Cum se pot transforma desenele în jucării

Am văzut pe site-ul celor 3Pitici că au organizat din nou concursul „Desenele prind viaţă”, care transformă desenele copiilor în jucării. Aici vă puteţi înscrie şi afla mai multe amănunte 🙂

Dacă nu ne urmăreaţi pe atunci, aflaţi acum că la ediţia trecută ne-am numărat printre fericiţii câştigători – nu eu, ci Fetiţele minunate. Au desenat, eu am încărcat pozele, iar artista Simona Red a transformat desenele în jucării. Mai avem şi astăzi omiduţa Lulu şi păpuşa Rosie şi încă mi se pare magic ce s-a întâmplat.

Aici puteţi citi despre cum au câştigat Emma şi Georgia. Iar eu ţin să reamintesc ce mesaj am primit, deodată cu premiile: “Dacă îți dorești ceva suficient de mult poate deveni realitate”.

Succes! Mai sunt doar 2 zile pentru înscrieri!

Anunțuri

Uluitoarea Georgia!

Astăzi, Georgia m-a întâmpinat, când am ajuns acasă, cu primul ziar făcut de ea 🙂 A mai făcut ”cărți” sau reviste, dar ziare, nu. Dincolo de articolul cu subiectul ”Emma și-a rupt mâna”, sunt foarte mândră de ea. I-am arătat și un ziar în care apărea un articol semnat de mine 😀 ca să știe, pe viitor, să-și scrie și numele!

Acesta este ziarul:

Iar mai jos este unul dintre multele desene pe care le face și ni le dedică. Pe ăsta s-a grăbit și a scris ”Din partea luiu Georgia”, cu un ”u” în plus (mda, mai avem de lucrat și la forma de genitiv/dativ…). A vrut radieră, dar i-am explicat că nu va putea șterge carioca. Așa că a găsit o metodă originală să își corecteze greșeala: în loc să șteargă o literă, a adăugat mai multe! Și a ieșit ”din partea lui uluitoarea Georgia!”. 🙂

DSC07253

Când visele devin realitate

Noi, ăștia mari, adulții adică, ne-am resemnat cu ideea că visele, în sensul de povești sau personaje de poveste, nu sunt și nu vor fi niciodată parte a realității de zi cu zi. Noi, ăștia mai triști, adică… pentru că mai există și adulți care luptă împotriva resemnării 🙂

Unul dintre adulții ăștia se numește Simona Red și are un fel de praf magic, ceva puteri de zână, care o ajută să transforme niște simple desene în jucării adevărate – asta le-am explicat eu fetițelor mele. Vă povesteam într-un post anterior cum am participat la concursul organizat de 3pitici și cum a câștigat Emma … Ei bine, astăzi, la birou, m-am trezit cu un curier care mi-a adus un pachet. L-am desfăcut repede, foarte curioasă, și când am văzut ce conține, aproape că mi-au dat lacrimile de emoție.

Erau două jucării, nu una, făcute după ambele desene ale fetițelor mele, pe care le-am trimis la concurs. Și m-a impresionat că le-a făcut pe amândouă, Simona asta care nici nu ne cunoaște, chiar dacă numai Emma era printre câștigători 🙂 De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, se pare că, totuși, ne cunoaște… sau cel puțin știe cum e să primească o jucărie numai una dintre două surioare – o fi având și ea o soră, oare? Ce să mai spun de momentul în care am primit surpriza: imediat după ziua de naștere a Emmei!

Fetele mă așteptau în mașină, cu tati, când am plecat de la birou – pregătiți să mergem la cumpărături. Le-am pus cutia între ele și le-am lăsat să o deschidă. Evident că au fost încântate când le-au descoperit, le-am amintit cum au desenat ele și le-am povestit cum cineva cu puteri magice, o zână, probabil, despre care știu numai că o cheamă Simona, a transformat acele desene în jucării. Cum le-a transformat, puteți citi aici, la 3pitici

Au venit apoi cu noi jucăriile peste tot, în Lidl și în Selgros, iar undeva pe drum au primit și un nume: omida e Lulu, iar fetița e Rosie (Rozi, ca la Cluj). La ora la care scriu rândurile astea, Lulu doarme în brațele Emmei, iar Rosie în ale Georgiei. Și cei care le cunosc pe fetițele mele știu că e o mare onoare ca niște jucării să doarmă noaptea cu ele 🙂 La prânz mai iau câte o jucărie, dar nu sunt atașate de absolut niciuna la modul că nu pot trăi/dormi fără ea.

Le mulțumesc, deci, din tot sufletul celor de la 3pitici și zânei Simona, pentru că încă mai cred în realizarea viselor și pentru că le fac atâtea bucurii copiilor. Și mi-a mers direct la inimă mesajul atașat jucăriilor: „Dacă îți dorești ceva suficient de mult poate deveni realitate”.

Noapte bună și vise frumoase!

Să înceapă petrecerile…

Azi am avut trei sărbătoriţi în familie – de la mic la mare: Georgia, tati George şi bunicul Gheorghe. Şi dacă bunicul Geo şi-a sărbătorit onomastica la Orăştie, iar noi nu am fost cu el, ca în alţi ani, am făcut şi noi ce am putut pe aici, ca să marcăm importanta ocazie.

E doar prima zi dintr-o săptămână de sărbătoare, e „săptămâna Georgiei”. Azi a fost ziua numelui, mâine e ziua ei de naştere. Iar în weekendul prelungit o vom sărbători în cel puţin două zile, cu mare fast 😀 Astăzi, acasă a fost un mini-party de încălzire, doar cu Adi şi Raluca şi prietena Bianca – „Aca”, după cum o strigă Emma. La grădiniţă, în schimb, i-au cântat „la mulţi ani” şi copiii i-au făcut desene cu dedicaţie, ceea ce mi-a plăcut la nebunie. Chiar şi doamna Ileana i-a scris aşa de frumos… „cu dragoste de la grupa steluţelor şi de la prima ta profesoară”. Am fotografiat colecţia şi o să o aşez la loc de cinste, în „cutia Georgiei”, care conţine amintiri nepreţuite.

Mâine va fi din nou sărbătorită la grădiniţă. Le-am pregătit ruladă cu cremă mascarpone şi căpşuni, în loc de tort, ne-am gândit să fie ceva mai uşurel pentru burticile năzdrăvanilor. Nu va lipsi lumânărica în formă de 4 şi nici surioara Emma, desigur 🙂 Şi astăzi a mers tati cu Emma la grădi, după Georgia, iar ea le-a prezentat-o, foarte mândră, tuturor copiilor care îi ieşeau în cale: „ea e surioara mea, Emma!!!” – şi iar o îmbrăţişa şi o pupa 🙂

Aşadar: La mulţi ani, iubita mea! O să îţi spun asta toată săptămâna!

Şi iată şi desenele-felicitări de la colegi (cel mai nonconformist, cel nesemnat, este de la colegul de bancă, Marc):

Această prezentare necesită JavaScript.