Despre flori și fulgi

Astăzi a nins la Cluj, cu niște fulgi maaaaari, ireal de mari și de pufoși, parcă pluteau. Din păcate, se topeau imediat ce atingeau pământul, însă asta nu le răpea din frumusețe… Emma i-a cerut lui tati să o ridice la geam și îi privea fascinată, apoi a pus întrebarea: de unde vin fulgii? I-am arătat norii, sus pe cer, și i-am spus că de acolo vin, fulgii se desprind din nori și cad pe pământ. Imediat mi-am amintit de o idee văzută într-o carte de activități a Georgiei și le-am chemat la joacă: hai să construim un nor care cerne fulgi de zăpadă!

Le-am desenat câte un norișor, pe o coală mare de hârtie, iar Georgia și l-a decupat singură – pe celălalt l-am decupat eu. Apoi, le-am pus să facă fulgi de zăpadă din vată, până am mai pregătit eu materialele. Am pus ață albă în ac, am făcut nod și am trecut-o prin norișor, după care am înșirat fulgi pe ață. La sfârșit am făcut iar nod, deși nu cred că ar ”fugi” fulgii 🙂 Pe Georgia am lăsat-o și cu acul, să îi înșire ea, însă pe Emma am ajutat-o, ca să nu se înțepe.

Am obținut niște norișori minunați, pe care i-am lipit pe dulap, iar cu ocazia asta am și văzut, mai exact, de unde vin fulgii de nea! Iar fetițele s-au apucat și să cânte ”Fulgi de nea cad ușor pe obrazul meu” 🙂

 

Zilele trecute am mai făcut un ”experiment” d-ăsta inspirat din natură, pe care l-am văzut pe un site și mi-a plăcut tare. Le-am spus fetelor că vom face o ”magie” și au devenit rapid interesate. Le plac grozav magiile…

Le-am desenat floricele pe hârtie colorată, apoi le-am decupat. În mijloc am lipit câte un ponei, căci tocmai primiseră o cărticică My Little Poney, care include și abțibilduri 🙂 Am închis apoi petalele, una peste alta, și le-am anunțat că acum urmează magia: vom vedea cum înfloresc floricelele noastre, dezvelind poneii din mijloc.

Am adus apă într-un lighean și ne-am așezat toți patru în jurul lui – am uitat să precizez că fiecare a avut câte o floare, în culoarea pe care și-a ales-o 🙂 Ne-am pus floricelele să plutească pe apă și am așteptat să se deschidă, ceea ce s-a și întâmplat, după ce hârtia s-a îmbibat cu apă. A fost un experiment tare haios și drăguț, relaxant, chiar înaintea ritualului de seară.

Anunțuri

Ce-am mai descoperit: pictura pufoasă!

Adică puffy paint! Am citit despre asta mai demult pe undeva și mi s-a părut o activitate distractivă, numai bună pentru weekend. Eram sigură că o să le placă minunatelor mele, pentru că se pot murdări în voie 😀 De fapt, când a văzut Mimi cum arăta masa din bucătărie, verdictul a fost: ”mozol total”!

Nu mai știam exact unde am văzut rețeta, dar am căutat pe net și am găsit aici. Pe scurt, vopseaua se prepară în felul următor: o lingură de făină, o lingură de sare, 3 linguri de apă și colorant alimentar cât de mult vreți – adică în funcție de culoarea pe care vreți să o obțineți. În ”rețetă” scrie ”self raising flour”, asta însemnând făină care conține deja un ”agent” pentru crescut, iar cum noi nu avem așa ceva, am adăugat la ingrediente un pic de bicarbonat.

