Balerinele-prinţese-buburuze

Pe 14 februarie a avut şi Georgia carnaval la grădiniţă. A fost aşa, în cadru mai restrâns, adică mai mult s-au jucat ei acolo, între ei, de-a carnavalul, în timpul programului obişnuit. Ceea ce nu înseamnă că n-am luat lucrurile în serios, ci ne-am pregătit cum trebuie 🙂

gAm găsit pe Facebook o doamnă foarte pricepută, Aramida, care face bentiţe frumoase, şi tutu-uri pentru fetiţe – şi am descoperit că suntem chiar vecine! Georgiei i-am comandat o fustiţă roşie cu buline negre, astfel că am costumat-o în buburuză. Sau prinţesă-buburuză-balerină, cum am botezat-o într-un final… Antenuţele i le-am confecţionat cam în 30 de secunde, cu ajutorul unei sârmuliţe pluşate, ataşate pe o bentiţă deja existentă.

Bineînţeles că nu am putut să o neglijez pe Emma, i-am luat şi ei un tutu roz, chiar dacă nu a fost la carnaval. Dar urmează multe petreceri în familia noastră, aşa că ne vor fi folositoare 🙂

Anunțuri

Vedetă la carnaval

Azi a fost carnaval la grădiniţă, fiind ultima zi înainte de vacanţă… şi ultima zi din săptămâna aşa-numită „altfel”. Ne pregătim de ceva vreme pentru carnavalul ăsta şi l-am aşteptat cu mare interes 🙂

În prima fază, Georgia trebuia să fie o zână roz, dar apoi a schimbat şi a devenit Albă ca Zăpada… iar după ce am văzut imaginile de azi, cred că mişcarea a fost inspirată, pentru că am văzut mai multe zâne pe acolo, dar nicio Albă ca Zăpada! De altfel, de când a intrat în grădiniţă a devenit o mică vedetă, pentru că toţi copiii se extaziau când o vedeau şi strigau după ea, încântaţi: „Albă ca Zăpadaaaaaaaaaaaaa!!!!!!”. Iar cei din grupa ei s-au adunat în jurul ei după ce a intrat în clasă, să o admire… Îmi imaginez că s-a simţit foarte bine prinţesa mea, în centrul atenţiei… doar şi eu îi tot spun, de câteva zile, că ea va fi cea mai frumoasă de la carnaval!

Şi spun că „îmi imaginez” pentru că, din păcate, nu am fost acolo… Emma se reface după o laringită urâtă şi nu am vrut să o bag direct între atâţia copii… ca să nu mai spun că serbarea-carnaval a început de dimineaţă, iar ea s-a trezit după 10.30 🙂 Oricum, tati s-a descurcat de minune, a filmat şi a făcut poze, nu ştiu cum a mânuit cele două camere, dar a reuşit! Şi oricum, serbarea a ţinut în jur de 30 de minute, după care copiii mai mult s-au jucat – şi-au dus de acasă ouă fierte şi linguri de lemn şi au făcut ceva concurs de alergat cu ele în mâini. Deci a fost un eveniment relaxat 🙂

În prima fază, fiecare copil şi-a prezentat costumul; spre exemplu, Georgia a trebuit să spună: „Ich bin Schneewittchen… Der Pirat hat mich entführt” – adică e Albă ca Zăpada şi a răpit-o piratul 🙂 piratul fiind colegul de bancă, prietenul ei cel mai bun, Marc (demenţial arăta şi el). Apoi, au mai zis şi poezioare, Georgi a avut ceva cu spălatul:

Beim Waschen

Wir machen ein Späßchen

und seifen das Näschen,

Stirn, Wangen und Mund.

Kalt Wasser ist gesund.

O poezie simpluţă, pe care o ştia perfect, dar pe care n-a zis-o la serbare, fără ajutorul doamnei Ileana 🙂 Şi de-asta spun că a fost un eveniment mai relaxat, nu aşa „oficial” ca serbarea de Crăciun. Oricum, a venit fericită şi îmbujorată, deci i-a plăcut la nebunie totul şi asta e tot ce contează!

Şi de azi e vacanţă!

Această prezentare necesită JavaScript.

Efectul reclamelor – sau cum înregistrează copiii mai mult decât credem noi

Ştiam deja că cei mici sunt ca nişte bureţei uscaţi, care absorb în timp record lichidele – adică informaţiile din jurul lor. Dar încă mă mir de chestia asta, de cât de mult pot să absoarbă şi cum te „lovesc” atunci când te aştepţi mai puţin.

Ieri, după ce a luat-o de la grădiniţă, tati a mers cu Georgia la cumpărături. Şi ea voia neapărat ceva de ronţăit (voia o acadea, de fapt, dar încercăm să nu le dăm prea des aşa ceva). I-a luat biscuiţi Oreo şi a întrebat-o dacă îi plac, era prima dată când îi gusta. Ea a zis că sunt buni, iar el a întrebat-o dacă ştie cum îi cheamă pe biscuiţii ăştia, în ideea că îi spune el cum se numesc, iar data viitoare să ştie şi ea ce să ceară. Surpriza a fost că Georgia, foarte relaxată, a răspuns „da, tati, sunt biscuiţi Oreo!”. „Dar de unde ştii?”, întreabă el. „Păi de la televizor, tati, e o fetiţă şi un tătic şi fetiţa îi arată la tătic cum să mănânce, înmoaie biscuiţii Oreo în lapte…”.

Câteva ore mai târziu, ne-am apucat toate fetele să facem fursecuri… iar eu mi-am luat un şorţ cu sigla Dr. Oetker. Georgia s-a uitat la mine şi m-a întrebat „vai, mami, ai şorţ cu Dr. Oetker???” – desigur, nu a pronunţat ea perfect, dar asta era ideea.

Concluzia… înregistrează tot ce vede şi aude, asociază imagini, logouri şi cuvinte, înţelege tot, ştie tot 🙂

Bonus: ieri a mers, pentru prima dată, pe scaunul de lângă şofer, în maşină… doar puţin, e drept – de la Kaufland până acasă, căci parcase cineva lângă maşina noastră, prea aproape, şi n-a mai putut tati să o instaleze la locul ei. Şi a stat ea în faţă, frumos, legată cu centura, cu ochelari de soare, mâncând tacticoasă biscuiţi Oreo 😀

În al doilea rând, tot ieri a sosit mult-aşteptata şi mult-dorita rochiţă de Albă ca Zăpada, comandată tocmai în Anglia 🙂 Inutil de povestit cât de fericită a fost prinţesa Georgia, cum îi sclipeau ochişorii când am îmbrăcat-o… sau cu câtă admiraţie o privea surioara mai mică, agitându-se şi ţipând în jurul ei „Aba! Aba!”. Pe 6 aprilie, vor avea carnaval la grădiniţă, iar Georgia va juca, desigur, rolul Albei ca Zăpada…