La an nou, freză nouă!

De fapt, nu e chiar nouă, ci e mai mult o re-aranjare, o re-stilizare a celei vechi. Oricum, “ştirea” este că azi am fost cu Georgia la coafor aici lângă noi, unde ne-am mai tuns în trecut. Şi am găsit o domnişoară drăguţă, care i-a aranjat un pic păruţul crescut alandala în ultimele săptămâni – adică a tuns-o un pic la spate, lăsându-i lateralele, ca să se aşeze “bobul”. Şi, în final, i-a făcut şi un breton asimetric, ultimul răcnet! Şi i-a aranjat şuviţele cu ceară… spre încântarea Georgiei, care a observat imediat, în oglindă, că “străluceşte”! La sfârşit, am stat minute bune pentru ca micuţa divă să se admire în cele două oglinzi, care îi ofereau o imagine panoramică… maximă încântare, din nou!

Ajunse acasă, am făcut şi o şedinţă foto, ca să consemnăm freza… Voilà!

 

Dodo şi Ităn Ităn Clătităn

Săptămâna asta ne-am petrecut-o în casă, căci ne recuperăm după vacanţa la bunici şi după o răceală zdravănă – de fapt, patru răceli zdravene, căci toţi patru am stat cu nasul în batistă, rând pe rând. Acum am scăpat de siropele şi aerosoli şi privim cu încredere spre fulgii care cad afară, sperând că ne vom juca totuşi în zăpadă anul acesta.

Până una-alta, ne distrăm în casă. Chiar dacă au fost răcite, fetiţele au fost şi pline de energie, imaginaţie şi veselie. Cântă, dansează, se joacă… toată ziua. Iar Georgia ne uimeşte cu imaginaţia ei. [De fapt, pot să-i spun de acum "Dodo", căci aşa o strigă, mai nou, surioara mai mică... Dodo. Orice papă ea, o bucăţică de pâine prăjită, un biscuit sau o felie de măr, cere încă o porţie - una pentru "Amma", una pentru "Dodo"! ]

Cel mai nou prieten imaginar al Georgiei se numeşte Ităn Ităn Clătităn Nu ştiu de unde a apărut, ştiu doar că e foarte foarte mic, atât de mic, încât nu îl putem vedea… Astăzi l-a şi desenat de câteva ori, pe Ităn Ităn Clătităn, care se ţinea de mână cu o balerină. Sau se ţinea de mână cu Emma şi Georgia. Mda, nu ştiu de unde le scoate! În altă zi, a spus că ne-a desenat pe noi, familia noastră: Emma, Georgia, tati şi o meduză, pentru că mami s-a transformat în meduză Face desene tot mai interesante, ce să spun…

În rest… exploatează amândouă cadourile primite de la Moş – piticii îşi fac de cap în căsuţă, unii fac baie în cadă, alţii dorm în pat, unii se plimbă cu maşina, alţii stau la masă (avem două seturi de Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, unii mari şi alţii mici). Pe lângă castel stau de obicei căluţii fermecaţi şi “căruţa” (tot nu pot să o conving să spună “trăsură” sau “caleaşcă”, ea a rămas tot la “căruţă”). Casa de marcat scanează tot ce prinde în raza de acţiune… chiar şi pe noi, dacă trecem pe deasupra ei. Iar setul de curăţenie… ce să mai spun. Le-a pus tati şi aspiratorul în funcţiune şi, ca să se distreze fetele, i-a venit ideea să împrăştie şi biluţele alea minuscule de polistiren care erau într-o punguţă acolo în cutie, ca să le aspire ele de pe jos. Dar, în final, una aspira, iar cealaltă încerca să le adune cu mătura, astfel încât s-au împrăştiat prin toată casa şi a trebuit să le adunăm cu aspiratorul nostru adevărat.