Tati ne-a făcut ”maglavaisul”, am și combinat culorile, căci nu am avut decât trei coloranți: roșu, galben și albastru. Trebuie ca vopseaua să fie un picuț vâscoasă, așa, cam ca și aluatul de clătite 🙂

Le-am lăsat să deseneze ce au vrut, pe bucățele de carton, iar după asta urmează faza cea mai interesantă: desenul se bagă un pic la microunde, ca să capete ”pufoșenie”, doar de-aia îi zice puffy paint! Obținem astfel un fel de pictură 3D, adică pictură pufoasă, cum am botezat-o împreună cu fetele.

Ca de obicei, Emma s-a plictisit prima, așa că i-am dat o nouă ocupație, una pe care, de asemenea, am văzut-o de ceva vreme, însă nu am pus-o în aplicare din lipsă de coloranți. I-am dat făină, sare, apă și colorant și ea a frământat până a obținut un aluat-plastilină ”eco” 🙂 Și a fost deosebit de încântată, căci asta e partea ei favorită când facem fursecuri, de exemplu: făina și frământatul. Și, din motive lesne de înțeles, când facem mâncare adevărată nu pot să o las să își facă de cap în voie cu aluaturile… Însă azi am lăsat-o, cu aluatul ei roz cu albastru, și a fost nespus de fericită.

Pe lângă ”picturile” abstracte și impresioniste, am făcut și două ”lucrări” speciale: le-am mozolit mânuțele cu vopsea, le-am pus amprentele pe hârtie, după care le-am băgat la microunde. Au ieșit două amprente superbe, pe care i le-am trimis lui Co 🙂

A fost ”messy” rău activitatea, dar ele s-au distrat de minune, deci sigur o vom repeta.

La ce folosește hârtia colorată

O, dar la ce nu folosește! Poți să faci o mulțime de minunății cu ea! Am cumpărat hârtie creponată de diverse culori, dar și hârtie obișnuită, respectiv netedă – dar tot colorată, o grămadă de nuanțe. Și ne-am pus pe treabă, cu mânuțe hărnicuțe 🙂

Activități cu hârtie creponată

DSC08349Se taie în bucățele mici hârtia, de diverse culori. Noi încă nu ne-am plictisit de tăiat 🙂 Apoi, le-am decupat eu inimioare, iar ele au lipit bucățelele pe ele. Am ales inimioarele pentru că a fost prima aniversare a nunții finuților noștri și cică ar fi ”nunta de hârtie”… și am vrut să le confecționăm niște felicitări mai speciale, din hârtie 🙂 Așa că am tăiat inimioare și le-am instruit să includă și inițialele, ”Z” și ”O”. Emma a ales culorile pentru Zoli, a tăiat hârtia, a lipit pe Z, după care ne-a lăsat baltă. Georgia i-a făcut o inimioară cu roz și roșu Oanei, după care a finisat-o și pe cea abandonată de surioară.

Tot așa, cu bucățele de hîrtie colorată lipite pe foi albe, am ”construit” și diverse peisaje.

O activitate foarte interesantă cu hârtie creponată am văzut pe blogul ”fetelor cucuiete”: se folosesc bucățele de hârtie, tăiate cu mânuțele proprii – cred că am zis deja cât de mult le place minunatelor mele să taie… Apoi, se pun pe foi de hârtie albe, cu pensula înmuiată în apă, ca și cum ai picta! După ce acoperă toată foaia, se lasă la uscat și apoi se desprind bucățelele, rămânând un fel de pictură foarte interesantă. Se pot face diverse modele, după imaginație – minunatele mele au preferat peisaje abstracte, în prima fază 🙂

Activități cu hârtie colorată

DSC08418Și hârtia colorată ne place mult și am folosit-o atât în rol principal, cât și ca suport. Cel mai bine m-am distrat eu personal când am făcut ghirlande, de fapt și tati și-a amintit, fericit, că făcea așa ceva în copilărie 🙂 În prima fază, am tăiat fâșii din hârtie, apoi am făcut inele – se pune un pic de lipici pe un capăt și se unesc, se tot pun așa unul după altul, până când ghirlanda e suficient de lungă, sau până te plictisești 🙂 Parcă m-am întors în timp, la grădiniță, vă spun că e o activitate super-relaxantă! Plănuim să decorăm așa casa pentru petrecerile viitoare…

