Un Crăciun foarte fericit

Pentru un Crăciun foarte fericit, ai nevoie de cel puţin următoarele ingrediente: copii, bunici, cadouri, brăduţi, luminiţe, Moş Crăciun. Se pot adăuga colinde, poezii, dulciuri, multe zâmbete, mese mari şi pline, în jurul cărora să se adune toţi membrii familiei. De aşa ceva am avut noi parte anul acesta şi cred că a fost cel mai frumos Crăciun de până acum, căci nu am planificat nimic şi totuşi ne-a ieşit totul perfect.

În Ajun a venit Moşul în persoană, cu un sac împrumutat, căci al lui nu a fost destul de mare pentru toate cadourile – doar ne adunaserăm în jurul bradului două fetiţe, doi părinţi şi patru bunici, toţi cuminţi-foc 😀 Cu toţii am primit cadouri, mai ales fetiţele, care l-au întâmpinat pe moş cu încântare, spre bucuria noastră (ne puneam întrebări despre cum va reacţiona cea mică, dar a fost prima care a sărit pe el, de când a păşit în casă). După plecarea Moşului, am stat cu toţii la masă, ne-am bucurat de seara de Ajun şi de cadouri.

În ziua de Crăciun ne-am adunat iarăşi cu toţii, dar în casa celorlalţi bunici. Doar şi acolo erau cadouri şi brazi şi bunătăţi pe masă! Şi iarăşi am stat cu toţii şi ne-am bucurat că suntem împreună şi că fetiţele sunt atât de fericite. Şi de ce să nu fie fericite… peste tot pe unde am umblat cu colindul, în zilele următoare, le aşteptau cadouri sub brad – aşa că s-au ales cu o grămadă de jucării noi: o căsuţă complet mobilată, cu mobilă pentru toate camerele (inclusiv baie şi bucătărie, dar şi personaje, chiar şi un căţel!), un Mickey povestitor, care cântă şi vorbeşte (cu vocea originală!), spre deliciul Emmei, un set de curăţenie cu tot ce trebuie, de la mătură, mop, perie şi făraş, până la aspirator, puzzle, cărticele (una nouă de la Lucia Muntean, „Rime de Crăciun”), jocuri, cuburi, hăinuţe, cutiuţe muzicale şi multe, multe dulciuri. Dar, repet, cel mai frumos mi s-a părut că am fost cu toţii în jurul fetiţelor, cu toţi bunicii, şi că ne-am bucurat împreună.

Acum ne pregătim de Revelion… care din nou nu ne-a ieşit cum îl plănuisem, dar sperăm acum la o mare petrecere, cu aceleaşi personaje.

Un an nou minunat vă dorim, să vă bucuraţi unii de alţii, mai mult decât de ceea ce aveţi!

Această prezentare necesită JavaScript.

Fetiţe, codiţe, bunici, veselie, cadouri, brazi şi iar cadouri

Cam aşa s-ar putea rezuma, în câteva cuvinte, săptămâna aceasta. Suntem la bunici şi toată lumea e fericită – mai ales fetiţele, căci sunt acum răsfăţate din n-şpe părţi. De când am venit, tot împodobim la brăduţi şi împachetăm la cadouri 🙂 Anul ăsta le-am implicat şi pe fetiţe la împodobit, căci am remarcat că au simţ artistic… şi nu am regretat. I-am spus Georgiei că Moşul ne-a lăsat mai devreme brăduţii, iar în condiţiile astea va trebui să îi împodobim noi. Nu a părut deloc deranjată, ba dimpotrivă.

Şi aşa ne-am distrat, la fiecare casă de bunici, pe rând. Am pus globuri şi luminiţe, moşi, steluţe şi bomboane, fundiţe şi clopoţei. Crengile de jos (acolo unde ajung ele) erau, evident, supraîncărcate, aşa că luam podoabele direct de acolo şi le poziţionam mai sus 🙂 A fost foarte uşor şi a mers repede, cu două fetiţe care ne dădeau globurile în mână, ba le mai aşezau şi ele în brăduţi. Pe lângă cei doi brazi principali, din casele bunicilor, Georgia a ţinut neapărat să îi împodobească şi pe alţi doi mai mici, unul fiind în camera lor – şi aşa dispăreau podoabe din bradul mare, ca să le descoperim mai apoi agăţate în cei mici. Între timp, a mai apărut un brad împodobit şi afară, în curte, aşa că suntem înconjuraţi, spre încântarea năzdrăvanelor.

