English at Home (6) Fruits

Nu am abandonat lecţiile de engleză, doar că nu le-am mai prea făcut în cadru „organizat”. O mică lecţie poate să apară în orice moment, Georgia întreabă, eu răspund, îi explic, dezvolt. Cea mai recentă activitate planificată a fost despre fructe şi a avut mare succes. Georgia are o memorie fantastică, ne jucăm câteva minute şi la final ea ştie tot. Pentru Emma trebuie să repet, mai ales că ea e şi mai încăpăţânată; din păcate, eu m-am obişnuit cu stilul Georgiei, căreia trebuie să îi spun doar o dată şi a reţinut, iar cu Emma mi se pare că nu am destulă răbdare. Ea e şi mai micuţă, aşa că totul trebuie făcut sub formă de joc, pentru a o atrage să înveţe ceva. Continuă lectura

Anunțuri

Jocuri pentru copii şi părinţi

Spuneam la începutul anului că ne-am propus să stabilim o seară a jocurilor în familie, dar încă nu am implementat ideea, în mod oficial. Pe de altă parte, jucăm în fiecare seară câteva runde de „Pantomime”, înainte de poveşti & culcare, aşa că putem spune că „Seara jocurilor” e în fiecare seară. Totuşi, una mai serioasă ar necesita organizare şi mai mult timp, aşa că nu renunţăm la idee şi o vom pune în practică.

Până atunci, să trecem în revistă jocurile noastre preferate, ca să vă dăm şi vouă idei, pentru „Seara jocurilor în familie”. Distracţia e garantată cu oricare dintre ele, iar cel mai important e să staţi împreună, să comunicaţi, să vă cunoaşteţi, să vă ascultaţi, să colaboraţi, să vă iubiţi, să vă distraţi împreună (da, se poate!). Nu e „părinţi versus copii”, e „părinţi & copii”. Ăsta e motto-ul meu 🙂 Continuă lectura

English at Home (5) Days of the week. The very hungry caterpillar

Pentru weekend am pregătit o activitate mai complexă, care s-a dezvoltat și mai mult pe măsură ce lucram. Găsisem mai demult niște fișe de lucru și idei de activități pe marginea celebrei cărți semnate Eric Carle, ”The Very Hungry Caterpillar” – din păcate, nu-mi amintesc exact de pe ce site am descărcat fișele, știu sigur că era unul în engleză. Le-am editat și am făcut o serie în limba română, pentru Emma, iar pentru Georgia le-am lăsat în engleză. Scopul meu era să o învăț zilele săptămânii.

Le-am dat fiecăreia fișele ei – una cu omida, pe care erau scrise zilele săptămânii, alta cu alimentele pe care omida le consuma în fiecare zi. Au colorat alimentele, apoi au decupat cercurile și le potriveau pe fiecare în ziua corespunzătoare, pe măsură ce citeam povestea. Am repetat, cu ocazia asta, și culorile, plus că am învățat cuvinte noi, pentru că omiduța noastră mănâncă foarte multe chestii: a red apple (un măr roșu), two yellow pears (două pere galbene), three purple plums (trei prune mov), four red strawberries (patru căpșuni roșii), five orange oranges (ce ne-am mai distrat aici!), a green leaf (o frunză verde) și grămada de mâncare de sâmbătă. Așadar, o mulțime de lucruri interesante și noi!

Am avut și o omidă de jucărie lângă noi, care s-a transformat într-un fluture, în final, exact ca în poveste 🙂 Adică a făcut Georgia un fluturaș, folosind tubul de la hârtia igienică și două inimioare de carton, pe care am ajutat-o eu să le decupeze. A lipit pe ele și hârtie colorată, i-a pus ochișori fluturașului, plus antenuțe și sârmă plușată. A ieșit o minunăție – de fapt, două, pentru că apoi i-a făcut și o pereche albastră fluturașului roz.

