Seară cu temă (sub)acvatică

În weekend am fost la ziua prietenului nostru Adi, care tocmai și-a făcut o minunăție de acvariu. Evident, fetițele au fost tot pe el, observând peștișorii cu mare atenție (până la momentul în care unii s-au ascuns pe unde au putut). Ne dorim și noi un acvariu, iar până să facem rost de unul adevărat (și de un spațiu adecvat), am făcut unul din carton.

Ideea e simplă, dar cu un rezultat spectaculos, și am văzut-o cu ceva vreme în urmă, pe blogul Mami, joacă-te cu mine! Nu am pus-o în practică până acum pentru că nu am avut o cutie potrivită și pentru că avem atât de multe lucruri de făcut, încât parcă nu ne mai ajunge timpul 🙂

E atât de simplu: se ia cutia, se decupează o fereastră și se lipește pe ”acvariu” hârtie albastră (deschis). În interior vom folosi un albastru închis, ca și cum ar fi apă… Se decupează peștișori din hârtie sau carton colorat și se lipesc de tavanul cutiei, în interior, cu ață (lipită pe spatele peștilor). Eu am folosit până la urmă bandă adezivă subțire, pentru că cei atârnați cu ață se tot roteau și ne arătau mai mult spatele 🙂 Am lipit și ”iarbă de mare”, decupată din hârtie verzulie, am făcut și două caracatițe (pentru că pe prima a înnegrit-o prea tare Georgia) și o broscuță țestoasă, pe care am lipit-o pe peretele din spate.

A fost haioasă activitatea pentru că fiecare membru al familiei a contribuit: tati a lipit hârtia pe cutie, după ce o decupasem eu, apoi Georgia și cu mine am decupat peștișori și caracatițe, ele au colorat, au și lipit, m-au ajutat să lipesc banda scotch… La final am pus și floricele…

În fine, eu am vrut să închei seara aici, însă Georgia a tot insistat să facem și peștele cu solzi, pe care îl aveam pregătit de câteva zile. Adică îl aveam în plan, aveam și ”solzii” tăiați, dar nu am mai apucat să îl facem. Și dacă tot ne-a rămas o bucată de carton de la acvariu, am decupat un pește mare și câțiva mai mici. Pe cel mare am lipit solzi, pe cei mici i-a colorat (a se citi: mâzgălit) Emma. Ideea cu solzii am împrumutat-o de la Atelierele creative.

Peștele acesta e și mai ușor de făcut: se decupează conturul peștelui, sau doar se desenează pe hârtie sau carton; se decupează ”solzi” din hârtie colorată și se lipesc pe corpul peștișorului. E gata cât ai zice… pește! 🙂

P.S. A se observa pe fundal și suportul de creioane pe care l-a făcut tati! A dat mai multe găuri într-o bucată de lemn și acum creioanele stau cuminți, la locurile lor! Bineînțeles, mami a personalizat obiectul cu numele prințeselor 🙂

Anunțuri

Peşte la cuptor

Eu îi spun plachie, dar nu sunt sigură că e corect, adică nu ştiu dacă denumirea corespunde reţetei pe care o fac eu. Sau, mă rog, poate există mai multe variante…

De cele mai multe ori pregătesc peştele de seara, adică îl las într-un vas, în frigider, cu condimente, ulei de măsline şi puţin oţet (eventual stropit şi cu vin). A doua zi, îi pregătesc un pat de ceapă, tăiată solzişori, într-o tavă mare de yena, unsă cu ulei de măsline. Pun bucăţile de peşte, adaug usturoi tăiat feliuţe, morcovi, tot feliuţe, şi nişte roşii, tăiate cubuleţe (sau felii, pentru un aspect mai interesant, dar se cam usucă în cuptor). Dacă nu am pus vin de dinainte, acum e un moment potrivit (doar îl stropesc, nu îl înec în vin). Se lasă la cuptor, la foc potrivit, cam o oră (maxim).

De obicei folosesc merluciu, e bun un peşte care să nu fie prea gras. Fac reţeta asta de Revelion, de fiecare dată – obicei preluat de la Emilia, ca şi reţeta, de altfel. Anul ăsta am descoperit că fetiţei mele îi place foarte mult acest fel de mâncare, aşa că o să-l fac mai des.

Peşte cu roşii

Meniu uşor, de seară: peşte cu roşii, că şi-aşa e înnebunită după ele. Am făcut păstrăv, doar l-am condimentat, l-am tăvălit puţin prin mălai şi l-am prăjit în tigaie. I-a plăcut mai mult decât mă aşteptam, dar poate că şi datorită roşiilor 🙂

Bineînţeles, pofta ei nebună de mâncare se datorează şi plimbărilor în frig şi zăpadă, sunt sigură. Sper s-o ţină aşa toată iarna!

(Aşa arăta peştele la început, dar i l-a curăţat frumos tati de piele şi oase, i l-a dat bucăţele, iar EA nu a mai trebuit decât să deschidă guriţa aia pofticioasă)

Notă: înainte de asta a păpat şi porumb. Din ăla pus la congelator, de acelaşi tătic grijuliu 🙂 Se pare că îi place porumbul fiert la fel de mult ca astă-vară. După ce se termină cel din congelator, sper să accepte şi din conservă…