În altă zi, am decupat figuri geometrice și le-am dat la fetițe să construiască ce vor ele… Chiar și Emma știe toate figurile geometrice 🙂 Au făcut o căsuță, pomișori, apoi chiar și un șoricel! Georgia a decupat absolut tot, de unde și conturul ”tremurat” al ovalului de la șoricel, de exemplu. Emma se plictisește destul de repede și ne lasă baltă în mijlocul acțiunii, însă Georgiei îi place tare mult să facem orice cu mânuțele. Și, când stau mai liniștită, mă asaltează: ”mami, hai să decupăm ceva!” 🙂

Fetițe și oițe

În seara asta am avut iarăși o activitate inspirată de pe blogul Mami, joacă-te cu mine! Și ne-am distrat de minune, din nou…

I-am dat fiecărei fetițe câte o foaie colorată, după preferințe – Georgia a vrut ”culoarea ei preferată”, roșu, iar Emma și-a ales albastru. Apoi, le-am decupat eu corpul, capul, coada și picioarele oițelor – fără să mai desenez nimic, freestyle, că am început destul de târziu, după cină. De-aici, s-au cam descurcat.

oitzeFiecare și-a lipit pe foaia proprie bucățile de hârtie albă, asamblând oițele după cum s-au priceput. Au mai ieșit picioare strâmbe sau urechi puse invers, dar nu mai contează… Georgia a vrut apoi să îi facă oiței și ochi și gură, ba chiar și obrăjori! Emma nu s-a lăsat mai prejos, însă, din cine știe ce motiv, oițele ei au ieșit tare bosumflate, exact după chipul și asemănarea creatoarei 🙂

Etapa următoare le-a lăsat cu gura căscată. Le-am dat vată și le-am arătat cum să facă ghemotoace micuțe. Apoi am uns bine oițele cu aracet și le-am zis cum să le ”îmbrace” cu ”lână”. Primele oi le-au executat cu gurițele căscate de atâta uimire și încântare. Ba mai mult, se pare că nu m-au crezut pe cuvânt când le-am zis că NU e vată de zahăr… au ținut fiecare să-și pună un pic limbuța pe ea, să vadă dacă e dulce 😀

Când au terminat fiecare câte o oaie, am vrut să închei activitatea, căci era deja ora de baie. S-au opus cu atâta hotărâre, încât le-am lăsat să mai facă una. Apoi au vrut să adauge soare. Apoi soarelui parcă îi lipseau ochii… și gura. Și ce-ar fi să punem și o inimioară? În final, le-am dat fiecăreia inițiala proprie, ca să își ”semneze” opera, și cu asta am încheiat.

La cât au fost de încântate, ceva îmi spune că o să mai executăm niște oițe tridimensionale în curând…

Distracţie cu omul de zăpadă

… Şi nu orice om de zăpadă, ci unul făcut chiar de mânuţele minunate! (Imediat după ce au venit de la coafor, cu frizuri împrospătate…)

DSC08198Am găsit şabloane pentru o activitate numai bună pentru fetiţele mele pe site-ul 3pitici… le-am scos la imprimantă (dacă erau color, ar fi fost şi mai bine, dar nu s-a plâns nimeni!) şi le-am decupat împreună cu tati, căci mânuţele mici & minunate încă nu sunt destul de îndemânatice cu foarfeca.

