Prietenii din mănușă

Am trecut la un capitol nou din lumea poveștilor. De cinci ani citim povești (măcar) de două ori pe zi – înainte de somnicul de prânz, apoi seara – așa că deja ne-a intrat în reflex și în rutină. De acum, însă, am mai condimentat puțin aceste momente, inspirată fiind de blogul celor Două fete cucuiete, unde găsesc mereu activități foarte interesante.

De data aceasta, am găsit o poveste, despre niște animăluțe care se adăpostesc într-o mănușă. Am găsit-o publicată integral pe un alt blog – aici -și am scos-o la imprimantă. Apoi, am căutat pe internet animăluțele potrivite, le-am pus pe toate pe o foaie și le-am scos și pe ele. Avem nevoie de: un mistreț, un urs, o vulpe, un iepuraș, o broscuță, un șoricel și un lup sur-la-trup 🙂

Le-am dat fetelor să își coloreze personajele, apoi să le decupeze, fiecare cum au putut. Le-am anunțat că urmează o poveste, așa că s-au grăbit cu treaba… și au făcut ochi mari și curioși, atunci când le-am dat, fiecăreia, câte o mănușă de bucătărie. Le-am citit apoi povestea, cu voci diverse 😀 Și, pe măsură ce apărea câte un personaj dornic să se adăpostească și el în mănușă, făceam asta și noi, luam animăluțul respectiv și îl băgam în mănușa de bucătărie.

Nu cred că mai e necesar să precizez cât de mult le-a plăcut… Pot doar să spun că aseară am interpretat-o de vreo trei ori, că deja Georgia știe toate personajele, deși au niște nume simpatice și complicate – șoricel-roade-multicel, broscuța-umblă-fuguța, iepurici-alerg-pe-aici, vulpița-cumetrița, jupânul-lup-cel-sur-la-trup, mistreț-colț-lunguieț și Moș-Martin-cel-bătrân… Și că a fost distracție mare toată seara, datorită celor șapte prieteni din mănușă 🙂

Anunțuri

De pus pe desktop: Fotografia lunii septembrie

Fotografia lunii septembrie este una pe care am reușit să o fac în chiar ultima zi a primei luni de toamnă. Pe 30 septembrie, o duminică ce nu se anunța foarte însorită de dimineață, am hotărât, totuși, să scoatem fetițele la aer, în natură (cu tot cu o bunică ce se afla la noi în vizită – Carmen). Și ne-am dus la Moara de Vânt, la parcul cu animale.

Care parc e tot mai frumos, s-au deschis zone noi, parcă sunt mai multe animăluțe, acum este și trenuleț… se vede că oamenii nu au stat degeaba în ultima vreme!

Fetițele s-au distrat de minune, din nou. Le-au plăcut, iarăși, căprioarele, dar și lamele, porcușorii, Emmei iepurașii, ăștia sunt preferații ei. Tot ea a găsit și un puiuț de căprioară de care s-a lipit imediat, la propriu și la figurat 🙂 Și amândouă au alergat după niște bieți iepurași. La final, am stat pe terasă cu toții, am comandat mici… și ne-am bucurat de soarele care ieșise, în sfârșit.

În excursie – Aventuri de primăvară

Soarele încălzeşte tot mai tare, pământul se dezgheaţă, gândăceii ies la soare… cum să stăm noi în casă?! Azi ne-am hotărât să facem o excursie în aer liber, dacă tot e aşa de frumos şi de cald afară, dacă tot miroase a primăvară. Şi ne-am dus până la ferma animalelor, la „Moara de vânt”, lângă Cluj.

Am fost încântaţi să descoperim că sunt mai multe animale – de fapt, fetiţele au fost mai mult decât fericite să le descopere. Emma abia s-a dezlipit de iepuraşi – „fofo”, cum le zice ea 🙂 Şi erau peste tot iepuraşii! Pe lângă cei din cuşti, erau vreo patru proaspăt sosiţi, care se lăfăiau la soare, într-o remorcă, în curte. Erau puiuţi, pufoşi, „drăgăluţi”, cum le-a zis Georgia. Ea nu se mai dădea plecată de lângă mieluţi. Mai ales unul pătat, cu alb şi negru, s-a lipit de sufleţelul ei. L-a mângâiat, l-a hrănit, i-a povestit, l-a alintat… „mami, nu-i aşa că e adorabil?”, mă tot întreba. „Vai, drăguţule, frumosule, micuţule…”, îi spunea lui. Eu îi ziceam să nu-i dea porumb, să le dea la căpriţe, că nu papă el porumb, e prea mic… iar ea îmi replica „ba da, el trebuie să pape, ca să crească mare, şi el trebuie să crească mare!!”.

S-au distrat grozav să le dea mâncare direct din mânuţe – la cele mai puţin periculoase, desigur, respectiv căprioarele, caprele, iepuraşii. Nici la iepuraşi nu le-am prea lăsat, ca să nu le prindă de degeţele (eu am avut o asemenea experienţă, în copilărie, mi-a ros un iepuraş degetul). La căprioare tot prin gard le-am dat mâncare, nu am mai intrat la ele, ca altădată, căci era un noroi acolo…

De altfel, noroiul a fost singura parte negativă a excursiei noastre şi motivul pentru care am pus titlul „aventuri de primăvară” – pentru că drumul până la animale e de coşmar, cu şanţuri adânci de noroi (ne aşteptam să ne împotmolim dintr-un moment în altul) şi cu o pantă mare, la fel de plină de noroi (unde, dacă ne-am fi oprit şi am fi patinat, sigur nu am mai fi putut înainta). E bine, totuşi, că sunt doar câteva astfel de porţiuni cu probleme, însă nu poţi trece pe acolo decât cu o maşină serioasă 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

