Toamnă, şcoală, prieteni noi

A dat toamna năvală peste noi, asta după ce vara a trecut pe nesimţite, iar eu am ignorat total blogul. Începând din această toamnă avem o nouă şcolăriţă, asta ar fi principala veste pe care nu am consemnat-o aici 🙂 Da, a început şi Emma şcoala… E tot la „George Coşbuc”, unde e şi Georgia – care a început clasa a doua.

Prima zi de şcoală a fost una cu emoţii, pentru noi adulţii, evident. Ne-a făcut o surpriză şi a apărut şi bunicul Co, declarând, emoţionat, că „nu putea s-o lase singură pe Emma în prima zi de şcoală”. Bineînţeles că Emma a fost super încântată, la fel şi eu, care îmi aminteam cum mi-a făcut mie surpriză bunicul meu, acum 29 de ani, apărând la festivitatea din prima mea zi de şcoală, cu un buchet de trandafiri… Continuă lectura

Anunțuri

Prima zi de școală (2014)

Mare lucru nu s-a schimbat, față de prima zi de școală din 1987, despre care vorbeam acum câteva zile. Aceleași discursuri de întâmpinare lipsite de conținut, de căldură, de acel ”ceva” care să îi determine pe copii să fie atenți și pe părinți să nu aștepte, exasperați, să se termine festivitatea. Cei mici de foiau în rând, părinții povesteau între ei – cei vechi – sau priveau stingheri în jur – cei noi.

Atâta doar că Georgia mea nu avea funde mari în păr, ci doar o bentiță cu o fundiță simplă, albă, iar bretonul nu era tuns de mine, ci de coafeză. Nu avea nici uniformă, căci școala ”Ion Agârbiceanu” are propria uniformă, ce va fi confecționată pe măsura fiecărui copil. În rest, a fost cam la fel cu prima mea zi de școală.

Aproape am avut emoții, intrând pe poarta școlii, cu școlărița noastră cea proaspătă. Georgia, mami și tati, plus trei bunici din patru 🙂 Aproape am avut emoții, dar mi le-au tăiat rapid discursurile, stâlciate și de probleme de exprimare, și de o sonorizare infectă. Preotul, polițistul, ”reprezentanta domnului primar”, oficialul de la Consiliul Județean – toți prezenți, toți pe lângă subiect.

Oricum, noi nu ne mai săturam să ne privim școlărița 🙂 Am găsit-o și pe doamna învățătoare, pe care eu, personal, am simpatizat-o din prima. De când am făcut cunoștință 🙂 E directă, glumeață, le-a întors spatele tuturor și toată festivitatea și-a petrecut-o povestind cu noii ei învățăcei. Celelalte doamne erau mai solemne, dar ea s-a lăsat mai jos, la nivelul copiilor, și a povestit cu ei încontinuu. Așa că au fost și părți din festivitatea care mi-au plăcut.

După ce au vorbit toți oamenii care veniseră să vorbească la microfon, s-a terminat partea oficială, iar cei mici au trecut printr-un tunel de flori, făcut de cei mai măricei, mergând spre clasele lor. Georgia este în clasa pregătitoare A și era deja în prima bancă, atunci când am ajuns noi în sală. Părinții și bunicii au stat în spatele clasei, până când au avut loc prezentările și acomodarea. Fiecare copil a fost invitat în față, să se prezinte și să spună cum preferă să fie strigat, pe ce nume. Au primit și câte o napolitană, spre bucuria lor.

Mâine avem deja prima ședință și voi merge eu, având în vedere că mi-a plăcut de doamna învățătoare și că școala e aproape de biroul meu și de casă 🙂 Iar Georgia așteaptă cu nerăbdare să meargă la școală, unde și-a făcut deja o prietenă, pe Vanessa. Am pregătit în seara asta ghiozdanul și rochița. Iar tati e încântat să îi facă sandvișuri, pe care i le pune într-o cutie roșie, specială, pe care Georgia și-a decorat-o personal, cu abțibilduri. E bine, așadar. Suntem bine.

Nici Emma nu este exclusă – azi dimineață am dus-o prima dată pe ea la grădiniță, iar cu această ocazie Georgia și-a revăzut și educatoarea. I-am luat și ei rechizite, când am luat pentru Georgia – care și-a ales tot cu prințese: ghiozdan, penar, stilou, creioane, carioci, gumă de șters și tot. Numai prințese în fața ochilor 🙂 Iar când se întâlnesc, la prânz, surioarele, își povestesc una alteia: ”Georgia, ce-ai învățat azi la școală?”, a întrebat Emma. ”Nimic, doar ne-am prezentat și am spus cum preferăm să ne spună”, a venit răspunsul.

De mâine, aștept dialoguri mai consistente 🙂