Între timp, ele se distrează de minune, chiar dacă nu am avut parte de zăpadă (încă). Vor să le fac în fiecare zi codiţe (mi-a zis Georgia că are o colegă de la grădiniţă şi vrea şi ea, le-am cumpărat elastice, apoi a vrut şi Emma, aşa că am două fetiţe cu codiţe). Cel mai mult îl asaltează pe Co, bunicul care nu crâcneşte când este călărit, lovit, înghiontit ş.a.m.d. de cele două, care nu îşi dau rând să îl chinuie… pardon, să se joace cu el. Georgia a fost într-o zi şi la şcoală, cu Mimi, care a ţinut-o cu ea în clasă, profitând de programul mai lejer de dinainte de vacanţă. A venit foarte încântată, mi-a zis că a colorat, că a scris pe tablă, s-a jucat cu elevii Emiliei, le-a făcut poze… de fapt, şi-au făcut reciproc poze. Bineînţeles, şi acolo a găsit un brăduţ!

Mâine, îl aşteptăm pe Moş Crăciun, şi-a confirmat deja prezenţa 🙂 Nu cred că va avea, sincer, loc în sacul lui pentru atâtea cadouri. Doar avem nişte fetiţe şi nişte bunici aşa de cuminţi…

Această prezentare necesită JavaScript.

Moş Crăciun, mai ho… ho, ho!!!

Moş Crăciun a aflat că plănuim să petrecem sărbătorile la bunici la Orăştie, aşa că, înainte să părăsim Clujul, a început să ne bombardeze cu cadouri. Şi de-asta îi spun „mai ho”, ca în Ardeal 😀 să se mai potolească un pic… sau chiar atât de cuminţi au fost fetiţele noastre?!

Ieri am fost în vizită la naşii noştri şi am plecat încărcaţi de cadouri – între care s-a remarcat o casă de marcat de jucărie, ce ne-a ţinut ocupaţi tot restul zilei. Are scaner, bandă pentru cumpărături, piuie exact ca unul adevărat, poţi să plăteşti chiar şi cu cardul 🙂 A venit la pachet şi cu „produse”, de exemplu sticluţe de apă, ketchup, pui, porumb etc., aşa că le punem pe toate în coş (da, există şi coş de cumpărături) şi mergem la casă, la doamna Georgia, care ne cheamă la microfon (are şi microfon, dar doamna Georgia cam abuzează de el şi cântă ori spune poezii, în loc să dea anunţuri ca în magazinele adevărate). Ne scanează produsele, apoi face totalul, ne spune cât avem de plătit, încasează, dă rest… distracţie maximă. După ce ne-am jucat împreună, au început ele să se joace, fiind când cliente, când vânzătoare – şi chiar s-au jucat frumos o vreme, până au început să se certe pe casa de marcat 🙂

Astăzi a fost o nouă rundă de cadouri, la Adi&Bianca&Raluca (aşa îi numeşte Georgia, doar împreună). Aici au primit un castel minunat, cu tot cu prinţ şi prinţesă, cal şi caleaşcă. Vreo oră, n-am avut treabă cu Georgia… nu i-am auzit guriţa. Era fascinată de castel, îi punea pe ăia să danseze pe terasă, îi plimba prin castel, imagina dialoguri. Emma, la rândul ei, a primit un Donald, pe care l-a tot îmbrăţişat şi l-a pupat – orice prieten al lui Mickey e minunat! a şi adormit în seara asta cu el în braţe… Amândouă au fost încântate şi de castel, în seara asta au fost câteva momente de dispută 🙂 Noroc că mai schimbau între ele, castelul şi casa de marcat, şi se mai stingeau conflictele.

Şi… i-am zis eu „mai ho!” la Moşu’, dar ne-am petrecut după-amiaza împachetând alte cadouri 😛 Ce să facem, dacă avem nişte fetiţe atât de cuminţi!

Trei fete muncitoare, cu şase mânuţe harnice

Aşa mi-a zis astăzi Georgia. Am fost numai noi trei acasă şi ne-am apucat de curăţenie. S-au implicat în absolut toate fazele, inclusiv dat cu aspiratorul, dar mai ales la şters praful, nu îşi mai dădeau rând (sper să le ţină pasiunea asta mulţi ani de acum înainte). Lor le-am dat câte un şerveţel umed şi au şters absolut tot ce au prins în cale, rafturi, televizor, măsuţa de scris… tot, tot.