Şi uite aşa ne distrăm noi toată ziua… pentru că se întreba lumea ce mai facem

De pus pe desktop: Fotografia lunii decembrie

Am trecut cu totul în noul an şi am uitat de cel vechi. M-am grăbit atât de tare să îl las în urmă, încât am uitat complet că am o restanţă pe blog: fotografia lunii decembrie 2011. Mi-am dat seama acum, privind la desktopul meu, de pe care îmi zâmbesc două perechi de ochişori şi câteva codiţe Aceasta este, deci, ultima “fotografie a lunii” din 2011… şi de acum pot să mă concentrez total pe noul an!

Cum am trecut în 2012

♥ Cu cei patru bunici şi cele două fetiţe, toţi purtând pe cap coifuri de party

♥ Printre panglici şi spumă din spray-ul special de party, chestii care acopereau covorul şi mare parte din mobilă (deşi tot încercam să adunăm măcar spuma aia care ţâşnea atât de amuzant din spray, spre încântarea fetelor)

♥ “Luptând” cu un curcan proaspăt scos din cuptor, în mijlocul unei mese pline cu bunătăţi

♥ Dansând pe “Ce petrecere frumoasă e la margine de lac” şi alte hituri asemănătoare

♥ Ciocnind cu şampanie roz, cu aromă de căpşuni (Georgia râdea, că o gâdila în nas)

♥ Emma n-a rezistat până la 12 şi a picat frântă, fără să se sinchisească de focurile de artificii

♥ Georgia, în schimb, cu greu s-a lăsat dusă la culcare, către ora 1; la miezul nopţii am ieşit cu toţii afară şi am “speriat” ghinionul cu nişte petarde şi artificii… spre încântarea Georgiei, care le făcea galerie “trăgătorilor”. Ne-a pupat pe toţi şi ne-a spus de câteva ori “La mulţi ani” şi “An nou fericit!”.

♥ A fost cel mai “cuminte” Revelion pe care mi-l pot aminti… din cauză că eu nu sunt în cea mai bună formă zilele astea, am abandonat toate planurile originale şi am amânat petrecerile. Dar am fost cu ELE… dacă eram sănătoasă le-am fi lăsat la Orăştie şi am fi plecat cine ştie pe unde… aşa că tot răul spre bine, parcă aşa se spune

În concluzie, ne-am petrecut Revelionul cu cei dragi, fericiţi că fetiţele sunt fericite. Şi nu ne dorim pentru 2012 decât să fim cu toţii sănătoşi, ca să ne bucurăm de alte asemenea petreceri.

♥♥♥♥♥ La mulţi ani! ♥♥♥♥♥

This slideshow requires JavaScript.

Un Crăciun foarte fericit

Pentru un Crăciun foarte fericit, ai nevoie de cel puţin următoarele ingrediente: copii, bunici, cadouri, brăduţi, luminiţe, Moş Crăciun. Se pot adăuga colinde, poezii, dulciuri, multe zâmbete, mese mari şi pline, în jurul cărora să se adune toţi membrii familiei. De aşa ceva am avut noi parte anul acesta şi cred că a fost cel mai frumos Crăciun de până acum, căci nu am planificat nimic şi totuşi ne-a ieşit totul perfect.

În Ajun a venit Moşul în persoană, cu un sac împrumutat, căci al lui nu a fost destul de mare pentru toate cadourile – doar ne adunaserăm în jurul bradului două fetiţe, doi părinţi şi patru bunici, toţi cuminţi-foc Cu toţii am primit cadouri, mai ales fetiţele, care l-au întâmpinat pe moş cu încântare, spre bucuria noastră (ne puneam întrebări despre cum va reacţiona cea mică, dar a fost prima care a sărit pe el, de când a păşit în casă). După plecarea Moşului, am stat cu toţii la masă, ne-am bucurat de seara de Ajun şi de cadouri.