English at Home (3) Colors

A treia lecţie a fost despre culori şi a fost mai lungă decât celelalte, pentru că am introdus mai multe activităţi. Între timp am achiziţionat şi un Dicţionar ilustrat englez-român, cu prinţesele Disney, şi încă o cărticică în engleză, cu jocuri şi exerciţii, cuvinte şi expresii. Şi am mai găsit un site cu resurse nemaipomenite pentru învăţarea limbii engleze: http://www.mes-english.com.
De aici am descărcat o prezentare despre „Shapes and Colors”, pe care am şi tipărit-o, dar din păcate numai alb-negru. Asta ne-a ajutat, pe de altă parte, să învăţăm culorile altfel: eu pronunţam cuvântul (blue, yellow, red etc.), iar ea îmi spunea despre ce culoare e vorba şi desena pe pagina respectivă un obiect cu acea culoare. De exemplu, pe pagina culorii maro, a desenat o căsuţă, cu o cariocă maro, şi a scris „A Brown House” – asta a fost iniţiativa ei 🙂 Aşadar, faptul că am avut lecţia despre culori în alb-negru ne-a determinat să fim creative.
După ce am învăţat care sunt culorile, pentru fixare am folosit pompoane colorate. Eu spuneam o culoare, în engleză, iar Georgia scotea pomponul aferent, din pungă. Iar la final ea le scotea, ea le numea 🙂 La sfârşit de tot am avut o discuţie bilingvă – eu arătam un obiect, Georgia trebuia să îmi spună culoarea, în limba engleză, iar Emma în limba germană. Am făcut asta pentru că primul instinct, la Georgia, a fost să îmi spună „gelb” în loc de „yellow” sau „rosa” în loc de „pink”. Aşa am lămurit lucrurile şi ştim culorile în două limbi străine 🙂

English at Home (2) Let’s Count!

Pentru a doua lecţie, în care am numărat până la 10 (şi mai mult, ulterior), am descărcat iarăşi o cărticică drăguţă, de pe acelaşi site.
Iarăşi a fost cu efect dublu, căci am aflat alte cuvinte noi, numărând obiecte: one apple, two dogs, three flowers, four robots, five cakes, six bananas, seven balloons, eight cars, nine birds, ten crayons. Iar la final erau toate obiectele, iar eu întrebam: How many balloons/birds/flowers can you see? Iar Georgia îmi răspundea, fericită – four balloons! three birds! two flowers!
Cel mai tare e cum încearcă să pronunţe „three” cu limba între dinţi, în condiţiile în care sus nu are dinţi 😀 i-au căzut amândoi cei din faţă.
Şi, la fel de tare, e cum trage Emma cu urechea. La câteva zile după această lecţie, la care a participat şi ea (dar nu am insistat, dacă nu a vrut să se implice), a numărat şi ea, fără greşeală, până la 10, în engleză. Şi apoi în germană 🙂

Detectivul de emoții

Georgia: Oh, ce mult îmi place să fac duș, aș putea să stau aici toată noaptea și să mă spăl… aș fi cel mai curat copil din grupă!
Eu: Cred că ești cel mai curat copil din grădiniță, nu știu care copil mai face duș ca tine, în fiecare seară… Amândouă sunteți cele mai curate fetițe!
Georgia, mustrătoare: Mami… Lauda de sine nu miroase-a bine!

E doar un exemplu de dialog, de aproape o săptămână Georgia mă ține în proverbe. Cauza se numește ”Detectivul de emoții” și este o colecție de jocuri educative, de fapt, un produs educațional conceput pentru dezvoltare emoțională de o firmă românească din Târgu Mureș. Este vorba despre jocuri și povești care pornesc de la proverbe și care au în centru niște copii care trăiesc tot felul de aventuri și de emoții în viața de zi cu zi. Pe lângă CD există și reviste, de fapt niște cărticele cu exerciții pe aceleași teme.

img_01Eu am comandat două pachete, pentru grupa mică-mijlocie și pentru grupa mijlocie-mare, pachet ce conține CD și revistă. După plasarea comenzii, am fost sunată de la firma respectivă și mi s-a explicat că CD-urile sunt identice, sigur le vreau? Că se poate comanda și numai unul, plus două reviste 🙂 Așadar, firma este serioasă și o recomand.