Le-am dat coli colorate, să fie omul de zăpadă mai bine pus în evidenţă, şi le-am explicat ce trebuie să facă. Am fost surprinşi de îndemânarea Emmei – la Georgia ne aşteptam să se descurce foarte bine, dar nici Emma nu a avut nevoie de ajutor! Au fost amândouă încântate de lipici şi au ştiut exact ce să facă, au lipit ce şi cât trebuie şi, mai ales, unde trebuie! Rezultatele au fost, deci, peste aşteptări…

Au lipit întâi „bulgării de zăpadă”, asamblând omul, apoi au trecut la accesorii. Şi, dacă la primul au procedat cam la fel, la al doilea personaj deja s-au văzut diferenţele şi preferinţele fiecăreia – Emma a făcut o prinţesă, i-a pus coroniţă şi buze feminine, în timp ce Georgiei i-a ieşit un fel de pirat, pe care până la urmă l-a transformat în rege 🙂

Şi după ce am încheiat activitatea – căci era ora cinei – au vrut iarăşi să taie cu foarfeca. Şi au stat frumos la măsuţa lor şi au tot tăiat (ce bine că am ţinut toate foile pe care au desenat/lipit ele vreodată ceva…) – până când covorul în jurul măsuţei s-a făcut alb, numai că în loc de zăpadă erau bucăţele de hârtie 😀

După-amiază de gospodine

Asta am avut noi sâmbătă: o după-amiază de gospodine. Pe tati l-am trimis la film, cu băieții, iar noi ne-am făcut de cap așa, ca fetele, în bucătărie – de data asta în cea reală, nu în aia de jucărie 🙂 Eu doar le-am dat instrumentele, le-am măsurat și le-am furnizat ingredientele. Fiecare cu un castron – culoarea a fost la alegerea lor, la fel și lingurile de lemn. Rețeta e simplă, aceea pe care o folosesc mereu pentru fursecuri și am postat-o pe blog.

Le-am lăsat să amestece, apoi, după ce am pus și untul, le-am suflecat mânecile și le-am arătat cum să frământe. Inutil de adăugat, au fost în culmea fericirii. Pe o rază de doi metri în jurul lor era un nor de făină, dar ce contează, ele erau fericite. Am avut ceva emoții când mi-am dat seama că Emma pusese sare și eu nu fusesem pe fază, să văd câtă a pus 😀 dar, în final, s-a dovedit că pusese exact cât a trebuit!

După ce le-am ajutat să își strângă aluatul în formă de minge și le-am învelit împreună în folie, a urmat o jumătate de oră grea… pentru că, tot la cinci minute, mă întrebau cât e ceasul, nu e gata aluatul?! În fine, le-am lăsat și să-l întindă, apoi să-și facă formele dorite. Emma s-a plictisit la un moment dat, venise și tati între timp, așa că la aluatul maro rămăsesem doar cu Georgia.

După cină, fursecurile erau numai bune de mâncat… iar tati a scos la interval și niște ciocolată belgiană… un deliciu! Așa că până la urmă am avut trei feluri de fursecuri: simple, cu cacao și cu ciocolată. Seara nu am mâncat foarte multe, dar apoi, duminică dimineața, s-au potrivit la fix! Iar Georgia era și mai mândră de ele, cât sunt de bune, pentru că le făcuserăm chiar noi 🙂

Următorul proiect: omuleți de turtă dulce și poate chiar o căsuță de turtă dulce. În weekend!

Șiraguri de perle: Dialoguri între surioare

Pe măsură ce capătă şi Emma un vocabular tot mai bogat şi o logică la fel de „beton” ca cea a surioarei mai mari, avem ocazia să asistăm la dialoguri tot mai serioase (a se citi: amuzante) între ele.

Un exemplu de dialog, la masă, unde stau una lângă alta.

Emma: Oaia papă iarbă, calul papă fân, porcii papă noroi!

Tati intervine: Porcii nu papă noroi, ei papă porumb.

Emma exclamă, mângâindu-și burtica: ”Mmmm, ador pumumbu!”

Georgia sare cu replica: ”Înseamnă că și tu ești porc!”

*

Altul, în timp ce se uitau la filmul ”Mica sirenă”, faza când moare Atena, mama sirenei Ariel:

Emma, empatică și duioasă: ”Ooo, biata Ariel…”

Georgia, realistă: ”Ce biata Ariel, tu, mai bine zis biata Catena!”

