Aventuri în lumea matematicii

Cu mulţi ani în urmă am stabilit: când vom avea copii, iar ei vor avea teme, eu mă ocup de „română”, iar El de „mate”. Doar nu degeaba m-am mutat cu El în bancă, la matematică, în liceu… Deocamdată, însă, mă descurc şi eu. Sunt adunări şi scăderi simple, fără trecere peste ordin, cică. Continuă lectura

Anunțuri

Jocuri pentru copii şi părinţi

Spuneam la începutul anului că ne-am propus să stabilim o seară a jocurilor în familie, dar încă nu am implementat ideea, în mod oficial. Pe de altă parte, jucăm în fiecare seară câteva runde de „Pantomime”, înainte de poveşti & culcare, aşa că putem spune că „Seara jocurilor” e în fiecare seară. Totuşi, una mai serioasă ar necesita organizare şi mai mult timp, aşa că nu renunţăm la idee şi o vom pune în practică.

Până atunci, să trecem în revistă jocurile noastre preferate, ca să vă dăm şi vouă idei, pentru „Seara jocurilor în familie”. Distracţia e garantată cu oricare dintre ele, iar cel mai important e să staţi împreună, să comunicaţi, să vă cunoaşteţi, să vă ascultaţi, să colaboraţi, să vă iubiţi, să vă distraţi împreună (da, se poate!). Nu e „părinţi versus copii”, e „părinţi & copii”. Ăsta e motto-ul meu 🙂 Continuă lectura

Înapoi la grădiniţă

Aşa de simţim de câteva zile încoace, ca şi când ne-am retrăi copilăria, ca şi cum ne-am fi întors la grădiniţă. Asta pentru că Georgia creşte şi are nevoie de noi provocări şi jocuri. Câteodată, parcă nu ne vine să credem ce mare (şi deşteaptă) s-a făcut.

Totul a început cu plastelina, înainte de Paşti. I-a luat Emilia, deşi eu credeam că e prea mică Georgia pentru aşa ceva. Se pare că m-am înşelat. Da, într-adevăr, trebuie să o supraveghez îndeaproape, ca să nu o mănânce :), dar, în rest, se descurcă foarte bine. Am făcut-o pe Albă ca Zăpada, ba chiar şi un pitic, o căsuţă, un copac şi multe floricele. Ea punea buline colorate peste tot ce făceam eu, aşa că a ieşit la final un amalgam de culori, nu le-am prea putut separa.

Apoi, au fost floricelele de plastic, le-am văzut în Auchan şi mi-am amintit imediat de ele, cum mă jucasem şi eu cu ele, la grădiniţă. Deocamdată, cu ele nu se descurcă prea bine, dar îi place să îi construim noi chestii, sau să le aranjeze ea, unele lângă altele, pe culori.

I-am luat şi ceva cuburi, care construiesc imagini, dar respectivele imagini erau mult prea încărcate, sunt destul de greu de făcut chiar şi pentru adulţi 🙂 Dar ea a rezolvat problema: le-a jupuit până au rămas negre, simple, iar acum construieşte turnuri cu ele, pe care le dărâmă apoi şi se distrează teribil.

Nu în ultimul rând, trebuie să amintesc puzzle-ul. A primit patru puzzle-uri cu fructe, aşa mai simpluţe, în rame de culori diferite. Am fost chiar uimită să o văd cât de bine le potriveşte. Se uită la culori şi le alege, apoi face fructele – para, mărul, pepene, nuca, piersica etc. Îi place la nebunie să le potrivească şi e în culmea fericirii dacă stăm lângă ea şi ne jucăm împreună. De fapt, asta vrea mereu, să stăm lângă ea şi să facem ceva împreună. Aşa că i-am pus o măsuţă pe măsura ei (făcută de tati) şi ea stă cuminte acolo, jucându-se cu ceva. Şi ne strigă pe rând, arătându-ne cu degetul unde să ne aşezăm, lângă măsuţă. Şi aşa am ajuns noi să ne petrecem timpul făcând un puzzle sau construind diverse chestii, punându-ne din nou imaginaţia la încercare. Înapoi în copilărie!