De asemenea, recomand jocurile, sunt chiar educative și foarte drăguțe, fetelor le plac mult. Eu în general sunt împotriva jocurilor pe calculator și alte dispozitive, însă, dacă trebuie, dacă e musai, astea sunt OK. Fetele mele își doresc, evident, și ele să se joace… iar ăsta este un compromis bun.

Mândră de fetele mele!

Sunt diferite, dar fiecare e minunată, în felul ei. Amândouă sunt talentate, deștepte, creative, copilăroase, visătoare, pline de imaginație, vorbărețe, sociabile, spontane, curioase, vesele, afectuoase, deschise. Sunt convinse că pot face orice. Desenează, scriu povești – sau le desenează, după cum au chef – pun în scenă adevărate piese de teatru cu păpușile. Dacă o dată am făcut împreună niște pinguini din hârtie, pe care i-am pus pe un bețișor, ca pe marionete, după câteva zile și-au făcut ele niște personaje, decupate, desenate și lipite de ele.

Georgia știe literele de la 2 ani, pentru că a vrut și pentru că am văzut-o interesată, așa că am învățat-o. Acum are 5 ani și 9 luni, dar a citit (singură) mai multe cărți decât unele persoane pe care le cunosc. Nu vorbesc despre povești, ci despre cărți întregi – cea mai recentă fiind ”Regatul de gheață” (”Frozen”), pe care a citit-o de câteva ori.

Emma abia acum începe să învețe. Peste o lună va împlini 4 ani și acum a început să manifeste interes. Nu am ținut neapărat să știe și ea literele la 2 ani, dacă nu a vrut. Mi-am propus să le accept așa cum sunt ele, unice, fiecare cu propriile talente și preocupări. Acum a început să fie interesată, așa că am scos cutia cu litere și încerc să îmi dau seama ce metodă să abordez. Știu că nu va merge ca și la Georgia, dar o să mă adaptez pe parcurs. Și probabil o să mă ajute metoda Montessori, ca și la Georgia.

Până una-alta, eu am zis că o las ușor, în ritmul ei, dar în seara asta a apărut cu un desen propriu, pe care l-a și semnat cu propria mânuță: Emma. Litere un pic timide, dar corecte și, pe deasupra, colorate. Nu i-am arătat cum se scrie numele ei și nu am încercat să o învăț. Presupunerea mea este că a văzut la Georgia, cum se scrie… Pornim, deci, la drum, și cu Emma, spre minunatul tărâm al literelor, al scrisului și, mai ales, al cititului.

Și sunt tare mândră de ele, de fetițele mele minunate!

Cititoarea cea Minunată

Mai bifăm o realizare în palmaresul Georgiei, minunata noastră de 5 ani: a învăţat să citească. Şi zic aşa, căci aşa e: a învăţat cumva singură, nu pot să spun „am învăţat-o să citească”.

Eu i-am arătat literele, mari şi mici, i-am organizat nişte lecţii după metoda Montessori, dar nu au fost chiar „ca la carte”… i-am pus la dispoziţie o grămadă de materiale prietenoase, din care să înveţe relaxat – cam asta a fost contribuţia mea. Şi după ce a învăţat literele, a început să le vadă peste tot – în cărţi, pe etichete, pe stradă, în magazine – şi să le citească. Aşa că, puţin forţat, am fost nevoită să îi spun şi cum se leagă literele unele de altele, că se citesc împreună… şi asta a fost tot. Zic „forţat” pentru că nici nu împlinise 5 ani şi n-am vrut s-o învăţ eu neapărat să citească, mă gândeam că are timp!