Şi, în timp ce ştergeam toate cu spor, Georgia a spus că”suntem trei fete muncitoare, cu şase mânuţe harnice”. Am trecut peste adjectivul „muncitoare”, chiar dacă nu l-am mai auzit până acum în guriţa ei, dar am întrebat-o cum a calculat că avem şase mânuţe? Şi a mers de la una la alta şi mi-a arătat: „tu ai două, eu am două, Emma are două, două plus două plus două înseamnă şase”. Mă uimeşte, pur şi simplu, logica ei 🙂 Am făcut nişte adunări, dar aşa, în joacă, erau într-o carte de exerciţii pentru copiii de grădiniţă, pe care mai „lucrăm” noi acasă… i-am explicat cum stau treburile cu adunările, apoi Emilia mi-a zis că e prea devreme, că n-are decât trei ani, şi am lăsat-o baltă, că nu vreau să stresez fetiţa.

Dar uite, Emilia, că nu e prea devreme! E la fel ca şi cu literele, le-a învăţat tot în joacă, când avea vreo doi ani, fără să vrem noi neapărat… e pur şi simplu o fetiţă deşteaptă 😀

De pus pe desktop: Fotografiile lunii noiembrie

Nu a fost o lună mai lungă decât celelalte, dar tot am hotărât să pun trei fotografii 🙂 Pentru că am atâtea poze frumoase cu drăguţele mele şi imediat se termină anul…

Prima fotografie este cea care a stat pe desktopul meu în ultimele săptămâni, iar celelalte două le surprinde pe minunate în timp ce iau o gustare, uitându-se la desene – porumb, respectiv Nutella pe pâine. Inutil de adăugat, să mănânce şi să se uite la desene sunt activităţile lor preferate 😀

Uite cine vorbeşte! Emma dezvoltă propoziţii

Ştie şi înţelege tot, e o şmecheră şi jumătate, tace şi face, iar când nu îi convine ceva ţipă cât o ţin plămânii. Creşte şi ea, parcă pe nesimţite… auzim deja cuvinte şi din guriţa ei, iar astăzi Emma a spus prima propoziţie dezvoltată! Să nu credeţi că e vorba de ceva frază elaborată… a zis doar „Hai sus!”, dar, din punct de vedere gramatical, asta este o propoziţie dezvoltată şi sunt sigură că bunica-doamna-profesoară-de-română mă va aproba 🙂 Ştiu că sunt doar două cuvinte, dar nu e doar subiect şi predicat, aşa că nu e simplă deloc – avem chiar şi un complement circumstanţial de loc acolo 😀

Contextul… se uita la marea ei iubire, Mickey Mouse, aşteptând să-i vină de la grădiniţă surioara – sau să-i spun complicea? că deja fac numai prostii împreună… Mă rog. Revenim. Se uita la Mickey, iar el îi tot îndemna să strige „hai sus!”, ca să-l ajute pe Goofy să îl pună la loc în copac pe puiul roşu mic 🙂 şi am auzit-o dintr-o dată, clar: „hai sus!”. Deocamdată, e la faza de repetat după alţii, în mod principal după Georgia, încearcă să repete şi cuvinte după ea, căci gesturile deja le imită ca o maimuţică… tot ce face surioara mai mare, face la scară mai mică şi Emma.

Cel mai tare ne distrează cum zice, hotărâtă şi/sau satisfăcută „aşaaaa”, un pic peltic, mai mult „asssaaaa”, când îi reuşeşte ceva. Sau când le chemăm la masă, ea vine prima şi începe să o strige şi pe Georgia, cu intonaţia noastră: „haaaaaa”, adică „hai” (exact aşa zicea şi Georgia, la vremea ei!). Ne spune şi cum o cheamă, „Eeee-mmmma!”, câteodată spre „Aaaa-ma!”, iar dacă o întrebăm câţi ani are, ne arată, râzând, un degeţel şi spune „uuuu-nu!”.

