Am mai trecut un prag

„Pragul” fiind vaccinul de şase luni. Astăzi a venit medicul pediatru şi i-a făcut Emmei vaccinul, aşa că ne-am scăpat şi de ăsta şi stăm liniştiţi în următoarele şase luni. Drăguţa mică a stat foarte cuminte, ca de fiecare dată. I-a zâmbit medicului, s-a jucat şi a gângurit, apoi a plâns puţintel când i-a băgat serul (acul nici nu l-a simţit), dar s-a liniştit repede şi nici n-a plâns tare. Am fost foarte fericită pentru că i-a adus d-ăla combinat, aşa că nu a trebuit să o înţepe în ambele picioruşe, ci s-a rezolvat cu o singură înţepătură.

Doctorul a şi consultat-o, cum face de obicei, a întors-o pe toate părţile, a ascultat-o şi a cercetat-o pe la inimioară, plămâni, urechi, gât etc. Se pare că micuţa noastră e foarte bine, chiar dacă e puţin cam micuţă. Adică, la vârsta ei, ar putea să aibă şi ea peste şapte kile, mă gândesc, dar cică e bine şi aşa – să nu o mai compar cu Georgia!

Oricum, suntem pe drumul cel bun, pentru că papă foarte, foarte bine. Rar se trezeşte dimineaţa la 7-8, dar şi atunci papă şi se culcă la loc. Pe la 10, papă piure de fructe – măr, pară, piersică, nectarină, banană şi, mai nou, pepene galben. Măcar trei fructe se regăsesc în pireuţ şi îi adaug şi un biscuit. Pe la 11-12 se culcă vreo 2-3 ore, de obicei după ce mai bagă nişte lăptic (numai de la mami, exclusiv).

Săptămâna asta, dacă tot a împlinit şase luni, i-am introdus cărniţa, pentru început de viţel, în supa de legume. A mai gustat ea înainte nişte peşte şi ceva cărniţă de pui, dar abia acum e oficial. A primit foarte bine acest nou fel de mâncare, de prânz, iar burtica s-a comportat foarte bine, de asemenea. După-amiaza mai doarme vreo oră măcar, tot cu lăptic (ăsta înlocuieşte şi apa, şi ceaiul, nu primeşte nimic din biberon, doar cu linguriţa). Iar seara aşteaptă cerealele şi începe să se agite dacă trecem cumva de ora 19.30 🙂

[Şi legat de cereale, am trăit un moment foarte funny, cu tati, în magazin. El a zis să îi luăm şi altele, că s-o fi săturat fetiţa de alea cu morcov şi măr. Eu le-am văzut în raft pe alea cu „Vise plăcute” şi i le-am arătat, dar el a zis „da, dar uite că sunt peste şase luni”. Eu, dezamăgită, îi dau dreptate şi le pun înapoi… moment în care ne uităm unul la celălalt şi izbucnim în râs. Heeei, noi chiar avem fetiţă de şase luni… şi le-am pus repede în coş şi îi plac la nebunie, sunt multicereale cu fructe.]

După băiţă, care se întâmplă nu mai târziu de ora 21, mai bagă lăptic – aşa, ca lumea, să o ţină toată noaptea! Şi adoarme fericită, pe burtică… Aşadar, deja are program fetiţa noastră, s-a obişnuit cu toate momentele astea din zi şi le aşteaptă, îi place rutina şi îi merge bine dacă respectăm întocmai programul. De altfel, şi Georgia are încă un program foarte bine stabilit, care a ajutat-o şi pe ea să se dezvolte aşa de bine, şi pe noi să ne organizăm şi să avem grijă de ea. De acum, provocarea va fi să punem în armonie cele două fetiţe şi cele două programe.