Primăvară fără flori de cireş

Încă din toamnă sau iarnă sau de când a fost anunţat meciul, plănuiam că o să-mi petrec cea de-a 36 aniversare pe stadion, alături de Co (tatăl meu microbist). E vorba despre meciul România-Danemarca, pe Cluj Arena, fix în 26 martie. Aşa că mi-am însemnat evenimentul, iar acum tot primesc diverse notificări despre el. Toamna…

Toamnă, şcoală, prieteni noi

A dat toamna năvală peste noi, asta după ce vara a trecut pe nesimţite, iar eu am ignorat total blogul. Începând din această toamnă avem o nouă şcolăriţă, asta ar fi principala veste pe care nu am consemnat-o aici 🙂 Da, a început şi Emma şcoala… E tot la „George Coşbuc”, unde e şi Georgia…

Aniversare într-un univers paralel

Într-o lume paralelă, azi dimineață m-am trezit și Lala era la noi, la Cluj. Dormea în living, pe canapeaua portocalie. Adică, se trezise deja, că voia să ne vadă înainte să plecăm la birou/școală/grădiniță. A stat cu fetele în bucătărie, până ce ele și-au luat micul dejun, a râs și s-a distrat cu ele. S-a…

Despre bunici deştepţi şi nepoţi fericiţi

Fetiţele minunate sunt în vacanţă la bunici. Mai au vreo două zile de distracţie, până când le vom aduce acasă, căci vacanţa deja e pe sfârşite, din păcate. Când sun să văd ce fac, nu prea au timp să vorbească. O dată fac brioşe cu măr şi scorţişoară cu Emilia, altă dată călătoresc la Paris…

Georgia scrie povești (II)

Spuneam despre fetița mea cea super-deșteaptă că a început să scrie povești. Ei bine, le-am și recuperat, din calculatorul Emiliei 🙂 Am găsit încă două povești, între care cea mai recentă e scrisă și cu diacritice, după ce i-am arătat că există pe tastatur㠔㔠și ”î” și celelalte. Încă nu a încercat să scrie…

Talent înnăscut pentru cuvinte

Cred că e clar pentru toată lumea și deloc surprinzător că sunt foarte mândră de fetițele mele 🙂 De fapt, sunt din ce în ce mai mândră de ele. Până acum le iubeam, le adoram și le îngrijeam, însă deja încep să admir personalitatea, să apreciez persoanele în care se transformă. Se conturează niște oameni…

Prima zi de școală (2014)

Mare lucru nu s-a schimbat, față de prima zi de școală din 1987, despre care vorbeam acum câteva zile. Aceleași discursuri de întâmpinare lipsite de conținut, de căldură, de acel ”ceva” care să îi determine pe copii să fie atenți și pe părinți să nu aștepte, exasperați, să se termine festivitatea. Cei mici de foiau…