Peste două luni, va împlini doi ani… E fetiţă mare deja, ştie o mulţime de lucruri. Ştie să cânte şi să danseze, să deseneze pe tăbliţă, să coloreze – şi ţine perfect creionul în mână, exact cum a făcut Georgia, de la bun început! – papă singură şi se dezbracă singură 🙂 într-o după-amiază, când s-a trezit, am găsit-o în pătuţ în fundul gol… îşi dăduse jos pantalonaşi, body şi pampers! Face şi ea puzzle, potrivite pentru vârsta ei, construieşte cu cuburi de lemn şi de plastic – şi distruge într-o secundă un orăşel întreg, cu o singură mişcare nervoasă. Căci, da, dacă se enervează, are tendinţe distructive 😀 Are un temperament mult mai mare decât ea – de exemplu, s-a enervat la masă că nu i-am dat apă şi mi-a aruncat farfuria cu mâncarea pe jos… în alte situaţii, începe să răcnească, pur şi simplu.

Dar presupun că toate astea trebuie să le facă pentru a ţine pasul cu surioara mai mare, Georgia. Căci, îmi imaginez, nu-i foarte uşor nici să fii cel mai mic din familie! Iar ea se descurcă de minune, face faţă cu brio 😀

Prima serbare!

Prima serbare… multe emoţii, multe pregătiri, planuri, aşteptări… şi a trecut atât de repede 🙂 Pentru părinţi şi bunici, e un eveniment deosebit de important; te tot întrebi cum va fi, cum se va comporta „comoara”, va spune poeziile cu la fel de multă vitejie ca şi acasă? o să-şi amintească ea toate versurile alea în germană? va sta cuminte în rând? Ei bine, fetiţa noastră s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor şi poate chiar le-a depăşit. Nu, sigur le-a depăşit!

Am ajuns în sala de festivităţi în jur de 3 după-amiaza – primii 😀 Avantajul a fost că am prins locuri în faţă, dezavantajul că am avut de aşteptat o oră până să înceapă serbarea. Bunicii au venit special de la Orăştie, ca să o vadă pe divă dându-se în spectacol. În final, însă, la serbare au venit doar bunicile, căci Co a rămas acasă cu domnişoara Emma, care nu a dorit să coopereze şi să urmeze programul stabilit de noi dinainte, respectiv să doarmă suficient dimineaţa sau la prânz, astfel încât să fie aptă şi în formă la ora 4 – aşadar, a picat la somn înainte să pornim spre grădiniţă 🙂

M-au luat un pic emoţiile când au apărut în sală „steluţele”, una după alta, zâmbitoare şi săltăreţe. S-au aşezat frumos pe scăunele, ne-au salutat în limba germană şi ne-au urat „sărbători fericite” şi un an nou fericit, tot în limba germană. Au urmat apoi cântece şi poezii în germană… iar „steluţa” noastră a strălucit mai tare decât toţi (evident, în ochii noştri), spunându-şi poezia, la microfon, fără greşeală şi fără şovăire. După cum spuneam, ea este într-o grupă mixtă, astfel că sunt şi copii mai mari, dar nu a fost cu nimic mai prejos decât ei… zic eu ca o mămică mândră 😛

După ce şi-au spus toţi poeziile şi au cântat în limba germană, a urmat programul în limba română – colinde, cântece foarte drăguţe despre iarnă, din nou poezii… şi din nou Georgia şi-a interpretat rolul perfect, a zis şi poezia asta fără greşeală. Şi de câteva ori, la cântece, i-am auzit vocea foarte clar peste celelalte, şi nu era din cauză că stătea în primul rând 😀 trebuia ea cumva să iasă în evidenţă. După ce şi-au spus toţi poeziile, a apărut şi Moş Crăciun… şi toată „grupa steluţelor” a năvălit pe el, săracul. Cu greu i-au aliniat educatoarele la loc, pentru punctul culminant al serii: dansurile. Da, trebuia să ne arate şi ce a învăţat la cursurile de dans… iar momentul a fost maxim! Prima dată au dansat pe Marşul Radetzky 🙂 bestial de-a dreptul! apoi ceva dans al pinguinilor… ne-am distrat de minune, au fost excepţionali. Georgia l-a avut ca partener de dans pe colegul ei de bancă şi prietenul ei Marc, dar el nu prea a ajutat-o 😀 la început se cam împingeau pe acolo, căci unul dintre ei nu voia să-l ia pe celălalt de mână (nu ştiu exact care). Dar în final au fost grozavi, toţi copilaşii, mi s-a părut o serbare foarte reuşită şi muncită 🙂

Abia după ce i-au arătat Moşului şi dansurile, acesta şi-a deschis sacul şi i-a luat pe toţi pe genunchi (săracul) – din nou, Georgia a făcut pereche cu Marc – şi au primit cadouri, dulciuri şi o cărticică pentru învăţat limba germană. La final, toţi copiii şi invitaţii lor s-au întâlnit în sala de mese, la prăjituri & suc – iar noi am continuat seara cu o plimbare în mall (scurtă, căci diva era deja ruptă de oboseală). Şi asta a fost prima noastră serbare… avem totul filmat şi fotografiat, dar încă nu am apucat să vedem tot.