După ce a înţeles principiul, a început să lege literele şi era ca şi când i s-a dezvăluit un mare mister – de fapt, chiar aşa a fost, nu? Era aşa de încântată… iar încântarea s-a transformat, între timp, într-un fel de foame, unde vede litere, parcă se aruncă pe ele, vrea să ştie ce cuvinte ascund. Citeşte tot, silabiseşte, repetă dacă e un cuvânt mai lung şi mai complicat. Dacă îşi dă seama că e în altă limbă sau că nu-l poate „lega” ea, cere ajutor. Şi aşa, întrebarea predominantă în casa noastră este „ce scrie acolo?”, pentru că a preluat-o deja şi Emma, intrigată fiind şi ea de acest mister.

Acum deja citeşte din cărţi. I-am scos din nou cărţile de când era micuţă, căci acolo sunt cuvinte puţine, cu scris mai mare. I-am cumpărat şi o carte pentru începători în ale cititului – ştiaţi că există aşa ceva? 🙂 Iar cu lecţiile din „seria roz” Montessori deja ne jucăm – cuvintele formate din trei litere sunt mult prea simple pentru ea 😛

Știe și să scrie, majoritatea literelor, din memorie, este în stare chiar și să ne spună ea, pe litere, un cuvânt. Așa că, dacă îi spunem un cuvânt, poate să îl scrie, fără ajutor. Chiar astăzi am găsit scris, în spațiul de căutare de pe YouTube, ”cantecepentrucopi” 😀 mai trebuie să îi spun cum să folosească pauza și să scrie ”copii”, cu doi ”i”… Dar suntem pe drumul cel bun! Mai ales că nu am insistat niciodată să scrie… e, pur și simplu, ceva ce vrea ea să facă.

Precizare: tot ce ştiu despre metoda Montessori am citit pe blogul Mic atelier de creaţie şi îi mulţumesc mult mămicii respective pentru efortul ei, pentru organizare şi pentru că a împărtăşit şi cu alţii! Aici este prezentarea şi primii paşi din „seria roz”…

Repet, eu nu am făcut cu Georgia lecţiile chiar aşa, însă m-am inspirat de acolo, am făcut materiale după modelul de acolo, iar rezultatele se văd. Poate, cine ştie, cu Emma voi proceda altfel 🙂 Important este să fii atent la copil şi la nevoile lui, să pricepi ce metodă i se potriveşte mai bine şi la care răspunde mai eficient. Şi, sub nicio formă, să nu îl forţezi să înveţe ceva, înainte de vreme, adică înainte să fie pregătit.

În imaginile de mai jos se văd câteva dintre materialele folosite de noi pentru învățarea literelor și pentru deprinderea cititului / scrisului, unele cumpărate, alte făcute de noi:

Copiii din ziua de azi…

Georgia, în față la magazinul Vodafone din Iulius Mall: ”Mami, ce scrie acolo?”

Eu: ”Păi, citește, că doar știi să citești!”

Georgia: ”R, E, D… red! adică roșu!”

Eu: ”Roșu?”

Georgia: ”Da, e roșu în limba engleză. În germană e ”rot”… Mami, dar în chineză cum se zice?”

Eu: ”Nu știu, draga mea, chineză…”

Georgia: ”Și meu știu numai engleza și germana…”

Câteva motive pentru care mi s-a părut o realizare:

1. Încă nu are nici 5 ani, dar știe literele și știe să le citească, împreună, formând cuvinte. Știu că tuturor ni se pare ceva foarte ușor, dar când veți încerca să vă învățați copiii să citească, o să descoperiți că nu e chiar așa, că nu suntem capabili din naștere să alăturăm literele, să citim cuvinte, chiar dacă le cunoaștem.

2. A reușit să recunoască un cuvânt într-o limbă străină. Ba mai mult, a reușit să recunoască un cuvânt într-o a doua limbă străină, căci ea învață, oficial, germana.

3. Și-a dat seama că e o altă limbă și știe că un cuvânt e altfel în limbi diferite. Până și conceptul de ”limbă străină” e greu de explicat unui copil.