*

Altul la masă, după ce ne făcuserăm planuri să facem omuleți de turtă dulce în weekend (ăsta era de fapt monolog, căci surioara era cu gura plină, dar o aproba cu entuziasm… mă întreb câți nepoți o să am, până la urmă…):

Georgia: când o să am 5 (cinci) copii, pe la vreo… 14 (paișpe) ani, așa, o să le fac turtă dulce și o să fie foarte fericiți!

*

Și, în fine, alintul de seară… după ce le-am spălat pe păr și le-am uscat, se mângâiau una pe cealaltă, se îmbrățișau tandru, iar Emma, uitându-se cu maximă dragoste la surioara mai mare, îi zice, cu un ton d-ăla de mămică, ușor pițigăiat: ”cine-i d’aga mea? cine? tu ești!” – iar Georgia zâmbește pisicește, se întinde sub alint, apoi o mângîie și ea pe cea mică: ”și eu te iubesc, tu!”.

Nu-mi pot imagina un sfârșit de zi mai frumos 🙂

Crăciun cu bulinuţe

Repede a trecut Crăciunul şi anul acesta… ca în fiecare an, cu bunătăţi şi colinde şi Moş Crăciun drăguţ şi generos, multe cadouri, bunici fericiţi, fetiţe şi bubiţe de varicelă. Hei, stai puţin, asta nu se întâmplă în fiecare an 🙂

Cu două săptămâni în urmă, Georgiei i-au apărut nişte bubiţe pe piele. Eu am zis că o fi vreo alergie la ceva, căci eu toată viaţa am făcut reacţii alergice la diverse chestii şi, mai ales în copilărie, mi-era mereu plină pielea de bubiţe. Tati era de părere că e mai mult decât atât… mai ales după ce a aflat, de la grădi, că unii copii au varicelă. Totuşi, Georgi avea doar câteva bubiţe şi niciun alt simptom – după care a văzut-o şi asistenta, care a zis că nu seamănă cu varicela. Şi ne-a dat undă verde s-o ducem şi la serbare.

Uitându-mă acum în urmă, mă gândeam că poate asistenta a văzut-o după ce îi trecuse faza cu erupţia, poate nu mai arătau la fel bubiţele, plus că avea doar câteva, nu făcuse febră, starea generală era excelentă, nimic nu se schimbase! Oricum, la fix două săptămâni după erupţia Georgiei, când noi şi uitasem de bubiţe, i-a apărut una Emmei. Şi apoi tot mai multe. La ea a fost mult mai clar, bubiţele erau specifice, aşa cum mi le aminteam şi eu, din propria copilărie 🙂 I-au apărut şi pe faţă, şi pe corp, peste tot, inclusiv vreo trei pe pleoapă! Şi toate astea exact în Ajunul Crăciunului…

Nu ne-am stresat prea tare, totuşi, pentru că nici în cazul Emmei nu au fost complicaţii. Nu a avut febră, a mâncat bine, energia era debordantă, deci era în regulă. Am dat-o dimineaţa şi seara cu mixtură mentolată, ca să nu o pape prea tare pielicica, şi au trecut zilele critice – adică alea cu mâncărimi. Într-o singură noapte a fost mai agitată, s-a trezit o dată şi a vrut la mami. În rest, doar urmele de pe piele indicau faptul că nu e totul chiar perfect… Iar rochiţa cu buline pe care a purtat-o de Crăciun a punctat în mod încântător momentul 🙂

În seara de Ajun ne-a vizitat Moş Crăciun în persoană, încărcat cu daruri… În public fiind şi cei patru bunici, fetiţele au făcut spectacol, ca de obicei – Georgia a colindat, Emma a vrut şi ea să-i cânte Moşului „O, b’ad ‘os!”, şi au fost răsplătite pe măsură. Emma s-a bucurat mult că a primit un bebe cu multe accesorii, inclusiv hăinuţe, mâncare şi trusă medicală. S-a bucurat atât de mult, încât a refuzat toate cadourile ulterioare. Când a încercat Moşul să-i mai dea câte ceva, refuza scurt şi politicos: „Nu, ‘si (mersi), Emma are cado’!”. Şi îşi vedea netulburată de bebeluşul ei.