Astăzi meşterim în familie ;)

Pentru că nu se poate altfel… dacă e să facem ceva, trebuie să ne implicăm toţi, de la mic la mare. Când s-a apucat tati de făcut rafturile, Emma s-a înfiinţat lângă el şi a studiat îndeaproape toate sculele – a şi lins o şurubelniţă, am văzut-o eu 🙂 Apoi, a început să-l imite, a luat şurubelniţa mică şi s-a apucat să „strângă” şi ea nişte şuruburi. Peste puţin timp, a venit şi Georgi de la grădiniţă, iar munca a fost reluată, cu forţe proaspete. A luat şi ea o şurubelniţă şi s-a pus pe treabă – diferenţa fiind că ea chiar a strâns nişte şuruburi, cu puţin ajutor. Şi aşa, cu atâtea mânuţe harnice, rafturile au fost gata în timp record, iar acum avem în baie un dulăpior nou (de fapt, doar rafturi, că nu are uşi) şi ne mândrim cu el, pentru că a fost muncă de echipă!

Această prezentare necesită JavaScript.

A venit Moş Nicolae!

Şi anul acesta Moşul a fost darnic, semn că el crede că avem fetiţe cuminţi. Şi cine suntem noi, să-l contrazicem? I-am spus Georgiei că trebuie să pregătim ghetuţele, să le punem sub geam, căci Moşul va veni şi va pune daruri acolo, dar vine doar când dorm copiii. În secunda următoare, Georgia mi-a zis că îi este somn şi vrea să meargă la culcare 😀 Ba nu, vrea mai bine să doarmă în living (desigur, acolo pusesem ghetuţele). Până la urmă, s-a dus fiecare în patul ei, iar Moşul a putut să lucreze liniştit…

Prima s-a trezit Georgia, care s-a şi dus să verifice dacă a venit Moşul – şi a fost încântată să descopere multe daruri şi atâtea dulciuri. Şi-a deschis rapid cadourile ei şi o cam mâncau degeţelele să le deschidă şi pe ale surioarei adormite. Norocul nostru că s-a trezit şi Emma după puţin timp şi a venit şi ea în colţul surprizelor… Până la urmă, tot Georgia a deschis şi restul cadourilor, căci Emma a fost mai mult interesată de dulciuri 🙂 Dar, după ce au fost eliberate de ambalaje, s-a bucurat şi cea mică de cadouri – ea a primit un puzzle potrivit pentru vârsta ei şi o tăbliţă mică de scris (să nu se mai certe pe cea mare, ne-am gândit noi, fără să anticipăm că de-acum se vor certa pe cea mică…). Georgia s-a ales cu un puzzle nou, de fapt cu 10, de diferite mărimi; şi am mai găsit lângă ghetuţe doi pitici cântători, pe Doc şi pe Happy, adică exact ăia care ne lipseau! Cât despre dulciuri, să zicem doar că am umplut o plasă… cu ouă şi ciocolată Kinder, prăjiturele Barni, tot felul de napolitane şi biscuiţi, de nici eu nu mai ştiu.

După cum ziceam, un Moş foarte bogat şi darnic, pentru două fetiţe extraordinar de cuminţi şi de minunate! 🙂

O perlă în imagini

De data asta, n-a mai fost în cuvinte 🙂 Iar imaginile arată ce s-a întâmplat după ce i-am povestit Georgiei că atât ea, cât şi Emma, au crescut iniţial la mine în burtică – iar ea s-a întrebat cum de au încăput amândouă acolo?! şi eu i-am explicat că au stat pe rând acolo, întâi ea, apoi Emma. Oricum, s-a lămurit că bebeluşii stau în burtică la mămicile lor până cresc un pic… Iată dovada:

Da, şi-a pus bebele acolo la burtică şi se plimba aşa cu el 🙂 Doar aşa fac mămicile, nu?!