În vizită la căprioare

Pentru că au fost deosebit de cuminţi şi de drăgălaşe aseară, am plănuit pentru fetiţele minunate (toate trei) o excursie la parcul cu animăluţe, pentru astăzi. Desigur, azi dimineaţă, când ne-am trezit, ploua cu găleata şi se auzeau inclusiv ceva tunete… nu ne-a descurajat asta absolut deloc 🙂

În fine, ploaia s-a oprit, a ieşit chiar şi soarele, dar Bianca dormea, iar Emmelina noastră părea obosită şi ea… aşa că am pus-o un pic în pătuţ. Prin urmare, abia după ora 12 am reuşit să plecăm – desigur (din nou), când am ajuns la Bianca & Raluca, s-a pornit din nou ploaia! Şi ne-a plouat tot drumul… fără să ne taie deloc elanul. Fetiţele erau fericite, toate trei în spate, păreau să se simtă bine în maşină, se bucurau de excursie, nu prea observau ele că plouă. Noi tot speram că va ieşi soarele, până ajungem acolo… Dar nu s-a întâmplat asta. Aşadar, am stat vreo 10 minute în maşină, la poarta parcului – şi, ca să nu se plictisească fetiţele, am făcut picnic în maşină 🙂 Tati a scos chifteluţe, brânză, roşii, ardei şi pâinică, iar fetiţele s-au înfruptat (toate trei, deja şi Bianca mică ţine pasul, avea câte o chifteluţă în fiecare mânuţă). Abia după ce n-au mai fost chiftele a ieşit şi soarele, iar noi am putut să coborâm din maşină 😀

Am trecut pe la căluţi, iepuraşi, lame, tot felul de păsări, şi am ajuns la căprioare. Era doar un cerb mic şi rătăcit când am ajuns acolo, dar apoi, când au văzut (simţit?) găletuţele cu mâncare, au venit în goană alte zeci de căprioare. Aşa că am mers de două ori să mai aducem porţii de mâncare… Unele mai tupeiste săreau gardul şi veneau direct la fetiţe, îşi băgau boticurile în găletuţele lor, aşa că trebuia să le ţinem piept cumva 🙂 Toate trei fetiţele au fost încântate de căprioare, în mod special, aşa că la ele ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului. Bineînţeles că Georgia a ţinut să viziteze şi să hrănească şi curcanii, care erau ca şi ăia din curtea lui Co (pe care îi hrănea ea în fiecare zi)… Am trecut şi pe la porci, am vizitat maimuţica (de la distanţă, că cică zgârie), nişte veveriţe simpatice, porcuşorii de Guineea, parcă era şi un dihor pe acolo… Am văzut, deci, o mulţime de animăluţe simpatice, spre bucuria micuţelor.

Excursia le-a extenuat pur şi simplu pe cele mici, Bianca şi Emma, care au şi adormit în maşină, pe drumul de întoarcere 🙂 (Şi după ce am ajuns, le-am pus direct în pătuţuri şi abia le-am mai văzut trezite apoi) După ce am ajuns acasă, norii au acoperit din nou cerul… Mulţumim, deci, domnule soare, pentru acele câteva zeci de minute în care ne-ai încălzit fetiţele în excursie! 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

În vizită la animăluţele de la Zoo Parc

Astăzi am petrecut o zi minunată în natură, cu fetiţele noastre minunate şi năzdrăvane. Este un loc atât de frumos la câţiva kilometri de noi şi ne dorim de mult timp să ajungem acolo şi abia acum am ajuns… Când am văzut cât e de frumos, nu ne venea să credem că nu am mers până acum acolo!

În prima fază, ne-am lăsat năzdrăvanele să zburde în voie prin iarbă, printre alţi copii la fel de fericiţi. Apoi, după ce au ajuns şi prietenii – Adi, Raluca şi micuţa de Bianca – am intrat. Am primit la intrare şi câte un găletuţă cu papa pentru animăluţe, respectiv nişte boabe de porumb şi felii de morcov. Şi am avut surpriza să constatăm că fetiţa noastră era destul de zgârcită, deşi am stabilit că pentru asta ne-am dus acolo, să hrănim animalele 🙂 Sunt multe animăluţe şi tare drăguţe, prietenoase cu cei mici şi mai pofticioase decât aş fi crezut. Adică, nu ne aşteptam să mănânce ele prea mult, având în vedere câte persoane le oferă hrană!

Am văzut căluţi (mici şi frumuşei), nişte lame extrem de haioase, căpriţe săltăreţe (şi iezi nebunatici), multe păsări – fazani, păuni, bibilici, gâşte, raţe şi mai ales găini, care au fost preferatele Emmei! Şi-a băgat de tot mâna prin plasă la ele şi chiuia fericită, deşi alea o ciupeau de degeţele! De altfel, Emma a ţinut neapărat să pună mâna pe absolut toate animalele şi, dacă nu o lăsam, se lăsa cu scandal. (E mică ea, dar personalitatea o depăşeşte şi dă pe dinafară 😀 ) Evident că, în viziunea ei, toate animalele făceau „ham-ham”… Am văzut şi porcuşori, iepuraşi, o maimuţică şi multe căprioare. Acolo în ţarcul căprioarelor a fost chiar frumos, căci poţi sta aproape de ele, sunt foarte prietenoase, iar fetiţele s-au dezlipit cu greu de ele.

La sfârşitul vizitei, ne-am mai jucat un pic la groapa cu nisip, pe care am putut s-o părăsim doar cu promisiunea unor bunătăţi… Şi am încheiat excursia la picnic, pe pătură, hrănind fetiţele cu şniţele şi caş cu roşii 🙂 Da, azi n-au fost grătare, dar vor fi mâine!

Această prezentare necesită JavaScript.