Georgia, în schimb, a rămas să desfacă restul de pachete şi a fost foarte încântată de asta. Piesa de rezistenţă primită de ea a fost un circuit de curse pentru maşini 😀 de care se bucură şi tati, desigur. De altfel, toţi patru ne-am jucat cu el şi ne-am distrat de minune. Au mai primit un joc pentru toţi patru, pentru că sunt patru broscuţe care papă nişte biluţe – şi câştigă cel care prinde cele mai multe biluţe. Şi ăsta va fi distractiv, dacă reuşim să păstrăm biluţele… care se tot „scurg” pe sub canapeaua bunicilor. În rest… puzzle-uri, păpuşi, multe dulciuri (mai multe decât pot mânca!). Un cadou grozav am găsit sub brăduțul bunicilor Carmen și Geo, ceva ce ne doream de multă vreme: o măsuță cu două scăunele, perfectă pentru activitățile prințeselor noastre. (Ar trebui să fac un post separat numai pentru cadourile primite de la diverşi Moşi 🙂 )

A, trebuie să-i menţionez pe Millidge şi Doig, care sunt bestiali… Sunt cele două personaje din reclama Orange, la care cască ele ochii de câte ori apar şi spre care aleargă dacă îi aud cumva la tv şi ele sunt în altă cameră. Eu nici nu m-am gândit că există pluşuri Millidge şi Doig, însă alţii s-au gândit şi au alergat prin tot oraşul ca să găsească nu doi, ci două perechi, adică fiecare fetiţă să aibă un Millidge şi un Doig, să nu se certe – „alţii” fiind Dana şi Dede, care chiar sunt moşii fetiţelor, adică moaşa şi moşul, cei care le-au ţinut în braţe la biserică, la botez, înainte să le preia naşii 🙂

Fetiţele au rămas un pic descumpănite când i-au văzut, cred că nu se aşteptau să existe Millidge şi Doig în afara televizorului, apoi i-au luat cu ele la nani (ăsta e un mare privilegiu la noi), iar de atunci închipuie diverse scenete cu cele două (adică patru) personaje.

Cu Georgia am fost şi la colindat, pe la bunici şi mătuşi, în Orăştie, Cugir şi la Vinerea. Pe Emma nu am scos-o din casă decât în ziua de Crăciun, ca să mergem la masă, la ceilalţi bunici. Am menţinut şi anul acesta tradiţia: în seara de Ajun, toţi bunicii s-au adunat la Mimi & Co, iar în ziua de Crăciun la Carmen & Geo. Mi se pare foarte frumos că ne strângem aşa, iar pentru fetiţe sunt sigură că vor fi nişte amintiri minunate, când vor creşte mari… cred că puţini copii se pot lăuda că îşi petrec astfel sărbătorile, cu toţi bunicii. De-asta cred că suntem norocoşi, pentru că nu vor mai şti ce cadou au primit în anul cutare, dar sigur îşi vor aminti seara de Ajun şi masa de Crăciun, când stăteam cu toţii în jurul bradului sau la masă.

Am avut, aşadar, un Crăciun de neuitat 🙂 Acum, fetiţele sunt tot la bunici, iar noi suntem la Cluj, pregătindu-ne pentru excursia de Revelion. Aşteptăm cu interes zilele cu prietenii la munte, dar parcă şi mai mult aştept să-mi recuperez odoarele şi să le aduc acasă, unde e atâta linişte fără ele… Astăzi ne-am petrecut o mare parte din timp făcând ordine şi curăţenie în camera lor – de la sortat haine la împărţit jucării în saci, pe categorii, spălat pluşuri şi chiar vase de jucărie 🙂 Nu va trece mult după Anul Nou şi vom merge după ele, chiar dacă bunicii vor protesta, cel mai probabil, având în vedere că vacanţa se întinde până în 14 ianuarie.

