Seri cu povești

Cred că a trecut deja o lună de când nu mai am loc să citesc eu povești, seara. Mai aveam puțin și împlineam 6 ani de când citesc, seară de seară, aventuri cu prințese, scufițe roșii, lupi sau purceluși, motani încălțați, prinți neînfricați și alte personaje dubioase. Dar, de când Georgia s-a prins cum se…

Cum am crescut eu cu trei taţi

Am fost un copil foarte norocos, din multe puncte de vedere. Am fost singură la părinţi şi nu numai – aveam în jurul meu bunicii, părinţii, plus o mătuşă nemăritată la dispoziţia mea (în primii mei ani de viaţă…). Ce mai, eram ca Goe, cu mamiţica, mam’mare şi tanti Miţa, gata toate să mă facă…

Colinda minunată

A venit iarăşi vremea aceea din an în care mă tot gândesc ce frumos era odată, chiar dacă totul era diferit. Şi îmi amintesc de toţi care erau atunci lângă mine şi numai din cauza colindelor – mai precis, a unei colinde, despre care scriam şi anul trecut (i-am scris atunci întreaga poveste aici). O…

Anotimpul cireşelor

Cireşele nu sunt neapărat fructele mele preferate, dar sunt fructele mele speciale, mai ales cele de mai. Am crescut, literalmente, sub un cireş de mai, care a crescut şi el deodată cu mine, la Vinerea, acolo unde stăteau bunicii mei (şi unde am stat şi eu, cu ei, în cea mai frumoasă perioadă a vieţii…

Poveste de iarnă. Colinda Ilenuţei

A fost odată ca niciodată o bunică, pe care o chema Ileana. Avea ochi albaştri, dar nu d-ăia blânzi cum vezi la bunicile clasice, de prin poze. Avea ochi albaştri şi vii, care mereu râdeau şi jucau. Alteori, avea ochi albaştri care aruncau scântei şi atunci nu era prea bine să fii în preajma lor……