De fapt, până și un cuvânt simplu, pe care îl folosim zi de zi, e uneori greu de explicat unui copil. Asta descoperim noi de o vreme încoace, de când Georgia a ajuns la faza ”asta ce înseamnă?” 🙂

A glimpse of the future

Adică o privire fugară în viitor, o imagine scurtă, cât o fracțiune de secundă, dar nu din trecut, cum se întâmplă de obicei, ci din viitor 🙂 Sună mult mai bine în engleză, e un singur cuvânt încărcat de semnificație, față de două rânduri în limba română. (Dar are ea și limba română cuvintele ei…)

Azi am avut niște activități foarte ”mature” împreună cu fetițele. Cresc tot mai mult și mai brusc 🙂 Sunt interesate tot mai mult de ceea ce fac eu, de rutina mea, lucruri care pentru ele este sunt de-a dreptul speciale. Azi le-am lăsat – în special pe Georgia – să mă asiste. Așa că și-a spălat singură o fustiță nouă – cu săpun, în lighean (fiind nouă, nu era foarte murdară), apoi am lăsat-o să-și încălzească singură ceaiul în cuptorul cu microunde. Aici a venit și Emma, doar că pe ea a trebuit să o ridic puțin și să reduc timpul pe care îl programase ea pentru ceai (10 minute, mi s-a părut cam mult) 😀

I-am dat apoi trei cănuțe din ale mele (de espresso), le-a pus pe tavă și a dus-o singură pe măsuța lor din living. Eu am pus ceaiul într-un mini-ceainic improvizat (respectiv cana folosită de obicei să pui laptele pentru cafea) și am luat împreună ceaiul ca niște doamne. Și de data asta n-am simulat, căci am avut ceai adevărat, ba chiar am împărțit și o brioșă. Pe care, desigur, am făcut-o tot împreună, ieri.

Ce să mai zic… își aprinde singură lumina la baie (am fost șocați prima dată când am remarcat că nu ne mai cere ajutorul)… știe toate literele, mici și mari; citește cuvinte din maxim trei silabe și, mai nou, știe să le și scrie. Cunoaște literele mari și mici, le citește, dar scrie, deocamdată, numai cu litere mari. I-am scos niște fișe cu exerciții grafice (de la punte la linii, bastonașe, cercuri, spirale etc., până la litere). Și dacă nu am găsit ce voiam, i-am făcut eu, din puncte 🙂

Și acum, seara, am povestit despre ce înseamnă ”bârfă”… și ”dantură știrbă” – așa are Bucșă, din povestea ”Mașini”. I-am povestit despre dinți, dentist, chestii. Și are niște întrebări interesante… suntem la faza când vrea să știe semnificația cuvintelor. Sunt cuvinte pe care le folosești zilnic, dar e o provocare să le explici sensul.

Exemplu: ”Ce înseamnă accident?” Tati i-a zis că e o întâmplare neașteptată, de obicei ceva rău, în urma căreia de multe ori cineva este rănit. De exemplu, cazi și îți rupi mâna, este un accident. Contra-întrebarea Georgiei a fost: ”dar atunci când rupi o floare este tot accident?!”

Nici Emma nu se lasă mai prejos. Și ea se joacă tot mai mult cu vorbele. O imită mult pe Georgia și e de-a dreptul hilar să o auzi scoțând niște expresii pretențioase, copiate întocmai după sora mai mare.

Exemplu: Emma se trezește și are poftă de ”ceva bun”. Și întreabă: ”Tati, ce ne dai?”. Tati glumește: ”Bătaie!”. Emma sare cu replica, netulburată: ”Tati, bătaia nu este bună de mâncat… Vreau ceva mai dulce!”.

Sau cum mă alintă ea: ”bună, mămică guduță!”. ”Guduță” fiind ”drăguță” – exact așa zicea și Georgia, la vremea ei, mi se pare fascinant.

La sfârșitul lunii, voi avea o fetiță de 3 ani și una de 5 ani. Domnișoare, cu idei și opinii. Și cu multe întrebări…