Dar noi vrem să mai prelungim un pic sărbătorile aici, la noi acasă 🙂 Mai avem brăduţul, mai avem cadouri, mai avem de sărbătorit! Şi nu putem face asta decât în formula de patru.

Până una alta… LA MULŢI ANI tuturor celor care intră pe blogul nostru şi ne urmăresc! Ne revedem în 2013, cu noi aventuri ale fetiţelor minunate şi năzdrăvane!

Moș Crăciun cel șmecher

Moș Crăciun ăsta parcă se face tot mai șmecher, de la an la an! Sau or fi fetițele minunate atât de cuminți… Acum o săptămână, duminică, ne-a lăsat la ușă cel mai frumos brăduț. Evident că fetițele au fost în culmea fericirii. Trecuseră doar două zile de la serbare, fusese Moșul și acolo, cu daruri, așa că i-am spus Georgiei că sigur îi plăcuseră atât de mult poeziile spuse de ea, încât a hotărât să ne aducă bradul mai repede.

Nici n-am apucat să-l împodobim, că au sosit și primele cadouri sub el. Se pare că Raluca și Adi, mergând la cumpărături prin mall, au dat nas în nas cu același Moș, care i-a rugat să le aducă niște pachete fetițelor Emma și Georgia. Ei s-au conformat, ce era să facă… și așa, Georgi a primit o fabrică de ciocolată (hmm… știe el Moșul ce știe, de-aia spun că e șmecher!), iar Emma o păpușă care plimbă într-un cărucior o altă păpușă, mai mică. Încă nu am făcut poze din ciocolată, cu fabrica respectivă (care nu e chiar de jucărie!), pentru că vrem să facem cu cioco belgiană și încă nu am deschis punga 🙂 Dar după sărbători nu o să mai avem scăpare.

Azi dimineață, alt eveniment. Când s-au trezit fetițele, sub brăduț era un sac mare și roșu, cu un Moș Crăciun pe el. Și în el, trei cutii mari, împachetate frumos în hârtie cu prințese și cu motive de sărbători… ce să fie? alte cadouri, desigur. Și erau trei, pentru că pe unul era scris, mare, BIBI – iar Georgia a insistat să mergem imediat să i-l ducem. În pachetele fetelor, am găsit un puzzle uriaș cu Winnie și un proiector pentru desene. Ambele ne-au ținut ocupați toată dimineața… ne-am băut cafeaua în timp ce făceam puzzle, ori tati în timp ce executa contururi de căței, căluți și altele, pentru ca Emma să le coloreze apoi în 10 secunde, în culori fanteziste (verde pentru căluț, roz pentru cățel, sau invers).

Am mers și la Adi&Raluca, să le spunem ce s-a întâmplat, și le-am livrat pachetul pentru Bibi – care conținea o măsuță dotată cu o mulțime de accesorii și cu 6 cutii cu plastilină, destul cât să fie și ei ocupați o bună bucată de vreme 🙂

Am tras concluzia că o fi ceva sac fermecat, așa că mâine o să-l punem în portbagaj, când pornim spre bunici, la Orăștie. Cine știe, în ritmul ăsta, n-ar fi exclus să se umple din nou cu pachete, la un moment dat…

Mic dicționar emmelin – român

„Ata Amin, ata Duful”… zice Emma, arătându-i surioarei mai mari o poză cu Jasmine și cu duhul din desenele cu Aladin. Le știe pe toate: Aba, Amin, Auoua, Așasa, Aiel, Apunzăl – respectiv Albă ca Zăpada, Jasmine, Aurora, Cenușăreasa, Ariel, Rapunzel, plus câteva ilustre necunoscute pe care le-au botezat ele (Dana, Steluța, Lila etc.).