În ziua de Crăciun ne-am adunat iarăşi cu toţii, dar în casa celorlalţi bunici. Doar şi acolo erau cadouri şi brazi şi bunătăţi pe masă! Şi iarăşi am stat cu toţii şi ne-am bucurat că suntem împreună şi că fetiţele sunt atât de fericite. Şi de ce să nu fie fericite… peste tot pe unde am umblat cu colindul, în zilele următoare, le aşteptau cadouri sub brad – aşa că s-au ales cu o grămadă de jucării noi: o căsuţă complet mobilată, cu mobilă pentru toate camerele (inclusiv baie şi bucătărie, dar şi personaje, chiar şi un căţel!), un Mickey povestitor, care cântă şi vorbeşte (cu vocea originală!), spre deliciul Emmei, un set de curăţenie cu tot ce trebuie, de la mătură, mop, perie şi făraş, până la aspirator, puzzle, cărticele (una nouă de la Lucia Muntean, “Rime de Crăciun”), jocuri, cuburi, hăinuţe, cutiuţe muzicale şi multe, multe dulciuri. Dar, repet, cel mai frumos mi s-a părut că am fost cu toţii în jurul fetiţelor, cu toţi bunicii, şi că ne-am bucurat împreună.

Acum ne pregătim de Revelion… care din nou nu ne-a ieşit cum îl plănuisem, dar sperăm acum la o mare petrecere, cu aceleaşi personaje.

Un an nou minunat vă dorim, să vă bucuraţi unii de alţii, mai mult decât de ceea ce aveţi!

This slideshow requires JavaScript.

Fetiţe, codiţe, bunici, veselie, cadouri, brazi şi iar cadouri

Cam aşa s-ar putea rezuma, în câteva cuvinte, săptămâna aceasta. Suntem la bunici şi toată lumea e fericită – mai ales fetiţele, căci sunt acum răsfăţate din n-şpe părţi. De când am venit, tot împodobim la brăduţi şi împachetăm la cadouri Anul ăsta le-am implicat şi pe fetiţe la împodobit, căci am remarcat că au simţ artistic… şi nu am regretat. I-am spus Georgiei că Moşul ne-a lăsat mai devreme brăduţii, iar în condiţiile astea va trebui să îi împodobim noi. Nu a părut deloc deranjată, ba dimpotrivă.

Şi aşa ne-am distrat, la fiecare casă de bunici, pe rând. Am pus globuri şi luminiţe, moşi, steluţe şi bomboane, fundiţe şi clopoţei. Crengile de jos (acolo unde ajung ele) erau, evident, supraîncărcate, aşa că luam podoabele direct de acolo şi le poziţionam mai sus A fost foarte uşor şi a mers repede, cu două fetiţe care ne dădeau globurile în mână, ba le mai aşezau şi ele în brăduţi. Pe lângă cei doi brazi principali, din casele bunicilor, Georgia a ţinut neapărat să îi împodobească şi pe alţi doi mai mici, unul fiind în camera lor – şi aşa dispăreau podoabe din bradul mare, ca să le descoperim mai apoi agăţate în cei mici. Între timp, a mai apărut un brad împodobit şi afară, în curte, aşa că suntem înconjuraţi, spre încântarea năzdrăvanelor.

Între timp, ele se distrează de minune, chiar dacă nu am avut parte de zăpadă (încă). Vor să le fac în fiecare zi codiţe (mi-a zis Georgia că are o colegă de la grădiniţă şi vrea şi ea, le-am cumpărat elastice, apoi a vrut şi Emma, aşa că am două fetiţe cu codiţe). Cel mai mult îl asaltează pe Co, bunicul care nu crâcneşte când este călărit, lovit, înghiontit ş.a.m.d. de cele două, care nu îşi dau rând să îl chinuie… pardon, să se joace cu el. Georgia a fost într-o zi şi la şcoală, cu Mimi, care a ţinut-o cu ea în clasă, profitând de programul mai lejer de dinainte de vacanţă. A venit foarte încântată, mi-a zis că a colorat, că a scris pe tablă, s-a jucat cu elevii Emiliei, le-a făcut poze… de fapt, şi-au făcut reciproc poze. Bineînţeles, şi acolo a găsit un brăduţ!

Mâine, îl aşteptăm pe Moş Crăciun, şi-a confirmat deja prezenţa Nu cred că va avea, sincer, loc în sacul lui pentru atâtea cadouri. Doar avem nişte fetiţe şi nişte bunici aşa de cuminţi…

This slideshow requires JavaScript.

