi patru cuburi de forme diferite, care trebuie băgate pe la locurile lor. Şi are tot felul de cântece şi luminiţe, ba i se mai învârte şi elicea. Şi poate fi încălecat sau împins.

Melcul

Ăsta e vechi, dar nu s-a plictisit de el. Are şi el piese de diverse forme, care trebuie introduse pe la locurile lor – triunghi, floricică şi steluţă. Tare mult îi place şi e încântată că deja ştie care pe unde încape şi se potriveşte.

Laptopul

Are multe funcţii şi activităţi, dar cel mai mult îi place Georgiei partea în care ea apasă pe o tastă şi ăla zice un nume de animal care începe cu litera respectivă şi afişează imaginea ăluia pe ecran. Bineînţeles, cel mai mult îi place tasta „E”, că îi arată un elefant. Şi tasta care îi spune „pa pa!”.

Mingile

Sunt multe şi împrăştiate prin toată casa. Te miri de unde apar. Culori şi mărimi diverse, moi sau tari, unele au şi ţepi. Le aruncă peste tot şi mai nou le călăreşte sau se pune cu burta pe ele.

Căţeii

Minim şase. Doi uriaşi. Unul lung. Şi trei d-ăia de la Real. Cel mai mult îi iubeşte pe cei doi uriaşi, achiziţionaţi înainte ca EA să vină pe lume. I-au păzit pătuţul câteva luni, până a venit ea. Şi acum îi cară de colo-colo, chiar dacă abia îi ţine în braţe.

Animăluţele Snubbies

E o colecţie de animăluţe cu ochii mari, foarte haioase. Există o serie cu animale de la fermă şi una cu animale din junglă, câte şase din fiecare. Din păcate, doar prima serie o avem completă, cea de-a doua e doar jumătate. Cel mai mult îi iubeşte pe porc şi pe ţap – „pocu” şi „taaaap”. Pe cel din urmă îl scarpină în bărbiţă. Şi îi pune să se pupe între ei.

Oaia

Are şi asta multe funcţii, melodii şi sunete de animale. E mai nou intrată în peisaj.

Telefoanele

Şi cele mobile (are propria ei colecţie, formată din telefoanele noastre vechi), dar şi cele de jucărie. Le pune la ureche şi zice „aaaalooo… tata!”. Nu ştiu de ce, dar numai cu el vorbeşte la telefon.

După-amiază de iarnă

O fi ea mititică, dar Georgiuţa mea ştie exact ce îi place şi ce vrea, şi nu se sfieşte să ceară. Iar printre cele mai mari plăceri ale vieţii ei se numără filmul cu Albă ca Zăpada, la care se tot uită şi nu se mai satură, şi cârnaţul – mai ales ăla special, făcut de Co înainte de Crăciun.

Aşadar, iată cum arată o după-amiază relaxantă, de iarnă, pentru Georgia: să stea ca o plăcintă în scaunul de la birou (sau pe colţar, e la fel de comod), să se uite la filmul ei preferat (dar să fim şi noi acolo, ca să ne povestească ea ce se întâmplă) şi să molfăie ceva bun. A început cu iaurt, apoi a trecut la cârnaţ.

Sigur, tuturor ne place să urmărim un film bun şi să ronţăim ceva în timpul ăsta, nu? Mai ales dacă ne-am fi început ziua cu o „şedinţă” de shopping, apoi o plimbare cu sania, am fi continuat cu papa bun la prânz (piure de cartofi cu peşte), apoi nişte suc de portocale+grepfruit+clementine (reţetă brevetată de tati şi botezată de el „cocteil de vitamina C”) şi un somnic aşa, la vreo două ore şi jumătate…

Răsfăţată de Moş Crăciun

După cum spuneam, tare mai suntem ocupaţi… Sărbătorile astea îţi consumă o grămadă de timp! Am ajuns la Orăştie, adică la bunici, adică acolo unde ar trebui să fie orice copil de Crăciun (părerea mea!). Căci unde altundeva ar avea parte de atâta răsfăţ, de atâta atenţie, de atâtea bucurii??? Aşadar, Georgia se simte excelent, fiind în centrul atenţiei (oricum este întotdeauna în centrul atenţiei). Are aici patru bunici care abia au aşteptat-o.

Şi dacă tot vorbim de răsfăţ, nu doar bunicii se ocupă de asta 🙂 Se pare că Georgia a fost foarte cuminte, căci deja cu o săptămână înaintea Crăciunului au început să sosească daruri de la Moş! Bineînţeles, pentru că EL e încă prins cu treburi la Polul Nord, şi-a trimis primele daruri prin noi, prin bunici sau prin prietenii noştri (şi ai Georgiei :)). Noi le strângem şi i le vom aşeza toate sub brad (unele le-am lăsat sub brăduţul de acasă). Problema e că nu avem un brad atât de mare, să încapă toate… După cum spuneam, se pare că Georgia a fost excepţional de cuminte…

Până acum, sub brăduţ avem un personaj extrem de important, o păpuşă Albă ca Zăpada minunată! (Asta pentru că Dana & Dede ne citesc blogul :)) Mai avem nişte periniţe moi şi prietenoase, vesele şi colorate (ca Ancuţa şi Raul :)) şi chiar un castronel cu Moş Crăciun, din care nu putem mânca, pentru că trebuie să ne uităm mereu la Moşu’ şi riscăm să vărsăm mâncarea…

Pe de altă parte, bunicii au considerat necesar să echipăm năpârstocul de iarnă, aşa că au introdus în peisaj o salopetă de zăpadă, care i-a adus Georgiei o nouă poreclă: Tomba La Bomba. A tăvălit-o deja prin zăpadă, cu succes chiar. Aceiaşi bunici (Mili şi Co) vor pune sub brăduţ şi nişte cărţi de poveşti şi alte hăinuţe care s-o ajute pe şmecheruţă să treacă de frigul iernii cu bine (asta e ştire din culise). Am mai aflat că vor fi şi nişte pitici, care să-i ţină de urât Albei ca Zăpada… şi multe alte surprize!

Deocamdată, am făcut poze doar cu salopeta Tomba La Bomba, dar vom reveni cu galerii foto complete 🙂