NEACSU_004_PRINTCe mă distrează pe mine e că, de cele mai multe ori, pronunță nume sau cuvinte exact cum făcea Georgia, la vremea ei. De exemplu, duhul a fost mult timp „duful” și la Georgia, iar acum o aud pe Emma spunându-i fix la fel. Singura diferență între surioare e că Georgia s-a pornit să vorbească mult mai repede, ea nu împlinise doi ani și știa deja culorile, de exemplu. Emma și-a dat drumul mai greu la guriță, dar acum să te ții… că nu mai avem loc de ea.

Cântă „O, bad ‘os” (O, brad frumos), repetă poezii după Georgi și nu vrea să se lase cu nimic mai prejos decât ea. Cât timp am repetat cu Georgia poeziile și cântecele pentru serbare, a ținut și ea neapărat să repete, așa că acum îngână și ea, în rând cu sora mai mare, cântece precum „O, Tannenbaum” 🙂

Mai mult decât atât, vrea să știe tot: întrebarea ei preferată și omniprezentă este: „ci-i ata, tati?” – adică „ce-i asta, tati?”. Și o aplică de foarte multe ori… mai ales când merg ei doi la cumpărături, iar domnișoara vrea să știe ce este pe toate rafturile. Faza asta e chiar tare, pentru că tati, la rândul său, îi stresa pe ai lui cu întrebarea asta, când era mic – de fapt, din câte am auzit, el întreba „aița țe-i?” 🙂 Iată cum se repetă, din nou, istoria!

Am tot vrut să fac şi un dicţionar emmilin – român, aşa cum i-am făcut Georgiei, la vremea ei (celebrul dicţionar georgilin – român), dar la Emma nu prea am „marfă”. Ea și-a dat drumul la guriţă mai greu decât Georgia, într-adevăr, dar nu prea stâlceşte cuvintele! Ea, când spune un cuvânt, îl spune frumos, rotunjit deja, plimbat prin guriţă, gândit. Iar când are ea chef, se dezlănţuie şi repetă după noi aproape orice cuvinţel.

Aşadar, cuvintele noi le scoate direct perfect, „lucrate”, iar singurele care au rămas stâlcite sau „codate” sunt cele vechi…, cum ar fi:

Mic dicţionar emmilin – român

Aba – e în principal Albă ca Zăpada, însă poate fi orice prințesă, la modul generic (știe toate numele celorlalte: Tiana, care la început era „Aba nouă”, Auoua – Aurora, Aiel – Ariel, Beu – Belle și Așașa – Cenușăreasa)

Abau – albastru

amam (căţel)

benen, banen sau gheben (depinde cum îi vine la guriță) – galben

Caia & Gheghe – (bunicii) Carmen și Gheorghe

cochi – ciocolată

Dodo cu variantele Dodi şi mai nou Geogi, Dodia – surioara Georgia (exact așa își pronunța și Georgi numele, când era mică – Dodia)

Fofo – iepuraș

Go-go (dezbrăcat, gol)

i-i (mic), oau – mare

lala – rochiță (o asociază cu muzica și dansul și de-asta a rămas ”lala”)

lăă – rău (ilustrat și cu o frunte încruntată). Deși acum câteva zile mi-a zis că sunt „lea” 🙂

Mauo – maro. Când o întreb ce ochi are mami, zice „maroi” – la plural, sau poate e o combinație între maro și căprui…

miau (pisica)

Mov

Negu sau neghii – negru

oau-oau (mare)

Ocu – ochi

Oşii (ioșii) – roşu

Oz – roz

pisașa – prințesa

Sus (pronunțat un pic cu limba între dinți), ioş – Sus, jos

Tutu (Mickey, deşi acum poate să pronunţe, dar tot Tutu îi zice)

Nu e complet, dar mă gândeam să-l pun aici, bine, și să-l mai completez din când în când…