Moş Crăciun, mai ho… ho, ho!!!

Moş Crăciun a aflat că plănuim să petrecem sărbătorile la bunici la Orăştie, aşa că, înainte să părăsim Clujul, a început să ne bombardeze cu cadouri. Şi de-asta îi spun “mai ho”, ca în Ardeal să se mai potolească un pic… sau chiar atât de cuminţi au fost fetiţele noastre?!

Ieri am fost în vizită la naşii noştri şi am plecat încărcaţi de cadouri – între care s-a remarcat o casă de marcat de jucărie, ce ne-a ţinut ocupaţi tot restul zilei. Are scaner, bandă pentru cumpărături, piuie exact ca unul adevărat, poţi să plăteşti chiar şi cu cardul A venit la pachet şi cu “produse”, de exemplu sticluţe de apă, ketchup, pui, porumb etc., aşa că le punem pe toate în coş (da, există şi coş de cumpărături) şi mergem la casă, la doamna Georgia, care ne cheamă la microfon (are şi microfon, dar doamna Georgia cam abuzează de el şi cântă ori spune poezii, în loc să dea anunţuri ca în magazinele adevărate). Ne scanează produsele, apoi face totalul, ne spune cât avem de plătit, încasează, dă rest… distracţie maximă. După ce ne-am jucat împreună, au început ele să se joace, fiind când cliente, când vânzătoare – şi chiar s-au jucat frumos o vreme, până au început să se certe pe casa de marcat

Astăzi a fost o nouă rundă de cadouri, la Adi&Bianca&Raluca (aşa îi numeşte Georgia, doar împreună). Aici au primit un castel minunat, cu tot cu prinţ şi prinţesă, cal şi caleaşcă. Vreo oră, n-am avut treabă cu Georgia… nu i-am auzit guriţa. Era fascinată de castel, îi punea pe ăia să danseze pe terasă, îi plimba prin castel, imagina dialoguri. Emma, la rândul ei, a primit un Donald, pe care l-a tot îmbrăţişat şi l-a pupat – orice prieten al lui Mickey e minunat! a şi adormit în seara asta cu el în braţe… Amândouă au fost încântate şi de castel, în seara asta au fost câteva momente de dispută Noroc că mai schimbau între ele, castelul şi casa de marcat, şi se mai stingeau conflictele.

Şi… i-am zis eu “mai ho!” la Moşu’, dar ne-am petrecut după-amiaza împachetând alte cadouri Ce să facem, dacă avem nişte fetiţe atât de cuminţi!

Trei fete muncitoare, cu şase mânuţe harnice

Aşa mi-a zis astăzi Georgia. Am fost numai noi trei acasă şi ne-am apucat de curăţenie. S-au implicat în absolut toate fazele, inclusiv dat cu aspiratorul, dar mai ales la şters praful, nu îşi mai dădeau rând (sper să le ţină pasiunea asta mulţi ani de acum înainte). Lor le-am dat câte un şerveţel umed şi au şters absolut tot ce au prins în cale, rafturi, televizor, măsuţa de scris… tot, tot.

Şi, în timp ce ştergeam toate cu spor, Georgia a spus că”suntem trei fete muncitoare, cu şase mânuţe harnice”. Am trecut peste adjectivul “muncitoare”, chiar dacă nu l-am mai auzit până acum în guriţa ei, dar am întrebat-o cum a calculat că avem şase mânuţe? Şi a mers de la una la alta şi mi-a arătat: “tu ai două, eu am două, Emma are două, două plus două plus două înseamnă şase”. Mă uimeşte, pur şi simplu, logica ei Am făcut nişte adunări, dar aşa, în joacă, erau într-o carte de exerciţii pentru copiii de grădiniţă, pe care mai “lucrăm” noi acasă… i-am explicat cum stau treburile cu adunările, apoi Emilia mi-a zis că e prea devreme, că n-are decât trei ani, şi am lăsat-o baltă, că nu vreau să stresez fetiţa.

Dar uite, Emilia, că nu e prea devreme! E la fel ca şi cu literele, le-a învăţat tot în joacă, când avea vreo doi ani, fără să vrem noi neapărat… e pur şi simplu o fetiţă deşteaptă

De pus pe desktop: Fotografiile lunii noiembrie

Nu a fost o lună mai lungă decât celelalte, dar tot am hotărât să pun trei fotografii Pentru că am atâtea poze frumoase cu drăguţele mele şi imediat se termină anul…

Prima fotografie este cea care a stat pe desktopul meu în ultimele săptămâni, iar celelalte două le surprinde pe minunate în timp ce iau o gustare, uitându-se la desene – porumb, respectiv Nutella pe pâine. Inutil de adăugat, să mănânce şi să se uite la desene sunt activităţile lor preferate

Uite cine vorbeşte! Emma dezvoltă propoziţii

Ştie şi înţelege tot, e o şmecheră şi jumătate, tace şi face, iar când nu îi convine ceva ţipă cât o ţin plămânii. Creşte şi ea, parcă pe nesimţite… auzim deja cuvinte şi din guriţa ei, iar astăzi Emma a spus prima propoziţie dezvoltată! Să nu credeţi că e vorba de ceva frază elaborată… a zis doar “Hai sus!”, dar, din punct de vedere gramatical, asta este o propoziţie dezvoltată şi sunt sigură că bunica-doamna-profesoară-de-română mă va aproba Ştiu că sunt doar două cuvinte, dar nu e doar subiect şi predicat, aşa că nu e simplă deloc – avem chiar şi un complement circumstanţial de loc acolo

Contextul… se uita la marea ei iubire, Mickey Mouse, aşteptând să-i vină de la grădiniţă surioara – sau să-i spun complicea? că deja fac numai prostii împreună… Mă rog. Revenim. Se uita la Mickey, iar el îi tot îndemna să strige “hai sus!”, ca să-l ajute pe Goofy să îl pună la loc în copac pe puiul roşu mic şi am auzit-o dintr-o dată, clar: “hai sus!”. Deocamdată, e la faza de repetat după alţii, în mod principal după Georgia, încearcă să repete şi cuvinte după ea, căci gesturile deja le imită ca o maimuţică… tot ce face surioara mai mare, face la scară mai mică şi Emma.

Cel mai tare ne distrează cum zice, hotărâtă şi/sau satisfăcută “aşaaaa”, un pic peltic, mai mult “asssaaaa”, când îi reuşeşte ceva. Sau când le chemăm la masă, ea vine prima şi începe să o strige şi pe Georgia, cu intonaţia noastră: “haaaaaa”, adică “hai” (exact aşa zicea şi Georgia, la vremea ei!). Ne spune şi cum o cheamă, “Eeee-mmmma!”, câteodată spre “Aaaa-ma!”, iar dacă o întrebăm câţi ani are, ne arată, râzând, un degeţel şi spune “uuuu-nu!”.

Peste două luni, va împlini doi ani… E fetiţă mare deja, ştie o mulţime de lucruri. Ştie să cânte şi să danseze, să deseneze pe tăbliţă, să coloreze – şi ţine perfect creionul în mână, exact cum a făcut Georgia, de la bun început! – papă singură şi se dezbracă singură într-o după-amiază, când s-a trezit, am găsit-o în pătuţ în fundul gol… îşi dăduse jos pantalonaşi, body şi pampers! Face şi ea puzzle, potrivite pentru vârsta ei, construieşte cu cuburi de lemn şi de plastic – şi distruge într-o secundă un orăşel întreg, cu o singură mişcare nervoasă. Căci, da, dacă se enervează, are tendinţe distructive Are un temperament mult mai mare decât ea – de exemplu, s-a enervat la masă că nu i-am dat apă şi mi-a aruncat farfuria cu mâncarea pe jos… în alte situaţii, începe să răcnească, pur şi simplu.

Dar presupun că toate astea trebuie să le facă pentru a ţine pasul cu surioara mai mare, Georgia. Căci, îmi imaginez, nu-i foarte uşor nici să fii cel mai mic din familie! Iar ea se descurcă de minune, face faţă cu brio